Nu pot sã nu comentez ceea ce înseamnã Crãciunul pentru omul de azi. A devenit sãrbãtoarea cadourilor si a luminitelor, surclasînd simbolistica si sensul adevãrat al praznicului, acela al Nasterii Mîntuitorului lumii, Iisus Hristos. Domnul Iisus a venit pe lume atît de simplu, în mijlocul animalelor care l-au încãlzit cu suflarea lor. Într-o iesle întunecoasã a putut pãsi în lume El, Salvatorul. si asta pentru cã în casele cãlduroase si împodobite n-a fost primitã Familia Sfîntã: Iosif, Maria si pruncul Iisus. Astãzi tratăm ca pe un mare praznic un concept golit de sensul său real. Lumini strãlucitoare, goanã dupã cadouri, mese întinse si îmbelsugate, muzicã de tot felul, colinde ritmate, saluturi memoriale. Cam asta înseamnã Crãciunul modern. Din sărbătoarea adevărată de acum mai bine de două milenii au rămas slujbele închinate Domnului. Simplitatea de atunci a praznicului si totodatã trãirea evenimentului sacru s-au estompat cu totul. Mi-a plãcut mult cuvîntul Papei Benedict al XVI-lea la slujba de Crãciun, cînd i-a îndemnat pe catolicii lui la simplitate. ,,Dacã vrem sã îl gãsim pe Dumnezeu apãrut în chip de copil, atunci trebuie sã coborîm de pe calul ratiunii noastre liberale (...) sã ne lepãdãm de falsele noastre certitudini, de orgoliul nostru intelectual. (...) Trebuie sã ne schimbãm atitudinea pentru a-l întîlni pe Dumnezeu cel diferit de prejudecãtile si opiniile noastre. (...) Pruncul Iisus s-a nãscut într-o iesle, iar Crãciunul celebreazã un copil care în toatã slãbiciunea sa este Atotputernicul Dumnezeu. (...) Sã îl rugãm pe Dumnezeu sã ne ajute sã privim dincolo de fatada strãlucitoare a acestor vremuri, pentru a gãsi dincolo de ele copilul din grajdul de la Betleem (...). Crãciunul a devenit o sãrbãtoare comercialã, ale cãrei scîntei orbitoare ascund taina umilintei lui Dumnezeu". M-a socat un reportaj difuzat pe un canal tv în care erau titrate pãrerile unor români despre Familia sfîntã si despre Adam si Eva. Habar nu aveau cine este Iisus, cine este Maria, cine au fost Adam si Eva. Nu credeam cã existã astfel de exemplare! Mai mult, intervievatii sustineau cã merg frecvent la bisericã, dar cã nu-l întreabã pe preot despre astfel de subiecte pentru cã acesta face doar slujbe. Acei români din reportaj stiau doar cã este sãrbãtoare cu sarmale si vin. Un interes personal mai presus decît originea lor. Cu astfel de oameni mai îngropãm încã un an, al 11-lea din noul mileniu. Cel care urmeazã se anuntã a fi greu si cu multe surprize, unele dintre ele apocaliptice, dacã ar fi sã ne luãm dupã mayasi. Este bine ca la finele unei perioade importante din viata noastrã, un ciclu de 365 de zile, sã facem un bilant al faptelor, gîndurilor si al vorbelor noastre. Este momentul oportun pentru a ne întreba dacã sîntem multumiti de noi, de viata noastrã. Ar fi un exercitiu de demnitate, de corectitudine si de curaj. Curajul de a ne înfrunta pe noi însine, cu tot ceea ce am fost în anul care se încheie. Vom pãsi astfel în noul an poate mai buni, mai întelepti si mai prietenosi. Noul an trebuie sã ne aducã schimbarea despre care vorbeste toatã lumea, de la sefi de state, la prezicãtori, de la analisti la preoti, astrologi, pãrinti sau copii. Pentru cã schimbarea de la cumpãna anilor este, pentru fiecare, în gînduri si în fapte.
     Monitorul de Fãgãras încheie, la fel ca voi toti, un an de muncã presãrat cu bucurii, dar si cu obstacole pe care le-a depãsit cu ajutorul vostru, al cititorilor. si asta pentru cã Monitorul de Fãgãras existã numai datoritã cititorilor care îl cumpãrã. Multi s-au întrebat si se întreabã cine se aflã în spatele acestui ziar. O întrebare pertinentã, avînd în vedere cã majoritatea ziarelor sau mijloacelor media au în spate pe cineva, fie un partid, un om politic, un magnat sau o persoanã direct interesatã în manipularea opiniei publice. Despre noi, vã rãspundem cu sinceritatea cu care v-am obisnuit în cei 13 ani de existentã: în spatele ziarului ,,Monitorul de Fãgãras“ se aflã cititorii.