•   Economistul Bogdan Visea a fost artizanul cifrelor la IAS Făgăraş şi la Cetate  Olt

  •   IAS Făgăraş avea 17 ferme în Ţara Făgăraşului, de la oi, vaci şi bivoli pînă la albine
  •  Comerţul făgărăşean de la ICS Mixt la Cetate Olt SA privatizată prin metoda MEBO
  •   Falimentul comerţului făgărăşean de stat şi a fermelor din Ţara Făgăraşului descris de făgărăşeanul Bogdan Visea
  •   Spaţiile deţinute de Cetate Olt au ajuns la unii făgărăşeni pe mai nimic

 

Despre Făgăraşul anilor 40-50  poţi afla din acele monografii puţine care există, din fotografii, dar şi  prin viu grai direct de la făgărăşenii care au trăit acele vremuri.  Făgăraşul a fost un oraş intelectual, de calitate, un oraş aşezat în care fiecare îşi ştia locul. Reieşea însă şi bunul simţ, respectul pe care fiecare şi-l purta lui şi celor din jur. Nu mai găsim astfel de comportamente în ziua de astăzi care este dominată de ipocrizie, minciună, incompetenţă şi făţărnicie. Rareori mai întîlneşti o urmă a vechilor obiceiuri.  Odată cu oamenii s-au schimbat şi locurile. Aspectul Făgăraşului este astăzi altul. Alt centru, alte denumiri de străzi, altă administraţie, alte reguli şi norme. Iar dacă am merge mai departe în timp, micul tîrg al Făgăraşului  ne-ar da, generaţiilor de azi, adevărate  lecţii de bună conduită, de patriotism local şi de respect. Impresionează astăzi modul în care  făgăgăşenii veacului trecut se salutau. ,,Am onoarea” însoţit de   un zîmbet sincer şi o mică înclinare a capului. Gesturi care astăzi nu se mai practică şi care ar părea desuete. Demodate ar părea şi evoluţiile financiare ale unor familii. Nu mai întîlnim făgărăşeni sau familii care să-şi clădească averile pe munca lor. Majoritatea celor care astăzi sînt în topul celor mai bogaţi făgărăşeni şi-au adunat averile uzînd de slăbiciunile şi lăcomia semenilor, fie ei primari, consilieri, parlamentari sau directori în unităţi publice. Nu se întîmpla la fel prin anii 20-30 cînd, de exemplu,    Ion Haţegan   pornit de jos, dintr-o familie săracă din Sibiu, băiat   într-o prăvălie, şi-a strîns bani  ani la rînd, iar în 1944 avea 3 case în Făgăraş, una chiar în frumoasa Piaţă centrală, acolo  unde astăzi este hotel Diana. Ajunsese cel mai vestit tipograf şi librar din Făgăraş.  Comuniştii l-au ascuns în Penitenciarul Securităţii Braşov pentru că era burghez unde a şi decedat. Şi exemplele pot continua.  Am stat de vorbă cu făgărăşeanul Bogdan Visea, un economist cu o carieră de suces, acum pensionar. Nu aveam cum să vorbim  despre   Făgăraş fără să amintim  viaţa vechii urbe. ,,În Piaţa Mare a Făgăraşului erau multe restaurante, unele mai cochete şi mai frumoase decît altele. Casa neamţului Hanner ocupa mare parte a laturii de sud a pieţei. Prin 1930, Hanner o vînduse unui anume Bozdoc, un priceput în ale negustoriei, care  a transformat imobilul într-un restaurant cu terasă.  Restaurantul Bozdoc era renumit în lumea bună a Făgăraşului. După naţionalizare casa Bozdoc a încăput pe mîinile OCL-ului. Cînd eram copil nu credeam că voi administra frumoasa casă a fostului negustor făgărăşean” şi-a început povestea făgărăşeanul  Bogdan Visea.

Rîul de pe strada Griviţa Roşie

Bogdan Visea vorbeşte cu drag despre Făgăraşul copilăriei sale. Locuia pe o stradă cu rîu la poartă pe care femeile îl foloseau şi la spălatul rufelor. Răzbăteau zgomotele bătăilor cu maiul acoperind hărmălaia copiilor zburdalnici. Prin 1960, strada pe care a copilărit făgărăşeanul Bogdan Visea se numea Griviţa Roşie. Cine mai ştie astăzi că strada dr. Ioan Şenchea se numea cîndva Griviţa Roşie?  A mai fost multă vreme Stadionului aşa cum au denumit-o autorităţile făgărăşene de după 1970 ţinînd cont că în capătul ei era amplasat stadionul urbei.   ,,Toată ziua ne jucam în stradă şi eram mulţi copii. Trecea rîul pe la poartă, iar femeile spălau rufele în rîu. Băteau cu maiul că aşa era pe atunci. Era o ramură a Berivoiului care mergea spre Olt. Fiecare casă avea un pod care facilita intrarea în curte cu căruţa, căci maşini nu prea erau pe atunci. Oamenii intrau cu carul în curte ducînd bălegar pentru grădini. În spatele curţilor toţi aveau grădini. Aşa era atunci”  îşi aminteşte Bogdan Visea.  Cînd strada a fost canalizată, cel mai probabil prin 1966,   apa a fost deviată în Berivoi, iar vechea imagine a rămas imortalizată doar în fotografii. La fel cum s-a întîmplat în centrul Făgăraşului, locul rîului Berivoi a fost luat de strada Mihai Eminescu, ce trece pe lîngă  colegiul ,,Radu Negru” unindu-se cu Libertăţii.  Pesub stradă trece şi astăzi rîul care se varsă în Olt.

Îndrăgostit de biologie

Bogdan Visea a fost elev al şcolii ,,Radu Negru” de la clasa I pînă în clasa a XI-a.   ,,Toată şcoala am fost elev doar la ,,Radu Negru”. Liceul se încheia pe atunci după clasa a XI-a cu examenul de maturitate. Generaţia mea, 1966, a fost norocoasă pentru că am susţinut examenul la doar trei materii şi nu la şapte cum era pînă în acel an. Mi-a plăcut foarte mult biologia. La ,,Radu Negru” se făcea şcoală, era disciplină, dar cred că renumele liceului a rămas neschimbat în timp. Şi pentru că mi-a plăcut biologia, am ales să continui studiile la Silvicultură, dar un mic ghinion mi-a spulberat visul acela. Era profesoara Vidraşcu la matematică şi m-a notat cu cîteva sutimi mai puţin şi n-am intrat la Silvicultură. M-am dus, cum erau regulile atunci, în Armată. Se făceau 1,4 ani. La întoarcere m-am apucat de învăţat şi am intrat la Academia de Studii Economice

Bucureşti, secţia economie agrară. Între timp m-am angajat” a adăugat Bogdan Visea.

Vremuri în care meniul zilei la cantină era de  4 lei/angajat

Primul loc de muncă l-a avut la TRCL Făgăraş,  trustul de construcţii care a clădit Făgăraşul. ,,Eram ,,gospodar”, aşa se denumea postul pe care l-am primit. Era în nomenclatorul de meserii. Rolul meu era să iau abonamentele celor de pe sate,  să aduc  mîncarea angajaţilor de la cantina Combinatului la cantina TRCL care era la parterul blocului de pe strada Gării. Îmi aduc aminte că un meniu zilnic costa 4 lei şi era format din două feluri de mîncare şi desert. Erau mulţi angajaţi la trust.   După absolvirea facultăţii m-am angajat la IAS Făgăraş, ferma Valea Olt ca economist” a spus Bogdan Visea. Un meniu îndestulător la 4 lei mai întîlnim astăzi doar la restaurantul Parlamentului unde servesc masa aleşii neamului. Aici o ciorbă se vinde doar cu 1,29 lei. Sînt preţuri stabilite de administraţia Parlamentului care n-a ţinut cont însă de cheltuielile efective ci doar de buzunarul parlamentarului sau al angajaţilor acestuia.

IAS Făgăraş avea 17 ferme în toată Ţara Făgăraşului

Ferma Valea Olt era una dintre cele mai mari unităţi ale IAS Făgăraş. Şi astăzi mai există amplasamentul, dar nici urmă de activitate agricolă. ,,Am ajuns economist la această fermă care avea   600 de vaci. Tot aici funcţiona şi Centrul judeţean de adunare a vacilor din judeţ bolnave de leucoză. Îmi amintesc că pe cisterna care aduna laptele  era o dungă roşie ceea ce însemna că laptele avea un grad de pasteurizare ridicat.  Lucrau aici peste 100 de oameni. Am lucrat 2 ani, după care am fost numit  şef de serviciu transporturi la   IAS Făgăraş după care  contabil şef. IAS avea  17 ferme agricole în care lucrau efectiv 400 de persoane, iar în timpul campaniilor agricole peste 800 pentru că erau aduşi sezonierii. Aveam 134 de tractoare şi se lucrau peste 10.000 de hectare de teren agricol. Fiecare fermă avea cantină proprie pentru angajaţi, maşini de transport. La Cincu, de exemplu, erau 4 ferme de animale, una pomicolă, iar în poligonul militar era fermă de oi. Şi la Şercaia erau ferme, dar aveam şi o fermă de albine cu peste 2000 de stupi cu care se mergea în pastorală pe malul Dunării. La Cincşor, la Bărcut, Toarcla şi în alte sate erau ferme. Era totul bine organizat. Laptele mergea la ICIL unde se făceau brînzeturi. Aveam magazin de prezentare, caramengerie unde se făceau tăieri, iar la fabrica de mezeluri de la Şercaia se făceau preparate ” relatează economistul Bogdan Visea.

,,S-a ales praful de tot, după 1990”

Urmărind  relatarea făgărăşeanului Bogdan Visea ai impresia că nu se referă la Ţara Făgăraşului. Şi asta pentru că astăzi nu se mai văd nici urmele vreunei  astfel de activităţi în care erau angajaţi sute de localnici. Chiar fostul economist care a condus IAS-ul spune cu părere de rău că s-a ales praful de tot.  ,,1991 a fost primul an în care IAS a ieşit pe profit. Pînă atunci deşi totul mergea bine, nu ne-am înregistrat cu profit pentru că erau pierderi planificate în sensul că preţul de livrare pentru produsele noastre era stabilit de stat. Am rămas la IAS pînă în 1994 cînd am lăsat 7000 de taurine plus vreo 60.000 de oi” a mai spus Bogdan Visea, fostul contabil şef de la IAS Făgăraş. Numai că pentru Bogdan Visea era a doua revenire la IAS Făgăraş, după ce trecuse pe la ICS Mixt, societatea care administra comerţul din Făgăraş. ,,Pin februarie 1990, deci după aşa zisa Revoluţie, m-am trezit la poartă cu mulţi angajaţi ai IAS-ului. Veniseră cu tractoarele pentru a mă ruga să preiau conducerea unităţii. Făcuseră grevă şi i-au alungat pe şefi. Am acceptat” a mai spus Bogdan Visea.

 Staţiunea de cercetare a bubalinelor din Şercaia

Funcţiona la Şercaia Staţiunea de cercetare şi producţie bubaline unde 5 ingineri făceau cercetare. Şi aici a lucrat economistul făgărăşean ca şi contabil şef. Pentru însămînţare era  adusă sperma din India sau Bangladej.  ,,Aveam 1400 de capete de bivoli la Şercaia. Îmi aduc aminte că am făcut însămînţări cu spermă adusă din  Bangladej, India şi Bulgaria. Erau 5 ingineri la cercetare. Trebuia să reducem cheltuielile şi să obţinem cantităţi mari de lapte de calitate. Bivola noastră bătea la o tonă, iar prin însămînţare cu spermă adusă din străinătate am reuşit să obţinem bivola la 500 kg, dar cantitatea de lapte mult mai mare cu 7% grăsime.  Era şef de fermă un medic veterinar, un şvab din Timişoara, Taş Wilhem, care era îndrăgostit de meserie. Îşi pusese actele de plecare în Germania şi atunci partidul i-a pus gînd rău, să-l dea afară. Şi m-au găsit pe mine să semnez actele, dar am refuzat. De acolo mi s-a tras şi mie. După 4 ani am plecat din funcţia de contabil şef.  Aveam o echipă faină la IAS şi totul mergea bine. Ţin minte că făceam telemea pentru export, dar o livram cu etichetă de Bulgaria pentru că nu aveam licenţă de export. Erau lucruri pe care nu le înţelegeam, dar le aplicam” a mai spus Bogdan Visea. A vorbit şi despre ferma de oi de la Toarcla unde au fost aduse oi din Noua Zeelandă.

 Legile agrare au fost populiste sau dirijate de afară

Economistul, acum pensionar, susţine că dacă în ziua de azi ar mai funcţiona IAS-ul ar fi un lucru deosebit pentru Ţara Făgăraşului. Critică însă  legile agrare emise după 1990 despre care spune că au făcut mult rău ţării şi chiar proprietarilor. ,,Ar fi extraordinar să avem acum aşa ceva. Pe atunci  nu erau parcele sub 100 ha, se lucra mai bine, totul era comasat. Acum nu poţi băga plugul   pe 2 ari aşa cum a fost împărţit pămîntul.  Legea 18 a fost  populistă sau dirijată de afară. A fost dată pentru  anumiţi moşieri. Legea din 1923  i-a despăgubit pe vechii proprietari, dar prin Legea 18 şi-au cerut din nou drepturile şi bineînţeles că le-au primit. De aceea, astăzi,  44% din pămînturile ţării  aparţin străinilor” explică economistul făgărăşean.

Fabricile româneşti valorificau lîna de la oile din ferme

Şi astăzi avem ferme de oi, dar majoritatea sînt particulare, iar statul în loc să-i ajute pe fermieri le pune piedici.  O problemă a fermierilor este legată de desfacerea produselor, dar mai ales a lînii în cazul oilor. În ţară nu mai funcţionează nicio fabrică unde să fie prelucrată lîna tunsă de pe oi. Aşa cum spune economistul Bogdan Visea, lucrurile erau cu totul altfel cînd funcţiona  IAS Făgăraş. ,,Aveam desfacere la lîna de la oi. O transportam la fabrică la Ciznădie unde se făceau covoare şi la fabrica ,,Postavul” de la Prejmer unde se făceau stofe pentru export, cele mai multe ajungeau la Londra. Îmi aduc aminte că încărcam lîna în  10 maşini cu remorci care mergeau la Postavul, iar alte 10 maşini la Ciznădie.  Stam cîte o săptămînă să ne vină rîndul să predăm lîna.  Acum fermierii dau  foc la lînă sau o predau  la turci pe nimic, iar turcii confecţionează  covoare pe care ni le vînd nouă. Mieii îi ducean la o crescătorie pe lîngă Bod unde îi îngrăşau  la 50 kg, iar  toamna   îi vindeau la export. Era producţie, dar aveam preţuri impuse, nu contau costurile de producţie, preţul era stabilit de sus” a mai spus Bogdan Visea. La acea vreme salariul unui contabil şef era de 4.360 lei/lună, iar un dascăl dacă era plătit cu  1700 de lei/lună. Nici programul nu se compara. Într-o fermă programul începea la 4.30 şi se încheia undeva la 22.00, iar de concedii nici nu se discuta. ,,La 4.30 plecam de acasă şi seara la 22.00 reveneam. Nu aveam duminică sau  concediu. Am avut concediu, vreo 10 ani,  numai în perioada 1-15 februarie. Cred că de acolo mi s-a tras şi divorţul. Vara eram pe combină, la baza de recepţie unde predam cerealele, toamna era sfecla, etc. Duceam cerealele la Baza de recepţie Făgăraş care avea capacitatea de a depozita  milioane de tone de cereale.   Sfecla o duceam la Bod. Ştiu că lucram 2 luni pe an la planul de producţie, făceam hîrtii, dar ce stabileam noi se  punea în practică. Noi, de la IAS,  nu am minţit niciodată în privinţa producţiei, poate cei de mai sus minţeau. Nu ştiu de unde pleca minciuna” a mai explicat Bogdan Visea.

Cartelele de alimente din regimul comunist

Şi cum PCR era în toate, adică reprezentanţii lui,  deciziile se aplicau fără să se ţină cont de activitatea oamenilor sau de profesionalismul lor. Şi asta pentru că şefii de la PCR erau persoane neinstruite, fără studii. Refuzul lui Bogdan Visea de a-l da afară pe directorul şvab, l-a costat funcţia. Făgărăşeanul însă a  preferat să-şi dea demisia. A obţinut, prin concurs un post la ICS Mixt Făgăraş care gestiona toate magazinele şi restaurantele din Făgăraş. Erau vreo  44 unităţi de comerţ. Era în  1978, după ce absolvise postuniversitara din Bucureşti. A gestionat Serviciul plan organizare, personal şi învăţămînt. Era perioada cînd regimulceauşist a aplicat raţionalizarea alimentelor şi a introdus cartele.  ,,În 1980 am făcut primele cartele de pîine,  250 g pe om/zi. Nu zicea nimeni nimic. Se decurcau toţi pentru că exista surplus. Am şi descoperit de unde segăsea surplusul. Brutarii de la fabrica de pîine din Făgăraş făceau pîinea mai mică şi astfel acopereau cererea. Le-am cîntărit pîinea, dar ei făceau la număr şi nu conta gramajul. Erau 5 cofetării în oraş şi un laborator care funcţiona la fosta cofetărie Liliacul” îşi aminteşte Bogdan Visea.

 

Procesul verbal în oglindă

Ca mulţi alţi făgărăşeni de bună credinţă, şi Bogdan Visea a fost în vizorul PCR. Şi asta pentru că nu s-a supus ordinelor şefilor de la partid. ,, Îmi aduc aminte că partidul avea un magazin propriu în curtea sediului, unde este primăria astăzi. Era casa confiscată a fostului  moşier Haupt.  Aici se găseau de toate, de la ciorbă de burtă pînă la portocale, etc. Îmi amintesc că partidul ne repartiza 60 cutii de nes, iar din acestea ajungeau la noi doar 30, restul se duceau la magazinul partidului.  Din 30 de cutii ce să mai vinzi în cofetării! Rămîneau la angajaţi. Îmi aduc aminte că le-am desfiinţat magazinul.  Primisem de la  Minister o circulară că se desfiinţează magazinele de partid. M-am dus dimineaţa şi l-am închis, am luat toată marfa şi am împărţit-o magazinelor noastre. Vlad era atunci, era roşu de furie. Dar n-a durat mult că l-au redeschis. Cel mai bine aprovizionat magazin era cel din Combinat şi cel de sub birouri, din centru. O întîmplare ciudată m-a făcut să plec de la ICS Mixt. Am fost numit director comercial de Ciuclaru. Cînd a ajuns numirea la Făgăraş s-a supus la vot la comanda partidului. Erau vreo 79 de persoane care votau în adunarea generală. Era  Vlad, Lenuţa Radu secretara de partid şi o anume Rozalia Palheghi, jurista de la ICS Mixt care făcuse şcoala pe puncte, un an. Am avut 75 voturi ,,pentru” şi 4 ,,contra”. Palheghi însă a scris procesul verbal invers.  Am rămas fără servici şi aşa am ajuns la Şoarş. În total am acumulat vreo 23 de ani de muncă în fermele din Ţara Făgăraşului şi vreo 20 de ani de comerţ. Revoluţia m-a prins la Ferma de pajişti alpine care funcţiona pe lîngă  Inspectoratul Silvic Braşov. Am avut biroul în gară. Adunam îngrăşămnte de la combinat şi fertilizam golul alpin, vara cu elicopterul, iar toamna cu avionul. Eram 4 angajaţi care ne ocupam de mii de hectare de teren. Astăzi se iau doar subvenţii şi nimeni nu cred că mai fertilizează golul alpin” a mai spus Bogdan Visea

O ,,pauză” de 3 ani la Sibiu, tot în comerţ

În 1994, Bogdan Visea a profitat de ocazia anunţării concursului pentru ocuparea funcţiei de manager la ISC Mixt devenită Cetatea Olt SA şi a părăsit definitiv fermele. ,,Era varză tot la Cetate Olt. Nu aveau nimic. Lucrau prin intermediari, cu şpagă, aveau datorii la stat, impozite neplătite. Din ceea ce se  încasa din vînzarea produselor se plăteau prioritar intermediarii, cash.   Am reuşit să pun pe picioare societatea, iar în 1997 Cetatea Olt avea profit de 300 milioane de lei. Mă căsătorisem cu Virginia Halmaghi, notar la Sibiu, fost judecător la Făgăraş, iar naveta era istovitoare. Astfel că în 1997  am profitat de organizarea unui concurs pentru postul de director la Cometex Sibiu şi m-am înscris în ultima zi. Pe lista candidaţilor mai erau 11 persoane, toate din interiorul societăţii. Era o gaşcă de neaveniţi de nu s-a pomenit.   A doua zi nu s-a prezentat nimeni la concurs, le-a fost frică şi s-au retras. Dar ulterior  tot ei m-au eliminat  cînd s-au înfiinţat CA-urile. La Cometex, CA-ul era pus politic. Ştiu că era Dejeu ministru şi pe linie de partid răspundea de Sibiu. Aflase că mă impun, că am revoluţionat societatea şi a întreabat  cine este ăsta, nu e de-al nostru, nu e din Sibiu, ia vedeţi de el. Făcusem  o cofetărie în Dumbravă şi am cerut  un necesar de  50 milioane de lei. Am raportat la CA cheltuielile care au fost de 57 milioane. Aşa au găsit modalitatea să mă sancţioneze.  Manevre. Mi-am dat demisia. Mă întîlnesc şi acum cu fete din reţeaua celor 140 de magazine şi îmi spun că am fost rău, dur, dar singurul care le-a mărit  salariul de 10 ori într-un an. Era mare indisciplină la Cometex. Se face şpagă multă în comerţ dacă te pretezi. Cadouri, marfă plătită pe loc, mită.  Seara erau bani, încasări, dar erau şi salarii, dări, etc. Aşa era şi la Cetate Olt. Dacă intri în mocirla lor, te duci de rîpă” a relatat Bogdan Visea.

Consilier local în mandatul 2000-2004

În anul electoral 2000, Bogdan Visea a revenit la Cetatea Olt ca manager. Dar a candidat şi ca primar al Făgăraşului din partea ApR, partidul condus de Teodor Meleşcanu. Dacă la Cetatea Olt lucrurile erau în derivă, alegerile i-au adus un loc în CL Făgăraş alături de alţi 3 colegi de partid.  ,,În 2000 m-am reîntors de la Sibiu, pe postul de manager la Cetatea Olt. Era varză tot.  Credite bancare multe, de la Banca Religiilor, Banca Agricolă, se luase credit pe numele asociaţiei angajaţilor, acel  MEBO.  Am început să închiriez spaţiile, am cerut eşalonări la plata datoriilor, lucrurile au intrat pe un făgaş. Dar  Banca Religiilor aflată şi ea în faliment,  a cerut   falimentul Cetate Olt. Am cerut o amînare, dar nu s-a mai aprobat. În 2004 Cetate Olt era deja îngropată. Spaţiile se vindeau de judecătorul sindic, noi ca societate aflam doar care sînt vîndute. Şi Finanţele Publice au vîndut din cele 44  spaţii. Tot centrul era vîndut. A murit şi Cetate Olt” a spus Bogdan Visea. Vechile spaţii comerciale ale Făgăraşului sînt astăzi ocupate de privaţi. În locul birourilor din centrul Făgăraşului funcţionează azi un magazin second-hand, cofetăria Liliacul a devenit un centru de sport, Romarta este închiriată de actualul proprietar unor magazine de haine noi şi vechi, cofetăria Garofiţa şi-a păstrat profilul, dar aparţine unui proprietar, etc.

Falimentul unităţilor de stat

Economistul Bogdan Visea şi-a deschis o afacere proprie, tot în comerţ, dar la pensionare, în 2012,  a închis-o alegînd liniştea şi repausul după 20 de ani de comerţ şi alţi 23 de ani în agricultură.  Astăzi se împarte între Făgăraş şi Sibiu, între vacanţe în ţară şi peste hotare, parcă pentru a recupera timpul petrecut la locul de muncă şi mai puţin în familie.  Bogdan Visea este mărturia vie a vieţii Făgăraşului din veacul trecut, cu bune şi rele, aşa cum s-au derulat evenimentele după anul 1950. Este martorul decăderii comerţului făgărăşean de stat şi al fermelor agricole patronate tot de stat, iar falimentul acestora îl pune pe managementul defectuos aplicat după 1990 de către persoane lipsite de profesionalism şi în unele cazuri fără studii la nivelul funcţiilor acceptate. (Lucia BAKI)

 

1 COMENTARIU

Lasă un răspuns la Fagarasanu Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here