Acasă Reportaje Brazii mor în picioare. Rezistenţa Anticomunistă din Ţara Făgăraşului- Serial

Brazii mor în picioare. Rezistenţa Anticomunistă din Ţara Făgăraşului- Serial

De către

decembrie 3, 2018

6837

Medici, profesori, preoţi condamnaţi de-a valma la peste 10 ani de închisoare

În rezistenţa anticomunistă a au fost implicate 64 de localităţi din Ţara Făgăraşului. Mii de oameni au fost persecutaţi, arestaţi şi aruncaţi în beciurile securităţii, în închisori şi lagăre. Rezistenţa activă din Munţii Făgăraşului a fost susţinută de Rezistenţa pasivă formată de localnicii din satele făgărăşene. De bună seamă că opozanţii regimului au atras atenţia comuniştilor care au concentrat aici trupele armatei şi ale securitatii pentru a înlătura şi anihila lupta. Au fost elevi, studenţi, preoţi, medici, profesori, ţărani care au fost supuşi la cele mai grele torturi şi care au sfîrşt în faţa plutoanelor de execuţie sau în temniţe. 1957 a fost anul în care trei loturi de partizani au fost arestate, judecate şi întemniţate. Şase tineri au fost executaţi prin împuşcare în noiembrie 1957, iar alte sute condamnate de la 10 ani pînă la munca silnica pe viaţă. Sentinţele de condamnare au fost date pe bandă rulantă şi toate stipulau, de-a valma, „crima de acte de teroare si constituire în banda în scop terorist“ sau „crima de uneltire împotriva securitatii interne si externe a RPR“ urmate de mulţi,prea mulţi, ani de temniţă grea. Nu s-a ţinut cont niciodată că „încriminaţii“ au oferit doar alimente sau haine luptătorilor din munţi.

Profesorul Săbăduş Dionisie Dănilă este arestat politic, la fel ca mulţi intelectuali din Ţara Făgăraşului. Era absolvent al Universităţii „ Regele Ferdinand“ din Cluj, Facultatea de Matematică, diploma de licenţă obţinînd-o la 6 februarie 1931. A fost dascăl pentru elevii de la Liceul Militar „Mihai Viteazu“ din Tîrgu Mureş, de la Liceul „Titu Maiorescu“ din Aiud, la Gimnaziul Industrial de Băieţi din Viştea, la Liceul „ Regele Ferdinand“ din Craiova şi la Şcoala Medie nr.1 din Făgăraş, actualul Liceu „Radu Negru“. Din păcate, la data de 24 aprilie 1952 îşi încetează activitatea în învăţămînt. Vreme de cinci ani este reţinut de securitatea comunistă, fără să fie judecat sau condamnat. Arestarea a fost făcută cu „titlu administrativ“ aşa cum rezultă din cazierul obţinut de familie după anul 1990. A cunoscut regimul dur al închisorilor comuniste de la Jilava, Aiud, Gherla, Ocnele Mari, în final ajungând la penitenciarul din Codlea de unde a fost eliberat la data de 1 ianuarie 1957. După eliberare a suportat rigorile regimului comunist care nu i-a mai recunoscut studiile şi profesia. Astfel, s-a angajat ca zugrav la Cooperativa Făgărăşeana, după care regimul l-a „promovat“ hornar şef al echipei de hornari a unităţii. În aprilie 1963, reuşeşte să se transfere ca muncitor la sectorul Făgăraş din cadrul IRE Sibiu unde rămâne angajat timp de trei ani. Din 1966 pînă în 1968 se angajează profesor suplinitor la Liceul nr. 2 din Făgăraş, de unde se şi pensionează. Profesorul de matematici Dionisie Dănilă Săbăduş îşi încheie viaţa la data de 5 decembrie 1982, la vîrsta de 75 de ani.

Preotul Victor Dâmboiu din Râuşor era al unsprezecelea copil al lui Samoilă şi al Rozaliei. Tatăl său s-a numărat printre luptătorii “memorandişti” şi a fost judecat în procesul de la Târgu Mureş. După patru ani la Şcoala normală din Făgăraş, şi-a continuat studiile la Şcoala normală ,,Andrei Şaguna” din Sibiu, între anii 1938 – 1942 după care s-a înscris la Teologie, dar a fost luat în armată şi trimis pe front. În anul 1947 şi-a luat licenţa în Teologie şi cea de profesor de religie la Universitatea din Cluj. A fost instalat preot la Şinca Nouă. După ce a rostit câteva predici anticomuniste, a fost arestat în 1949 şi dus la Securitatea din Făgăraş, unde a fost bătut. Chiar dacă a fost eliberat, a fost ţinut sub supraveghere continuă. În anul 1952 s-a transferat în parohia Drăguş care era vacantă, pentru a putea ajuta partizanii din munţi cu alimente şi informaţii. La 8 aprilie 1957 a fost arestat de către Securitate de la parohia din Drăguş. A fost anchetat sub învinuirea de ,,complicitate de uneltire” pentru că a sprijinit grupul de partizani din munţi. A fost judecat de Tribunalul Militar Cluj care l-a condamnat la 10 ani de temniţă grea. A fost inclus în lotul luptătorilor din munţi alături de Olimpiu Borzea şi medicul Nicolae Burlacu. A fost închis în perioada 8 aprilie 1957 – 3 august 1964, la Sibiu, Codlea, Jilava, Galaţi (unde a fost complet izolat), Brăila şi în Balta Mare a Brăilei, la Salcia şi Stoieneşti. La eliberare, Arhiepiscopia Sibiului nu l-a mai angajat. A lucrat ca muncitor la o uzină din Făgăraş, dar după o vreme a fost concediat. Reangajat ca preot misionar, s-a văzut nevoit să lucreze pe la C.A.P.-uri pentru a câştiga banii necesari traiului. Părintele Victor Dâmboiu îşi amintea de comportamentul exemplar din închisoare al unor preoţi precum: Cornel Dascăl de la Sibiu, Ioan Fulea -ultima dată preot în Răşinari, părintele Sofian de la Mănăstirea Antim, precum şi părintele Benedict Ghiuş, părintele Tatu din Sebeşul de Sus, judeţul Sibiu. Părintele Victor Dâmboiu considera că, după ce a ieşit din închisoare, a fost tratat de conducerea Bisericii ca un trădător. După decembrie 1989 a cerut să fie reangajat ca preot, dar a fost refuzat de către Consiliul Eparhial Sibiu. A trăit la Râuşor alături de soţie până la 24 martie 2003 când a fost condus pe ultimul drum. Şi alţi preoţi ortodocşi sau uniţi au fost arestaţi, torturaţi şi încarceraţi. Pr. Arsenie Boca, stareţul Mănăstirii de la Sâmbăta de Sus, pr. David Ion din Scorei, pr. Stanislav Axente din Lisa, pr. Cornel Dascălu din Arpaş, pr. Bălescu din Ucea de Sus, preoţii din Săsciori Raita şi Motoc, Părintele u Octavian Cocan, născut la 6 februarie 1912 în localitatea Sâmbăta de Sus, preot în Făgăraş, a fost arestat în 1952 pentru cercetări şi condamnat la 16 luni de închisoare, apoi trimis la Canal.
Preotul Dumitru Moldovan, născut în 1907 la Benadea, Braşov, paroh la Recea, a fost condamnat, pentru “omisiune de denunţ “, la doi ani de închisoare în 1954 şi trimis la Canal. U Preotul Ioan Naftănăilă s-a născut în 1925 la Breaza, unde a devenit paroh mai târziu. A fost arestat în 1957 pentru omisiune de denunţ şi condamnat la trei ani de închisoare, pedeapsă mărită în urma recursului la şase ani, prin decizia 135/ 15. 08. 1958 a Tribunalului Suprem, Colegiul Militar. A fost închis la Gherla şi în lagărele de muncă de la Sălcii, Periprava şi Grindu.
Preotul Stăniloaie Dumitru îşi avea originile în satul Vlădeni din fostul judeţ Făgăraş. A fost licenţiat în Litere şi Teologie (Cernăuţi- între anii 1923 – 1927), iar la Cernăuţi obţine doctoratul în 1928. Este trimis să se specializeze în Dogmatică şi Istorie bisericească la Facultăţile de Teologie din Atena (1927 – 1928), Munchen şi Berlin (1928 – 1929) şi face călătorii de studii şi documentare la Paris şi Belgrad. Reîntors predă la Academia Teologică “Andreiana” din Sibiu. În 1948 Dumitru Stăniloae a fost încadrat ca profesor titular de Teologie Dogmatică şi Simbolică. Va fi supus, ca mai toţi intelectualii vremii la represiuni şi suferinţe. În 1958 a fost arestat şi a stat cinci ani în închisorile comuniste. A stat încarcerat în închisoarea Dealul Spirii din Bucureşti, apoi la Jilava şi Aiud. Se eliberează de la Aiud în ianuarie 1963. S-a stins din viaţă, la Bucureşti la 5 octombrie 1993.
Urdea Gheorghe din Grid a fost arestat la 7 iunie 1951 pe când era elev la Liceul ,,Radu Negru” pentru că a făcut parte din Frăţiile de Cruce. În aceeaşi zi au mai fost arestaţi Simion Ghizdavu, Ion Roşca, Ion Boer, Dorel Cornea, Ioan Victor Pică, Vasile Grosu, Constantin Grosu, dar şi profesorii lor Dionisie Săbăduş, Romul Ursu şi Filip Pop. A fost dus la Securitatea din Făgăraş unde a fost anchetat de căpitanii Stelian Alexandrescu şi Stoica, cel însemnat, ciung. De aici, l-au transferat la Securitatea din Sibiu unde a încăput pe mâinile lt. Traian Urzică. A fost judecat de Tribunalul Militar Cluj care l-a condamnat la un an de închisoare corecţională. Astat în beciurile Securităţii din Făgăraş şi Sibiu 3 luni, după care a fost trimis la penitenciarele Jilava şi Gherla. S-a eliberat în 1952.
Stanciu D. Stroia a ajuns la Făgăraş ca medic la spitalul din oraş. Era originar din Cacova, jud. Sibiu. Rămas orfan la mai puţin de 2 ani, prin grija mamei şi a unchiului său, preot în sat, reuşeşte să urmeze liceul şi apoi Medicina la Cluj. După un stagiu efectuat ca asistent al ilustrului profesor Iuliu Haţieganu, în anul 1931 s-a stabilit la Făgăraş. A fost şeful secţiei de Medicină Internă a Spitalului din Făgăraş pe care o înfiinţase. A fost arestat în 30 aprilie 1951 şi condamnat la 7 ani închisoare pentru o aşa-zisă participare la o organizaţie subversivă. I s-a imputat că ar fi condus un grup care mai cuprindea 7 ţărani făgărăşeni (Barbu Ioan, Barbu Toma (Ileni), Creţu Tănase (Părău), Dobrin Ioan (Bucium), Iaru Matei (Netotu), Idomir Ştefan (Ohaba), Norel Vichente (Toderiţa), pe care însă nu îi cunoscuse personal până la anchete şi proces. A ispăşit condamnarea în temniţele de la Sibiu, Jilava, Aiud, închisoarea din Cetatea Făgăraşului (4 aprilie-13 iunie 1957), şi din nou Aiud, de unde a fost eliberat în 6 decembrie 1964. După arestarea medicului Stanciu Stroia, familia sa a fost alungată din casă şi obligată să trăiască câţiva ani în satul Dridif. Dr. Stanciu Stroia nu a mai putut profesa în Făgăraş, dar a fost primit la Ilia, Hunedoara, de unde s-a pensionat. A decedat la Bucureşti în 29 iulie 1987. Prin grija celor din familie, dr. Liviu Dusleag, dr. Lucia Dusleag şi dr. Dan Dusleag, dr. Stanciu Stroia a aşternut pe hârtie amintirile unei vieţi, volumul poartă titlul: Stanciu Stroia, My Second University. Memories from Romanian Communist Prisons, 2005.
Hodorogea Vasile nu era făgărăşean, dar a cunoscut suferinţele luptătorilor din munţi fiind coleg cu ei la Liceul ,,Radu Negru”. Era originar din satul Slobozia, comuna Bieşti, plasa Chiperceni, judeţul Orhei din Basarabia. A ajuns la ,,Radu Negru” după 1944, ca refugiat prin repartiţia Comisariatului General al Refugiaţilor şi Evacuaţilor din România. A găsit căldura familială în casa primarului Ion Trâmbiţaş din Pojorta căruia îi medita copilul, la un coleg Nicolae Ţeţiu din Corbi, dar şi la colegii lui de clasă care l-au sprijinit: Ion Ilioiu, Vasile Comănici, Ion Broscăţean, Ion Moga, Savel Cheptea. A fost perioada în care părinţii lui au fost deportaţi în Siberia, în două etape, în 1940 şi în 1949 câte 12 respectiv 15 ani. Surorile lui au fost internate în azilul ,,Elena Doamna” din Bucureşti unde au dus o viaţă plină de lipsuri. La liceul din Făgăraş s-a evidenţiat prin rezultate deosebite care i-au adus la sfîrşitul anilor de studii premiul I şi II. S-a implicat în activitatea liceului alături de colegii lui Sofonea Remus, Cheptea Savel, Galea Alexandru, Zamfir Constantin, Fulicea Silviu, Metea Victor din Ileni. A urmat Medicina şi a obţinut titlul de medic. În perioada liceului şi a facultăţii, a trăit sub ameninţarea de a fi trimis în Siberia de către Comandamentul româno-rus şi Securitatea rusească, care veneau la liceu cu listele refugiaţilor chemaţi să se repatrieze. De multe ori a fost scăpat de colegii lui Ion Ilioiu şi Vasile Comaniciu care-l ascundeau în dulapul lor pentru a nu fi arestat. Pe atunci se oferea o sumă mare de bani pentru aşa-zisa repatriere în U.R.S.S. Îşi aminteşte şi acum de bunii lui prieteni şi colegi care au format Grupul Gavrilă din Munţii Făgăraşului: Sofonea Remus, Novac Gelu, Metea Victor, Ilioiu Ioan, Chiujdea, Haşu, Victor Roşca, Glăjar Ioan, Beleaua Cornel Cristian cu profesorii Mihai Novac (matematică) şi fiica lui, Gema Novac, Romul Ursu (istorie) şi fiii săi. În anul 1957, fiind medic, angajat civil la Cazarma 90 Sibiu, a participat la procesul colegilor de liceu desfăşurat la Tribunalul Militar din Sibiu format din 60 de persoane când s-au dat sentinţe grele, cu mulţi ani de închisoare şi condamnări la moarte. S-a stabilit la Sibiu.
Ioan Bălan avea 18 ani cînd a fost arestat prima dată. La 6 septembrie 1941, s-a aflat pe lista Siguranţei care a trecut la arestările masive în rândul legionarilor. Tribunalul Militar Braşov l-a condamnat la 5 ani de temniţă grea. A trecut prin închisorile Braşov, Aiud, Deva, Vaslui, Alba Iulia şi Suceava. A urmat a doua condamnare în 1958 şi s-a eliberat în 1964, odată cu decretul de graţiere. A trăit în Făgăraş şi a fost preşedintele AFDPR, filiala Făgăraş. A decedat în 2006 şi este înmormîntat în cimitirul din municipiu.

(Extras din Vol III, ed III, d