O dată ce reuşeşte să meargă copăcel, copilul face primii paşi şi în procesele gândirii prin a învăţa să numere pe degetele de la o mână, apoi de la amândouă. Aritmetica de bază o redă în cuvinte, pe care mai târziu le va putea scrie şi cu cifre. Noi lăsăm acum cifrele matematicii, ca să ne ocupăm de cuvintele gramaticii, care se numesc numerale. Numeralul este partea de vorbire flexibilă care arată un număr sau numărul obiectelor. Numerele se înscriu în vocabularul de bază al unei limbi şi pretind corectitudine în rostire şi în scriere. De la început deosebim numerale cardinale simple şi compuse. Sunt simple numai câteva, acelea formate dintr-un singur cuvânt: de la zero la zece, precum şi sută, mie, milion, miliard. Restul, o infinitate, sunt compuse, prin faptul că sunt alcătuite din mai multe cuvinte. Atenţie, ne referim la cuvinte, nu la cifre. Prin modul de alcătuire distingem:
- a) numeralele de la 11 la 19, cu structura un+spre+zece, scrise legat: unsprezece, doisprezece…optsprezece, nouăsprezece. S-au simplificat şi se scriu corect: paisprezece şi şaisprezece.
b)numeralele: 20, 30, până la 90, adică numărând din zece în zece. Acestea se formează după structura: două+zeci şi se scriu tot într-un cuvânt: douăzeci, nouăzeci.
- c) restul numeralelor se scriu în cuvinte separate: 21- douăzeci şi unu, 152- o sută cincizeci şi doi, 1944- o mie nouă sute patruzeci şi patru.
Revenind la numeralele simple, ne reamintim că unu şi doi au forme diferite după gen: una sau o şi două la feminin: un pom şi o floare, doi pomi, două flori. Acest acord în gen trebuie respectat şi la numeralele compuse terminate în unu sau doi. Vom spune corect: douăsprezece zile, doisprezece ani sau douăzeci şi unu de ani, douăzeci şi una de zile, douăzeci şi doi de ani, douăzeci şi două de zile. Respectăm acordul şi la: douăsprezece mii, milioane (nu doisprezece, dezacordat!) Pentru exprimarea orei, corect:ora unu, ora două, ora douăsprezece, ora douăzeci şi două. Pentru dată: întâi mai, două mai, douăsprezece mai, douăzeci şi două mai: ,,Ne vom întâlni pe întâi mai; pe douăsprezece mai”. Observă că în comunicarea dintre oameni numeralele însoţesc substantivele. Există două situaţii: numeralele de la 1 la 19 şi toate compusele terminate pe acest interval se alătură substantivului: un om, nouăsprezece oameni, o sută nouăsprezece oameni. De la 20 în sus până la 100 şi toate pe acest interval se leagă cu prepoziţia ,,de”: douăzeci de oameni, o sută de oameni, o mie douăzeci de oameni. Respectând gramatica, ne asigurăm respectul interlocutorilor! (Prof. Liviu IOANI)
