,,Îngropându-ne împreună cu Tine, prin Botez, Hristoase Dumnezeul nostru, vieții celei fără de moarte ne-am învrednicit cu învierea Ta și cântând, strigăm: Osana, Celui dintru înălțime, bine ești cuvîntat, Cel ce vii întru numele Domnului“.

(Troparul Sărbătorii)

 

În duminica a şasea din postul Paştelui, cunoscută în popor şi ca Duminica Floriilor, creştinii sărbătoresc Intrarea triumfală a lui Iisus Hristos în Ierusalim. Duminică, 21 aprilie a.c., credincioşii ortodocşi şi  greco-catolici   vor participa la slujba de Florii când vor purta în mâini ramuri de salcie, de finic sau de palmier, în funcţie de zona în care se află, amintind astfel de marele praznic împărătesc.   Cu şase zile înainte de Paşti, Iisus a trimis pe doi dintre apostolii săi la Betfaghe, un sat de pe versanţii Muntelui Măslinilor, ca să aducă un asin tânăr. Mulţimile déjà aflasereră că Iisus va veni la Ierusalim şi au umplut drumurile ce duceau spre porţile oraşului. Unii aveau crengi de palmier, alţii şi-au aşezat hainele pe drum ca Iisus să calce pe ele. Cînd a intrat Iisus în Ierusalim, era o atmosferă de entuziasm general, se striga ,,Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului!” Apostolul Matei spunea că se împlinea astfel profeţia din Zaharia. În biserica Betfaghe se păstrează şi astăzi o piatră care poartă urma piciorului lui Iisus când s-a urcat pe asin. Astăzi, procesiunea de Florii, începe de la biserica din Betfaghe şi se încheie la biserica Sf. Ana din oraşul vechi. Evanghelia după Marcu relatează că după intrarea triumfătoare în Ierusalim, Iisus s-a dus în Templu. Iar aici a dărâmat tarabele negustorilor care făceau comerţ şi schimb de bani, fapt ce i-a deranjat pe farisei şi saduchei.

Împlinirea profețiilor

Intrarea Domnului  în Ierusalim a fost profețită de Zaharia.  ,,Bucură-te foarte, fiica Sionului, veselește-te, fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine la tine drept și biruitor; smerit și călare pe asin, pe mânzul asinei. El va nimici carele din Efraim, caii din Ierusalim și arcul de război va fi frînt. El va vesti pacea popoarelor și împărăția Lui se va întinde de la o mare până la cealaltă mare și de la Eufrat până la marginile pămîntului“. (Zaharia 9, 9-10) Venirea lui Iisus în Ierusalim trebuie văzută într-un mod simplu și natural.  Iisus a intrat în Ierusalim ca Rege al tuturor oamenilor, dar conducător al unei lumi spirituale şi nu unul politic.

Vechimea praznicului

Intrarea Domnului în Ierusalim este unul dintre praznicele împărăteşti şi a început să se generalizeze încă din secolul al IV-lea în întreaga Biserică creştină obiceiul ca oamenii să aducă ramuri de salcie pentru a fi binecuvîntate de către preoţi şi împărţite tuturor în amintirea crenguţelor de finic şi de măslin cu care mulţimile l-au întâmpinat pe Domnul la intrarea în Ierusalim. În Dumineca Floriilor seara  încep  slujbe ale deniilor din Săptămîna Sfintelor Patimi.

Învierea lui Lazăr

Învierea lui Lazăr are o strânsă legătură cu intrarea împărătească a lui Hristos în Ierusalim pentru că mulţi din cei care l-au aclamat cunoşteau acest lucru ce este arătat şi de rânduiala liturgică a Bisericii pentru că atât în Sâmbăta lui Lazăr dinaintea Floriilor cât şi în Duminica Floriilor se cântă acest tropar: ,,Învierea cea de obşte, mai înainte de patima Ta, încredinţând-o, pe Lazăr din morţi l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta şi noi ca pruncii, semnele biruinţei purtând, Ţie Biruitorului morţii strigăm: Osana celui dintru înălţime! Bine eşti cuvîntat, Cel ce vii întru numele Domnului“. ,,Ci era bolnav unul, Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei. Maria era aceea care a uns cu mir pe Domnul şi i-a şters picioarele cu părul ei, iar Lazăr, cel bolnav, era fratele lor. Deci trimis-au surorile vorbă la Iisus, zicând: Doamne, iată, acela pe care îl iubeşti este bolnav. Dar Iisus auzind a zis: Această boală nu este spre moarte, ci pentru mărirea lui Dumnezeu, ca prin ea Fiul lui Dumnezeu să se preamărească. Ci Iisus iubea pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr. Dar după ce a aflat că e bolnav, a rămas două zile în locul unde se găsea. În urmă, zis-a către ucenici: Să mergem iarăşi în Iudea. Ucenicii i-au răspuns: Rabi, adineaori voiau iudeii să te omoare cu pietre şi iar te duci acolo? Iisus a întâmpinat: Nu sunt oare douăsprezece ceasuri într-o zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se poticneşte, pentru că el vede lumina acestei lumi. Dacă însă umblă cineva noaptea, se poticneşte, fiindcă lumina nu mai este într-însul. A zis acestea, iar pe urmă a adăugat: Lazăr, prietenul nostru a adormit; ci mă duc să-l deştept. Dar ucenicii lui i-au spus: Doamne, dacă a adormit, se va face bine. Iisus vorbise despre moartea lui Lazăr, iar ei credeau că vorbeşte despre adormirea somnului. Atunci Iisus le-a spus lor deschis: Lazăr a murit. Şi pentru voi-ca să credeţi-mă bucur că n-am fost acolo. Ci să mergem la el. Toma, numit Geamănul, zis-a către ceilalţi ucenici: Să mergem şi noi şi să murim cu el. Dar venind Iisus îl află pe Lazăr îngropat de patru zile. Iar Betania era aproape de Ierusalim ca la cincisprezece stadii. Şi mulţi dintre iudei veniseră în casa Martei şi a Mariei ca să le mângâie de moartea fratelui lor. Deci Marta, când a auzit că Iisus vine, a ieşit întru întâmpinarea lui, iar Maria şedea jos, în casă. Şi Marta a grăit către Iisus: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit. Pentru că bine ştiu că oricâte vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da ţie. Iisus rosteşte către ea: Fratele tău va învia. Marta îi răspunde: Ştiu că va învia, în ziua cea de apoi, la înviere. Atunci i-a zis Iisus: Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede întru mine în veac nu va muri. Crezi tu aceasta? Marta îi grăieşte: Da, Doamne, cred că tu eşti Mesia, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vie în lume. Şi după ce a spus aceasta, s-a dus şi a chemat în taină pe Maria, sora ei, zicându-i: Învăţătorul este aici şi te cheamă. Cînd a auzit Maria, s-a sculat degrabă şi a venit la Iisus. Iar Iisus nu sosise încă în sat, şi era în locul unde îl întâmpinase Marta. Iudeii care erau cu ea, în casă, şi-i spuneau vorbe de mângâiere, văzând pe Maria că s-a sculat în sârg şi a ieşit afară, au mers după ea, socotind că se duce la mormânt ca să plângă acolo. Deci Maria, cînd a ajuns unde era Iisus şi l-a văzut, a căzut la picioarele lui şi i-a zis: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit. Ci Iisus, când o văzu plângând, şi pe iudeii care veniseră cu ea plângând şi ei, se zgudui în duhul său şi se tulbură. Apoi îi întreabă: Unde l-aţi pus? I-au răspuns: Doamne, vino şi vezi. Şi Iisus a lăcrimat. Iar iudeii ziceau: Iată cât de mult îl iubea. Ci unii dintre ei vorbeau: Nu putea oare, acesta, care a deschis ochii orbului să facă şi pe Lazăr să nu moară? Iisus însă, zguduindu-se iarăşi în lăuntrul său, a mers la mormînt, care era o peşteră, şi o piatră stătea la gura ei. Iisus a poruncit: Ridicaţi piatra. Marta, sora celui răposat, îi zise atunci: Doamne a început să miroasă, că este de patru zile. Iisus grăieşte către ea: Nu ţi-am spus oare, că de vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu? Atunci au dat piatra la o parte, iar Iisus şi-a înălţat ochii în sus şi a zis: Părinte, mulţumescu-ţi ţie că m-ai ascultat. Ci eu ştiam că pururea mă asculţi, dar grăit-am pentru mulţimea care stă împrejur, ca să creadă că tu m-ai trimis pe mine. Iar după acestea, a strigat cu glas mare: Lazăre, vino afară! Şi mortul a ieşit la lumină cu picioarele şi cu mîinile legate în făşii de pînză şi cu faţa acoperită de o mahramă. Iisus le-a poruncit: Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă“ (Ioan 11, 1-44 ) Aici Domnul îşi arată întreaga sa latură umană şi divină: a lăcrimat şi a plîns pentru Lazăr dar apoi l-a înviat. De fapt aceasta este adeverirea învierii tuturor oamenilor.

Triumful din ziua Floriilor
 

Triumful simbolizat de ramurile de salcie binecuvântate la Biserică este vădit din Scriptură. ,,Şederea lui Hristos pe asină arată că El a venit să omoare înşelăciunea idolatriei lipsite de judecată, iar şederea pe mânz arată că a venit să ţină în frâu avântul nestăpânit pe care îl aveau popoarele spre necredinţă, pentru că nu există nimic mai fără de judecată decât necredinţa şi mai îndărătnic şi nesupus decât neamurile care se închină la idoli“ ne învaţă mitropolitul grec Hierotheos Vlachos parafrazându-l pe Sfîntul Nicodim Aghioritul. Veşmintele care au fost aşezate de către apostoli pe mânz simbolizează virtuţile apostolilor şi harul pe care Iisus l-a dat acestora. Iisus Hristos a fost cunoscut de către toate popoarele lumii prin har. După modelul mulţimii din cetatea Ierusalimului care l-a întâmpinat pe Mântuitor cu frunze de palmier, Biserica Ortodoxă a rânduit ca, după săvârşirea Sfintei Liturghii, să se sfinţească ramurile de salcie aduse de credincioşi. Slujitorii Bisericii citesc rugăciuni de sfinţire a salciei, ţinând în mâini aceste ramuri înmugurite, cu lumânări aprinse, ca simbol al biruinţei vieţii asupra morţii, fiind cunoscut faptul că salcia are o putere mare de regenerare. Creştinii prăznuiesc Intrarea Mântuitorului participând la Sfânta Liturghie, împodobind cu ramuri de salcie sfinţită icoanele, uşile şi ferestrele gospodăriilor lor şi păstrând rânduiala postului. Aceste ramuri sfinţite se păstrează peste an, fiind folosite cu credinţă la tămăduirea diferitelor boli. Oamenii obişnuiesc şi să înfigă aceste ramuri în straturile proaspăt semănate, să le pună în hrana animalelor sau să le aşeze pe morminte.

Floriile din viaţa noastră

Pentru noi intrarea regală a lui Iisus în Ierusalim înseamnă şi primrea sa în viaţa noastră, în fiecare ceas din zi şi din noapte. După cum Domnul a intrat în Ierusalim aducând bucurie, aşa vine şi în inimile noastre: să ne aducă bucurie şi să ne dezlege de boli, dureri şi patimi. Este foarte important pentru noi ca toate sărbătorile, şi în special cele împărăteşti, să devină, dincolo de istoricitatea lor, şi prăznuiri lăuntrice. Iisus cel istoric devine Hristosul care ne unge toate rănile sufleteşti şi trupeşti. Tit, episcopul Vostrelor, spune: Să facem pentru El car sfânt, nu mânz necurat, pentru ca Hristos să urce în el. Să punem frâu pe gîndurile noastre, pentru ca El să domnească peste noi în veac“. Floriile deschid săptămâna cea mai important din cele 40 dezilede post,   Săptămâna Mare sau a Patimilor.  (Ştefan Botoran)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here