În anul 1986 Portugalia intră în Uniunea Europeană. Este prima ţară care care a dobîndit un imperiu peste mări dar şi ultima care renunţă la el. În anul 1540 era una dintre cele mai mici şi izolate naţiuni ale Europei, care a reuşit să creeze un imperiu comercial de peste cinci ori mai mare decît suprafaţa ei, întins de-a lungul întregului glob. De ce a intrat Portugalia în sfera de influenţă a marilor puteri? Evident, ca să redevină o forţă simbolică, dar nu şi economică.

Scurt istoric

Teritoriul Portugaliei a fost locuit pentru prima dată de iberieni, apoi în secolul IX î. Hr. au venit negustorii fenicieni, iar în secolul VI-V î. Hr. grecii întemeiază colonii pe aceste meleaguri. În secolul II-I î.Hr. triburile lusitanilor sînt cucerite de romani, iar Lusitania devine provincie a Imperiului Roman. În secolul V Portugalia este ocupată de vizigoţi care erau triburi germanice, iar în secolul VIII de arabi. În perioada secolelor IX-XIII, în perioada Reconquistei, Portugalia se constituie în comitat. În anul 1139, în urma bătăliei de la Ourique, îi învinge pe mauri şi devine regat independent. În anul 1147 recucereşte Lisabona iar în 1249 provincia Algrave. În secolul XIII se conturează graniţa cu Spania.

Cucerirea comercială

Începînd cu anul 1415, navigatorii şi geografii portughezi încep să exploreze coasta de nord şi vest a Africii. În anul 1488 Bartolomeu Diaz atinge capul Bunei Speranţe iar în anul 1488 Vasco da Gama descoperă drumul spre India. În anul 1500 Cabral atinge coasta estică a Americii de Sud. În secolele XV-XVI Portugalia va deveni o mare putere maritimă constituind un mare imperiu. Capul Verde, Angola, Mozambic, Arabia de Sud, coasta vestică a Indiei, peninsula Malacca, Ceylonul şi Timorul vor împodobi perla coroanei portugheze. Începînd cu secolul XV Portugalia se dezvoltă atît economic dar şi comercial. Cu timpul, începe treptat să piardă colonii în favoarea Angliei şi Olandei suferind un declin în ceea ce priveşte supremaţia maritimă. ,,Am plecat din Rastello într-o sîmbătă, spunea un marinar anonim din suita lui Vasco da Gama, care era a opta zi din luna iulie a anului 1497. Într-o vineri, care era ziua de 17 mai 1498, avurăm cunoştinţă despre un pămînt înalt. Se împliniseră douăzeci şi trei de zile de cînd nu mai zărisem coasta. Și chiar în aceeaşi zi, spre seară, ne duserăm să ancorăm la două leghe mai sus de o cetate. Însoţitotii îl duseră într-un loc unde se găseau doi mauri din Tunis, care ştiau să vorbească castiliana şi genoveza. Atunci îl găzduiră şi-i dădură să mănînce miere întinsă pe turte făcute din făină de grîu. Iar după ce mîncă, se întoarse la corăbii, aducînd cu el unul dintre aceşti mauri. Cînd acesta fu pe bord, dădu drumul la aceste cuvinte: ,,Să vă fie cu noroc! Rubine berechet! Smaralde! Cîte doriţi! Mulţumiţi lui Dumnezeu că v-a adus într-un loc unde sînt atîtea bogăţii“. Acelaşi anonim nota din jurnalul lui ,,dom Vasco da Gama“: ,,Într-o miercuri, la 29 ale zisei luni august 1498, socotind că am aflat şi am descoperit ceea ce veniserăm să căutăm, atît ca mirodenii, cît şi ca pietre preţioase, şi văzînd de altfel că nu putem sfîrşi să părăsim această ţară în prietenie şi pace cu localnicii ridicarăm pînzele şi luarăm drumul Portugaliei, pornind înapoi plini de nespusă bucurie de a fi avut norocul să ducem la îndeplinire o descoperire atît de mare, care se datora numai nouă“.

Relaţii de rudenie care au menţinut o hartă politică

,,Timp de peste cinci secole, cîteva milioane de oameni au pornit spre Asia, Brazilia şi Africa. Relaţiile de rudenie au menţinut legăturile istorice între diferite zone geografice, în vreme ce ,,comunitatea indignată“ a imperiului a fost reîmprospătată de cronicari şi poeţi, care au elaborat o ideologie naţională şi o mitologie a expansiunii portugheze“ spune Jill Dias.

Cuceriri prin violenţă

,,Ca toate imperiile şi cel al Portugalieia a cunoscut momente de extremă violenţă. El a jucat un rol principal în comerţul cu sclavi de peste mări, care a dus la strămutarea a 10-20 milioane de africani, producînd noi şi dinamice sinteze culturale în America. Moştenirea culturală a contactelor portugheze este de asemenea durabilă în privinţa identităţii, limbii şi religiei în cadrul societăţilor post-coloniale, din Japonia, Macao, Indonezia, Malaysia, şi Timor, pînă în Brazilia, Angola, Mozambic, Guineea-Bissau şi arhipelagurile Sao Tome şi Capului Verde“ spune istoricul Jill Dias.

Portugalia un mijlocitor

Fără Portugalia, Europa ar fi fost mult mai săracă. Țara nu are un nivel de trai extraordinar, şi putem spune că Portugalia, faţă de alte puteri coloniale, mai mult a dăruit lumii. ,,Portugalia însăşi a fost rareori principalul beneficiar economic al imperiului, rămînînd mai înainte de toate şi mai ales un mijlocitor. Renaşterea naţională de-a lungul imperiului a fost o ispită permanentă şi Portugalia a rămas la fel de săracă, la sfîrşitul imperiului, pe cît fusese la începuturile lui“ (Jill Dias). Portugalia este singurul imperiu colonial făcut de dragul aventurii, fără calcule. Scopul Portugaliei, cînd a intrat în această Uniune Europeană a fost să arate că mai are ceva de dăruit lumii. Portughezii au fost destul de inteligenţi ca să îşi dea seama că Uniunea nu dăruieşte, ci cere. Iar ei au dăruit tot timpul.

Africa, începuturile extinderii

,,Expansiunea portugheză a început cu invadarea Africii De Nord şi cucerirea Ceutei, de o armată cruciată, în 1415. Campania a fost pe placul Papalităţii, dornică să recupereze tărîmuri creştine separate de Biserică în urmă cu secole, din cauza supremaţiei politice a Islamului în Mediterană, şi a pus Portugalia pe harta internaţională. Iniţiatorul expediţiei, Infante Henrique, prinţul Henric ,,Navigatorul“, a devenit în 1433 şi arhitectul colonizării Madeirei şi insulelor învecinate din Atlantic. Cronicarii l-au înfăţişat pe Henric ca un războinic pios şi galant, dar şi ca pe un iscusit om de afaceri şi un negustor de sclavi foarte activ. Timp de trei decenii, el a folosit profiturile obţinute din exploatarea insulei Madeira, agricultură, comerţ şi piraterie pentru a sponsoriza expediţii de-a lungul coastei de vest a Africii, ducînd la primele contacte europene cu societăţile de culoare din Senegambia, pe la 1445. Dacă principalul stimulent era căutarea de aur şi sclavi, nu mai puţin importantă era dorinţa de a evalua fruntariile sudice ale Islamului şi de căutat aliaţi africani împotriva ,,maurilor“. (Epoca Imperiilor, coorodonator Robert Aldrich)

Între căutarea de sclavi şi relaţiile paşnice

,,Primele expediţii erau destinate capturării de sclavi, un mod costisitor şi periculos de a obţine cîţiva captivi; în decurs de un deceniu, acest procedeu a fost înlocuit cu relaţii comerciale paşnice. Importanţa unei ,,factorii“ stabilite în insula Arguin la 1450 a fost rapid depăşită de relaţiile comerciale cu societăţile senegambiene, mult mai dens populate, integrate în comerţul transsaharian cu aur, fildeşi şi sclavi. Elitele politice din Wolof doreau cai pentru prestigiul personal şi pentru a purta războaie, iar portughezii le-au îndeplinit dorinţa. În schimb, ei primeau sclavi, la o rată de schimb de şapte sclavi pentru un cal, prin 1450; 1000-2000 sclavi negri ajungeau anual în Portugalia un total de 15-20000 între 1440 şi 1460.“ spune Dias.

Comerţ din belşug

,,În jurul anului 1470, negustorul Fernao Gomes din Lisabona, a trimis, sub licenţă regală, corăbii către ţărmurile aflate dincolo de Sierra Leone. Ele au dezvoltat comerţul cu piper de pe coasta Malagueta, au dezvăluit bogatul potenţial al Coastei de Aur, au pătruns în delta Nigerului şi au descoperit arhipelagul Sao Tome. Exclusivitatea navigaţiei portugheze şi cuceririle din Golful Guineea au fost asigurate atunci cînd, în 1455, papa Nicolae V a proclamat Atlanticul de Sud o mare clausum portugheză. Drepturile au fost confirmate în 1479, cînd prin tratatul de la Alcacovas-Toledo insulele Canare au fost cedate Castiliei în schimbul drepturilor asupra insulelor Azore, Madeira, Capului Verde şi ,,pămînturilor deja descoperite şi celor ce urmează să fie şi asupra altor insule ce ar putea fi găsite şi cucerite dincolo de Canare, către Guineea“ spune Dias care citează surse din epocă. Ratificarea respectivului tratat coincide cu urcarea pe tron a regelui Joao I, în anul 1481.

Misionarismul catolic

Toate statele din America de Sud şi America Centrală sînt catolice, iar acest lucru se datorează navigatorilor spanioli şi portughezi. Papalitatea  şi-a dat în mod direct acordul cuceririlor ,,întru Hristos“. Acum, dacă botezul venea după cîte o decapitare nostimă, urmaşul lui Petru nu i-a lăudat, dar nici dezavuat pe asasini. Acest lucru poartă în istorie denumirea de victime colaterale. ,,Deşi ocupaţia şi colonizarea nu constituiau scopuri principale, Joao căuta să dezvolte baze permanente de unde să dirijeze comerţul şi evanghelizarea“. (Epoca Imperiilor)

De la regat la republică

Portugalia nu va respecta embargoul impus de Napoleon Angliei şi ţara va fi invadată de francezi. Familia regală îşi va găsi adăpostul în Brazilia. În anul 1822 Brazilia îşi va declara independenţa. În urma unor importante reforme ţara va deveni o monarhie constituţională. În secolul XIX izbucnesc conflicte între liberali şi conservatorii regalişti care au dus la nenumărate războaie civile. În anul 1908 este asasinat regele corupt Carlos împreună cu moştenitorul său. Manoel II, noul rege, este detronat în urma revoluţiei de la 1910. Portugalia devine atunci republică. Primul război mondial găseşte Portugalia de partea aliaţilor. În urma unei lovituri de stat, Antonio Salazar impune o dictatură de tip fascist cu un stat ,,de tip nou“ şi naţionalist. În vremea celui de-al doilea război mondial Portugalia va fi neutră, teritoriul ei fiind un contact permanent între părţile beligerante. Și Carol II, fostul rege al României, îşi va găsi odihna în ţărîna Portugaliei, rămînînd celebre cuvintele coanei Lupeascu la catafalc: ,,Adieu, mon amour!“

Portugalia renunţă la coloniile sale

În perioada 1968-1974, preşedintele Caetano dă ordin să fie înăbuşite rebeliunile din Guineea, Mozambic şi Angola. Revoluţia garoafelor roşii din anul 1974 condusă de generalul Spinola îi va înlătura de la putere pe succesorii lui Salazar. Începînd cu acel an, Portugalia va recunoaşte dreptul fostelor sale colonii la autodeterminare şi suveranitate. Guineea-Bissau, Insula Capului Verde, Sao Tome şi Principe, Mozambicul şi Angola vor deveni independente. În urma unor reforme politice va fi abolită tutela militară în anul 1982 iar în anul 1991 Partidul Social-Democrat va cîştiga alegerile.

Anul 1997- o dată memorabilă

În anul 1997 Portugalia va deveni membru fondator al Uniunii Economice şi Monetare Europene. În decembrie 1999 va renunţa şi la ultima sa colonie, portul Macao, care va reveni Chinei.

Orientare geografică bună

Portugalia este situată în sud-vestul Europei, cu ieşire la Atlanticul de Nord, la vest de Spania. Suprafaţa totală este de 92.391 km pătraţi, avînd pe uscat 91.951 km iar pe apă 440 km pătraţi. Se învecinează cu Spania. Oceanul Atlantic a constituit o sursă a cuceririlor coloniale. Clima este oceanică, cu veri răcoroase şi ierni ploioase în nord şi ninsori ocazionale. Centrul este remarcat prin veri fierbinţi şi ierni reci şi ploioase. Clima din zona sudică este uscată.

Ce a oferit Portugalia Europei?

Portugalia a oferit istorie, cultură, civilizaţie, nenumărate războaie şi republici din Africa şi America de Sud. Cu siguranţă, dacă nu ar fi fost Portugalia, Pele nu ne-ar fi încîntat cu driblingurile sale magice iar Eusebio, ,,perla Mozambicului“, nu i-ar fi băgat în delir pe cronicari. Portugalia rămîne un mare imperiu sărac, iar aderarea la U.E. a fost făcută dintr-un mare capriciu cultural. Rezultatele se văd şi astăzi. Portugalia rămîne doar un mare imperiu cultural, fără scopuri economice virulente, fără ambiţie. Este unică între marile puteri colonialiste. De ce a aderat Portugalia la U.E.? Pentru că a vrut să ofere mai departe.

(Ştefan BOTORAN)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here