Satul Mândra a avut cel mai mult de suferit în timpul prigoanei comuniste, Securitatea urmărind familiile înrudite cu Horia Sima. Singura vină a tuturor mândrenilor care purtau acest nume a fost faptul că Horia Sima, comandantul Mişcării Legionare, s-a născut aici. Persecuţii, suferinţă, arestări, ani de temniţă, deportări au dus în spate toţi cei care se înrudeau sau au avut vreo legătură cu legionarul Horia Sima.Într-o noapte din martie 1951 au fost arestaţi majoritatea dintre ei. La început vârstnicii, iar mai apoi pe fiii, verii, fiicele şi soţii acestora. Beciul securităţii din Făgăraş a devenit neîncăpător în acea noapte, după care au fost duşi cu duba neagră care încotro. Nu s-a ţinut cont că Ioan I. Zară născut în 1920 în Mândra, a luptat în cel de-al doilea război mondial, că este veteran de război decorat. Dar era şi legionar. Pe soţia lui, Maria, născută în 7 decembrie 1924, în Mândra au arestat-o în noaptea de 3/4 martie 1951. Alături de ea pe alte 11 persoane din neamul Sima. Au fost duşi toţi în beciul casei avocatului Giurca, transformată în sediul Securităţii după confiscare. Acolo mai erau arestaţi profesorii Urs şi Literat. După câteva ore au fost urcaţi în dubă şi duşi la Securitatea din Sibiu. Au fost băgaţi într-o celulă întunecoasă de la subsol: Ioan Sima de 70 de ani şi fraţii lui Alexandru, Ion şi Ilie şi vărul lor Ion. În altă celulă au fost puse femeile Sima: mama Reveca Sima de 65 de ani, Silvia Socaciu, Elisabeta Dan, Sofia Taflan, Elisabeta Ramba, mătuşa lui Horia Sima, Maria Zară, fostă Sima. Maria Sima povesteşte că în anchete toţi au fost acuzaţi că făceau parte din familia lui Horia Sima şi că i-ar fi urmat politica legionară. Reveica Sima era născută în Mândra în 1887 şi era mătuşa lui Horia Sima. A fost încarcerată, avea 65 de ani, timp de 24 de luni, condamnată de Tribunalul Sibiu, dosar 332/31 iulie 1951, şi eliberată la 10 august 1953. Reveica Sima era căsătorită cu Ion Sima cu care au avut 5 copii, 3 băieţi şi 2 fete.
Încarceraţi fără proces
,,N-a fost niciun proces în care să ne condamne pentru că nu ne puteau acuza. Am îndurat foame şi bătaie. Primeam doar terci şi nişte ciorbe slabe din copite de cal. Nu aveam voie să deţinem nimic şi nici să ne uităm pe geam. Voiau să ştie dacă eram legionari şi dacă ţinem legătura cu Horia Sima. Am stat la închisoarea din Sibiu toţi 11 până în octombrie 1951 când ne-au dus în lagărul de triere de la Bucureşti. După două săptămâni ne-au separat. Pe mine şi pe Silvia Socaciu ne-au trimis la Canal, la Saligni. Pe bătrâne şi pe tata i-au dus la Ocnele Mari. Pe ceilalţi i-au trimis la Poarta Albă, pe şantier. Am lucrat şi am făcut gropi pentru pomi,
am scos pământ din canal mai bine de un an. Stam în nişte bărăci de unde ne duceau încolonate la muncă. Când era frig ne dezbrăcau şi ne duceau în şanţuri. Aici le-am întâlnit pe Elena, soţia lui Zelea Codreanu, şi pe soţia lui Moţa, erau cumnate. Elena era o femeie dură, brunetă, înaltă şi era tot timpul anchetată. Cumnata ei era înaltă, bolnăvicioasă, de inimă. Mai era în lagăr şi amanta regelui Mihai, Doli Stereopol, o tânără frumoasă. După un an m-au trimis la închisoarea Târşor. Le-au adus la Târşor şi pe mătuşile mele, bătrâne. Lucram la un atelier de croitorie, coseam costume câte 12 ore pe zi. Nu ni se permitea nimic, nu ne odihneam deloc, nu eram hrănite, sufeream de frig. Noaptea se da alarma de multe ori când veneau gardienii şi strigau: Drepţi! Nu era infirmerie. Într-o noapte mi s-a făcut rău de la inimă. De obicei dacă ajungeai la infirmerie nu te mai întorceai. Te duceau direct la cimitir care era lângă închisoare. Ne făceau foarte des percheziţii, mai ales duminica. Gardienii erau nişte câini. Am ajuns deseori şi în carceră. Era o încăpere mică atât cât un stat de om. Nu vă puteţi imagina câtă suferinţă a fost. Doar pentru că eram Sima. La Târşor am stat un an şi jumătate. De aici m-au trimis la Buhuşi cu domiciliul forţat. Mă gândeam la copilul meu rămas acasă de numai 3 ani şi jumătate” a relatat Maria Sims în anul 2003.
Turnătorii rudelor lui Horia Sima
Maria Sima îşi ştia turnătorii care au informat Securitatea despre rudele lui Horia Sima şi i-a condus pe securişti ca să-i aresteze. A fost Ciopligan de la nr. 317, consilier şi informator, care a pârât la Miliţie şi Securitate. Roman Gheorghe de la nr. 33, secretarul primăriei. Mihăilă Gheorghe de la nr. 38, angajat la primărie. Torţoi, şeful de post, a completat lista cu rudele lui Horia Sima pentru Securitate. Maria Sima a urmărit evoluţia în timp a acestor informatori. Lui Ciopligan băiatul i-a fost călcat de tren, lui Roman fata i-a fost călcată de o maşină, la poartă la Râuşor, iar Mihăilă a căzut în cap şi a murit.
Cu domiciliul forţat
,,Domiciliul forţat l-am avut la Nechit, comuna Borleşti, de lângă Buhuşi. Ne-au băgat în bărăci, mai multe femei şi trebuia să facem mâncare la funcţionarii de la un IFET. Nu aveam voie să plec din sat. Am stat acolo un an. Celelalte femei din neamul nostru, Sima, au ajuns cu domiciliul forţat în Moldova, la Lehliu. Fraţii Sima au ajuns la Bacău. Silvia Socaciu a fost încarcerată la Târşor unde a stat 3 ani. Nu doar gardienii erau răi şi oamenii erau la fel. Îi auzeam: Hei, cucoana lui Horia Sima! În 1955 ne-au chemat la Miliţia din Buhuşi şi ne-au zis: Sunteţi libere. Când am ajuns acasă, Gheorghiţă nu m-a cunoscut. A stat cu soţul, soacra Ludovica şi o mătuşă. La miliţia din sat a sosit o listă cu toţi deţinuţii şi eram urmăriţi tot timpul, unde mergeam, cu cine discutam, cine ne vizita. Ştiau totul despre partizani. Tot timpul susţineau că i-am ajutat. Soţul meu nu a fost arestat şi nici mama mea, Elisabeta. Tata, Ilie, a fost însă arestat. Nu aveau nicio logică nici securiştii şi nici comuniştii” a relatat Maria Sima.
Arestarea lui Ilie Zară, a fiului său, Nicolae, şi a lui Traian Socaciu
Ion Sima a fost văr cu Horia Sima şi a fost arestat şi încarcerat doi ani. Reveca Sima a fost soţia lui Ion Sima şi a fost arestată timp de doi ani. Ilie Sima a fost fiul lui Ion, a stat la Canal doi ani. Alexandru Sima a fost tot fiul lui Ion, a fost închis 2 ani. Ion Sima, fiul lui Ion, n-a fost arestat. Elisabeta Zară a fost fiica lui Ion, a fost anchetată şi persecutată. Maria Zară, tot fiică a lui Ion, a fost arestată. Veroana Socaciu, altă fiică a lui Ion, a scăpat de arestare pentru că nu mai avea numele Sima. Ilie Zară, soţul Elisabetei, fiica lui Ion Sima, a fost închis timp de 4 ani. Ilie Zară a fost legionar, şef de cuib încă din 1938. În 1941 a fost închis la Aiud timp de 2 ani pentru că a fost legionar.
Confruntarea armată de la casa lui Traian Socaciu
,,Era 1950, noaptea de 14/15 noiembrie. M-am dus în grajd. Acolo dormeau Mogoş şi Mazilu. Erau înarmaţi. I-a trezit şi le-am spus să plece. Voiau să ajungă la Traian Socaciu, la nr. 113, unde aveau întâlnire mai mulţi. Au plecat prin grădină. S-au dus la Traian Socaciu. Casa şi curtea erau înconjurate de securişti şi miliţieni. A fost o confruntare armată din care doi miliţieni au fost împuşcaţi. Mogoş şi Mazilu au scăpat şi au fugit. Dimineaţa au venit securiştii să-l aresteze pe tata. Au fost duşi la casa Giurca: Ilie Zară, tata, Nicolae Zară, eu şi Traian Socaciu. În acea noapte până dimineaţa s-a umplut beciul. Tata mi-a spus să nu le zic nimic. A doua zi, pe tata l-au dus închisoarea din Cetate. A treia zi am rămas singur. Dar l-au adus în beci pe Gheorghe Arsu din Râuşor care era rănit. M-au chemat la anchetă şi mi-au zis că-mi dau drumul, dar să le spun de partizani. Tot din două în două zile mergeam la securitate. Cam o lună am fost chemat. Au vrut să-mi dea bani să le dau informaţii. Apoi au venit cu ideea că mă vor duce la tata în Cetate dacă le spun tot. Pe tata l-au ţinut în Cetate vreo lună după care l-au dus la Cetăţuia din Braşov. A avut loc un proces în care tata a fost condamnat la 4 ani, la fel şi Traian Socaciu. Au făcut închisoare la Canal şi Capul Midia. Tata a venit acasă în iunie 1954” a relatat Nicolae Zară, fiul lui Ilie.
Alt val de arestări
Familia era considerată chiabură pentru că avea 10 ha de pământ pentru care avea de dat cote uriaşe la stat. Fraţii Vasile Sima şi Ion Sima, nepoţi de-ai lui Horia, au fost închişi şi ei. Ion a avut domiciliul forţat în Moldova timp de un an. Dan Elisabeta, verişoară cu Horia, a stat în închisori doi ani, iar fiica ei, Maria Dan, şi fiul, Nicolae, au fost persecutaţi şi pedepsiţi. Silvia Sima s-a căsătorit cu Ion Roşca din Râuşor, după închisoare, şi au locuit în casa în care a stat Horia, la nr. 248. Ion Roşca a fost frate cu Costică Roşca, încarcerat şi el 4 ani. Sofia Taflan şi Silvia Socaciu, verişoare cu Horia, au fost închise timp de cîte 2 ani. Aceeaşi soartă au avut-o Ion şi Reveca Sima, dar şi copiii lor, Ion şi Alexandru, care au fost arestaţi.
Mărturia Elizabetei Zară
,,Au venit în curte o grămadăde miliţieni, iar la socrii mei, alţii. Ne-au zis: Vrem să facem percheziţie. Soate tot din dulapuri. Unde e soţul? I-am zis că e paznic la turbărie. De atunci nici nu l-am mai văzut. I-au arestat pe toţi. A rămas singură cu fata de 3 ani. Timp de 4 ani nu i-am mai văzut. Am aflat la un timp că sunt la Sibiu, apoi că i-au împărţit pe închisori. Socrul la Ocnele Mari, soţul la Canal, soacra la Târşor, cumnatul meu care avea un ochi la Giurgiu. Am umblat prin toată ţara cu pachete pentru ei, apoi la vorbitor. Greşeam adresele, nu găseam exact unde sunt. De multe ori nu mă lăsau să le dau pachetele sau mi le înjumătăţeau. Pe soţul meu l-am găsit la Canal, era foarte slab. Nu-şi putea face norma, îl pedepseau, fără mâncare, avea răni cu viermi la picioare. L-au trimis apoi cu domiciliul forţat la Bacău, comuna Pietriş, satul Tamaş. L-am căutat şi acolo. M-am dus cu soţia lui Ion Sima. Era îngrijitor la un grajd de tauri. M-a întrebat: De ce ai venit? Eu nu ţi-am scris. Era o căsuţă la grajduri, mică, afumată, avea un pat pe patru pociumpi, paie şi se acoperea cu recălul de la Canal. Avea o sobă rea. Mi-a zis: Aici e bine faţă de unde am fost. N-am voie să părăsesc satul. Am spoit camera, am făcut patul. Oamenii îl ajutau, îi duceau făină, vin, lemne din pădure. A stat acolo mai mult de un an. A venit acasă în 1957. Securitatea n-a mai venit şi ne-au spus că nu ne-au găsit vinovaţi. Şi cumnatul meu a avut domiciliul forţat” a relatat Elisabeta Zară. (Lucia BAKI)
