Cuvântul ,,băşcălie” ca şi derivatul său, adjectivul ,,băşcălios, -oasă” pare a exprima tot mai vizibil atitudinea  multora faţă de evenimentele politice  şi actorii lor din lumea de azi. Prin expresii precum ,,a lua pe cineva (sau ceva) în băşcălie”, ,,a face băşcălie” sau ,,a face de băşcălie”, se înţelege a lua în râs pe cineva, a-l ironiza, a-l face de râs, a vorbi în bătaie de joc. Similar adjectivul ,,băşcălios” se referă, într-un registru familiar, la predispoziţia acelora care îşi manifestă batjocura în public. În limba română termenul ,,băşcălie” are o origine necunoscută, dar unele dicţionare presupun că poate proveni de la turcescul ,,başca”. Acesta însă are sensul de ,,separat”, ,,despărţit”, ,,în alt mod”, dar şi ,,afară de”, ,,nepunând la socoteală”, ultimele putând face legătura cu atitudinea  băşcălioasă. Dacă luăm în considerare că sinonimele expresiei sunt ,,a batjocori, a lua în derâdere, a face de ocară, a înjosi, a denigra”, înţelegem că sensurile expresiei vizează ideea de a dezonora pe cineva sau a-l privi într-o ipostază opusă onoarei. Ceva burlesc, adică de un comic exagerat, rezultă de aici precum ne-ar sugera şi expresia echivalentă ,,a lua pe cineva la mişto”. Un ,,miştocar” este omul care ironizează pe cineva sau ceva, iar la bază se află cuvântul ţigănesc ,,mişto”, cu sensul de foarte bun, foarte frumos, cuvânt fără conotaţii ironice la origine. Într-unul din eseurile sale, poeta Ana Blandiana se întreabă cum a apărut şi s-a răspândit cuvântul ,,băşcălie” la români: Apreciază că ar fi rezultatul, prin veacuri, a două complexe de sens contrar: complexul de inferioritate şi complexul de superioritate: ,,Suntem profund complexaţi, dar nu numai că îi simţim pe ceilalţi superiori (popoarele mari vecine, n.n), ci şi pentru că ne simţim, cu aceeaşi intensitate, noi superiorii lor”. În ambele situaţii ne dăm seama că suntem diferiţi, cu dezamăgirea sau regretul că nu suntem egalii lor, nu ne putem depăşi precaritatea. Reacţia prin miştocăreală  este şi o formă de scepticism, de a aduce totul în derizoriu, cum se întâmplă acum la multe din emisiunile tv ce îşi arogă intenţia de a fi pamfletare. O dovadă de degradare semantică o înregistrează şi alte cuvinte împrumutate ce au deviat spre un sens negativ faţă de original. Cuvântul ,,hazna” provine din limba turcă, dar acolo înseamnă tezaurul sultanului, ,,maidan”, tot din turceşte înseamnă o piaţetă la Istanbul cu alei şi fântâni, iar ,,fraier” în originalul german are sensul de logodnic şi om liber. Băşcălia schimbă faţa, dar, din păcate o ignoră pe cea bună! (Prof Liviu IOANI)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here