Identitatea naţională înseamnă păstrarea portului popular tradiţional aşa cum a existat peste vremi. Ţara Oltului se bucură de un port tradiţional nemodificat, specific fiecărui sat situat între Munţii Făgăraşului şi râul Olt. Cu mândrie sunt purtate şi astăzi ia învineţită şi strălucitoare, cheptarul, şurţele, saricele, crătinţele şi cioarecii de către săteni. În lăzile de zestre sau dulapurile moderne ale gospodinelor din fiecare sat sunt bine păstrate hainele tradiţionale, iar periodic sunt scoase la aerisit, semn că portul tradiţional contează în satul făgărăşean. Vârstnicele satelor mai folosesc încă războiul de ţesut pentru a ţese materialele necesare portului popular. În nicio zonă a ţării parcă nu există port popular mai frumos şi mai bine păstrat. Găsim în elementele portului făgărăşean obiceiurile locului şi chiar firea omului. Duminică, 23 iunie 2019, Mitropolia Sibiului a sărbătorit Ziua portului tradiţional, iar în toate bisericile din parohii enoriaşii au îmbrăcat straiele populare şi au participat la slujba religioasă. La Calbor, biserica a fost arhiplină, sătenii dându-i culoare prin straiele populare specifice satului.
Hora şi portul popular
După slujba de la biserică oficiată de preotul paroh Florin Viorel Popa , s-a vorbit despre satul românesc şi despre portul popular. ,,Portul popular de la Calbor este acelaşi cu cel din Ţara Făgăraşului, bazat pe linii şi culori sobre îmbinate cu mult bun gust. Materialele folosite sunt naturale din lână, ţesute în război, şi din piele. Acest port ne caracterizează şi s-a păstrat din cele mai vechi timpuri, n-a fost alterat sau modificat aşa cum sunt tendinţele în ziua de astăzi. Portul tradiţional făgărăşean este acelaşi cu cel purtat de străbunii noştri care i-a însoţit la toate evenimentele. Dar într-o lume în care se doreşte globalizarea, noi, românii, şi în special făgărăşenii, ne păstrăm tradiţiile şi portul, identitatea noastră. Sângele apă nu se face niciodată, este vorba din bătrâni care spune totul. Portul popular de la Calbor ca de altfel din toate satele făgărăşene este unul autentic şi este purtat cu mândrie. De câţiva ani buni, s-a reluat tradiţia de către localnici, indiferent de vârstă, iar costumul popular este nelipsit. La Calbor lumea s-a îmbrăcat în haine populare, de la cei mici până la cei mai în vârstă. Este un semn că generaţiile viitoare vor păstra în continuare tradiţia” a spus Claudiu Motrescu, primarul comunei Beclean. ,,Este portul nostru pe care-l purtăm cu mândrie aşa cum au făcut părinţii şi bunicii noştri. Niciun costum modern nu poate fi mai frumos decât hainele tradiţionale” au spus sătenii. După slujba de la biserică, s-a încins hora în centrul satului. A fost un bun prilej pentru a fi privite şi admirate costumele populare. Crătinţele, iile, cheptarele, surţele au strălucit în arşiţa soarelui de duminică. A impresionat costumul unei localnice care a ţinut să ne trimită în timp la generaţiile trecute, purtând pomeselnic alb pe cap. Ţinuta ei elegantă şi sobră, în alb şi negru, a fost imortalizată pe peliculă de mai toţi participanţii la eveniment. Parada portului naţional a fost realizată pe acorduri de muzică populară.
Portul din Ţara Oltului descris de C. Irimie în monografia sa
,, Trăsăturile generale ale costumului popular trădau viaţa şi firea oamenilor. Simplitate şi robusteţe erau caracteristicile portului vechi al Ţării Oltului şi erau date de liniile drepte ale costumului, materialul gros, lungimea şi culoarea sură sau neagră a recălelor, ca şi albul de nea al saricei sau buboului iarna. Capul împodobit cu pomeselnec alb la femeii pare dăltuit. Totul pare făcut să reziste. Câmpii ornamentali şi cromatica sunt subordonate liniei costumului, pe care o subliniază. Piesele exterioare sunt în general monocrome. Babele poartă, peste părul împletit în cosiţe, căiţa cu rieţe, fruntarul de mărgele negre şi pomeselnecul de pânză albă. Găteala capului constă mai ales din pomeselnec, podoabă bizară, ce se poartă ,,învăluit”, ,,peste cap” sau ,,pe sub barbă”. El se potriveşte de minune feţelor şi siluetelor drepte ale femeilor bătrâne. ,,Boresele” mai tinere, ca şi ,, nevestele” până la 35 ani poartă cârpă neagră. Fetele şi fetiţele poartă pălăriuţe negre cu bor mic şi cu ,,cicur” mare. Sub pălărie, părul retezat drept monografia sa.
Cheptarele, bogăţia portului popular
,,O mare bogăţie şi diversitate ne oferă pieptarele, al căror specific rezidă mai puţin în croi cât în ornamentica lor din ce în ce mai variată şi încărcată. Pieptarele obişnuite la bătrîni erau ,,înfundate” şi se încheiau într-o parte. Se făceau ceva mai lungi decât ale tinerilor şi – ca ornament – cu o singură floare în mijlocul pieptului, de obicei de forma unui romb. Ele au numai două buzunare jos, cu ,,tăieturi” şi ,,oni”, având brodat anul şi iniţialele, ori chiar numele întreg, al posesorului. Pieptăriţele fetelor şi femeilor tinere au acelaşi croi, doar că se încheie numai cu un nasture pe umărul stâng. Ornamentele la fete sunt dispuse mai recent şi în rânduri verticale, între care se aplică benzi de catifea neagră. Specificul ornamenticii pieptarelor din zona Făgăraşului constă atât în compoziţia câmpilor ornamentali, cât şi în cromatică, material şi tehnică”
Cioarecii din pănură albă
,,Bărbaţii poartă cioareci, iarna din lână, iar vara din pânză ţesută în casă. ,, Cioarecii, o altă piesă caracteristică de lână, sunt făcuţi din pănură albă dată la piuă şi croiţi de femei sau chiar de croitori. Se compun din “tur” şi “ dârg” sau “ vreană”,” clini”,” craci” şi”văcălie”. Lăţimea sau îngustimea cioarecilor este în funcţie de croi. Clinii se scot uneori pe urzeală şi sunt lungi cât piciorul , alteori din latul pănurei şi atunci sunt mai strâmţi”. (Lucia BAKI)
