A plecat la ceruri astăzi, 24 iunie 2019, cel care a fost CONSTANTIN TELU POPA, după o grea suferinţă. Corpul neînsuflețit a fost depus la capela romano catolică din cimitir (capela din dreapta, în spate, la greco catolici), iar mâine, la ora 19.00, va avea loc sărăcusta. Cei care doresc să-şi ia rămas bun, înmormântarea va avea loc miercuri, 26 iunie a.c., ora 12.00.
Constantin Telu Popa s-a nãscut la data de 22 septembrie 1938 în Sibiu, din pãrinţii Constantin, maistru, şi mama, Maria, casnicã, ambii din Apoldu de Jos, judeţul Sibiu. A urmat şcoala primarã la Şcoala Generalã nr. 3 din cartierul Combinat, Fãgãraş, apoi cursurile liceale la Liceul ,,Radu Negru” din Fãgãraş, promoţia 1955. A urmat cursurile Facultãţii de Mecanicã din cadrul Institutului Politehnic din Cluj, absolvind în anul 1960, specialitatea TCM. Stagiatura a fãcut-o la Uzina Mecanicã din Cugir, pânã în 1964. A ajuns la Fãgãraş ca inginer mecanic la Combinatul Chimic Fãgãraş unde a rãmas pânã în 1990 cînd s-a pensionat. A funcţionat ca inginer proiectant timp de patru ani, dupã care alţi 11 ani a ocupat funcþia de şef adjunct al Serviciului Mecanic de Reparaţii al Combinatului Chimic. Din anul 1978 a condus secţia de placare prin explozie a combinatului având în subordine 260 de angajaţi. În calitate de inginer a brevetat şase invenţii legate de placarea prin explozie. Placarea triplã a aluminiului pe oţel prin intermediul unei folii de cupru, a fost brevetatã în 1986 şi s-a aplicat pentru tehnologia obţinerii aluminiului la Intreprinderea de Aluminiu Slatina. Obţinerea de sleburi placate cu oţel inoxidabil dupã care acestea se lamineazã în 13 treceri la Combinatul Siderurgic Galaţi, obţinându-se tabla necesarã fabricãrii reactoarelor nucleare modulul I şi II de la Centrala Atomoelectricã de la Cernavodã. Obţinerea de plãci tubulare placate prin explozie cu cupru, alamã şi inox, plãci tubulare folosite la fabricarea schimbãtoarelor de cãldurã din industria chimicã. Obţinerea tablei placate cu inox pentru fabricarea utilajelor necesare la producerea apei grele de la Combinatul Chimic de la Turnu Severin, apã grea necesarã în procesul tehnologic de la centrala nuclearã de la Cernavodã. O altã inveţie este ,,obţinerea patinelor bimetal cupru, aluminiu, folosite la fabricarea transformatoarelor de înaltã tensiune de la Uzina Filiaşi şi pentru transformatoarele de la Intreprinderea Electrocontact Botoşani. O altã inveţie a fost tehnologia obţinerii produselor placate prin explozie ca fenomen cu consecinţe economice asupra economiei naţionale a României. A fost decorat de cãtre Guvernul României şi Prşedinţia României cu Ordinul Steaua Republicii, clasa a V-a şi Ordinul Muncii clasa a III-a, în anii 1974, respectiv 1982, beneficiind de scutirea plãţii impozitului pe salarii pânã în 1990, la pensionare. A fost premiat de conducerea Combinatului Chimic Fãgãraş pentru merite deosebite în realizarea sarcinior de producţie de-a lungul timpului. Brevetele de invenţie i-au fost rãsplãtite cu premii în bani de cãtre Combinatul Chimic Fãgãraş. A avut colaborãri pe linie profesionalã cu Institutul Politehnic Braşov, Institutul Politehnic Cluj şi Institutul Politehnic Bucureşti în privinţa cercetãrii fenomenului de placare prin explozie şi consecinţele ştiinţifice rezultate din acest fenomen. A predat la Liceul Industrial de Chimie din Fãgãraş, la Facultatea de Subingineri Fãgãraş, Şcoala de Maiştri, diverse discipline de la rezistenţa materialelor la desen tehnic, tehnologia construcţiilor de maşini la geometrie discriptivã timp de 18 ani. A fost sportiv de performanţã, component al echipei de fotbal ENA Fãgãraş în perioada 1950-1955, apoi la echipa ,,U“ Cluj în perioada studenţiei, 1955-1960. A fost campion naţional de juniori la fotbal împreunã cu echipa ,,U“ Cluj, în 1956 şi 1957. A condus echipa de fotbal ,,Nitramonia“ în perioada 1967-1970. S-a cãsãtorit în anul 1960 cu Andrea Zãvoianu din Fãgãraş, colegi de liceu şi ulterior colegi în cadrul facultãţi, ca mai apoi să lucreze la diferite secţii ale Combinatului Chimic Făgăraş. Pasiunea pentru geografie şi naturã, a dus la una dintre cele mai iubite preocupări ale lui, pescuitul în apele de munte din care a fãcut hoby-ul vieţii lui. A scris cartea ,,Jurnalul unui pãstrãvar“, care a vãzut lumina tiparului în 2011 la editura Mesgerul de Fãgãraş şi în care a cuprins amintirile unei vieţi petrecute în Munţii Fãgãraşului în perioada mai-august, lunile fãrã ,,r“, ale fiecărui an, prielenice pescuitului în apele de munte. A iubit opera şi teatrul, a iubit cartea, iar din sport a fãcut un mod de viaţã. A colaborat mulţi ani cu redacţia Monitorul de Făgăraş, unde a susţinut o rubriă săptămânală cu titlul: ,,Dacă-I marţi, e POPA”, care a atras foarte mulţi cititori prin subiectele de interes abordate. Prin plecarea la ceruri a inginerului Constantin Telu Popa, Făgăraşul a mai pierdut un OM de valoare.
Dumnezeu să-l odihnească!
Condoleanţe familiei îndoliate!
