O cronologie a evenimentelor din perioada 1945-1964 ar  aduce, poate,  generaţiilor  de azi un plus de înţelegere, pe cât cu putinţã, asupra  terorii şi suferinţei  indurate de bunicii noştri în regimul comunist, dar şi de ce a existat în România un lanţ de închisori şi lagăre de muncă.  România a ieşit din rãzboi ca un popor învins şi tratat ca atare de sovietici şi de democraţiile apusene. A fost ţara care prin aşezarea geograficã era ruptã de apus neavând graniţã decât cu ţãri comuniste. Intrase în epoca nouã, comunistã, dupã douã dictaturi, carlistã şi antonescianã în care poporul a fost dresat sã fie supus, înfricoşat şi obligat sã fie bun executant la tot ce i se impunea. Dupã 1944, a fost impus PCR-ul şi la nici un an un Petru Groza la cârma ţãrii când s-a suprimat libertatea şi s-a instaurat treptat regimul de teroare, al bunului plac, al celor ce au profitat de ocazie şi şi-au dorit puterea şi traiul bun pe spatele semenilor lor. A devenit repede ţara de batjocurã a Anei Pauker, Luca Laslo, Gheorghe Gheorghiu-Dej. Burah Tescovici (Teohari Georgescu), Pantiuşa Botnarenco, Alexandru Nikolski, Walter Roman, Vincse şi Aranici. Oamenii politici şi de culturã, fãrã coloanã vertebralã, au dezertat repede, milogindu-se în faţa noilor stãpânitori şi fãcându-le voia. Este un alt subiect despre care se poate scrie, lăsând la o parte însă  analizele istoricului Boia despre acest subiect.  În mlaştina disperãrii care se contura, s-a închegat o rezistenţã armatã anticomunistã. A început în Bucovina, în martie 1944, organizatã de Armata Românã, de ofiţeri precum lt. Motrescu, Cenuşe, Vatamaniuc şi a durat pânã în 1962. S-a extins peste munţi în toatã ţara. Trebuie menţionate grupurile de paraşutişti lansate în ţarã pentru a lupta împotriva armatei societice. Unele s-au autodesfiinţat, iar altele s-au activat în 1948, în munţi. La Sâmbãta de Sus au acţionat scriitorul Constantin Gane şi Gheorghe Pele şi apoi la Arnota. Se spera în alegeri libere în 1946 şi în ajutor apusean. Şi pentru cã erau speranţe zadarnice s-au format grupuri militare de rezistenţã anticomunistã. Îi gãsim la conducerea acestora pe generalii Coroamã, Mitrea, Carlaonţ, amiralul Horia Mãcelaru, col. Arsenescu. În 1947, exista o înţelegere între toate forţele politice anticomuniste (PNŢ- ing. Pop, PNL- ing Bujoi, Mişcarea Legionarã- prof. Nicolae Pãtraşcu, Nistor Chioreanu, George Manu), grupurile din Armata Românã, organizaţiile studenţeşti şi alte forţe. S-a format şi un comandament unic al rezistenţei. În toatã ţara s-au alcãtuit grupuri înarmate cu scopul de a acţiona la momentul potrivit. A fost anunţat Consiliul Naţional Român de la Paris (gen. Rãdescu) care a anunţat guvernele apusene. Serviciile secrete apusene având însã înfiltraţi agenţi sovietici, regimul comunist din România a fost informat despre rezistenţa anticomunistã. Şi astfel, în primãvara lui 1948 au început arestãrile masive când intelectuali, studenţi, elevi, oameni politici, militari, muncitori, ţãrani au ajuns în beciurile securitãţii. A urmat, în noiembrie 1948, procesul ,,Marii Trãdãri“ care s-a încheiat cu sute de ani de închisoare pentru cei implicaţi. Din Ţara Fãgãraşului au fost încarceraţi foarte mulţi tineri. Au rãmas nearestaţi foarte puţini. Aceştia au format rezistenţa armatã din România. Dar fãrã un comandament unic pe ţarã care sã-i organizeze, fãrã o legãturã externã, cu tactici şi strategii, rezultatele nu au putut fi de amploare. Rezultatul, rezistenţa a fost distrusã pânã prin 1962. În 1964, prin Deceretul de graţiere au fost eliberaţi toţi deţinuţii politic din închisori şi lagãre.

Grupurile de luptători anticomunişti din ţară

Au activat grupuri de rezistenţã anticomunistã, conform documentelor din arhivele securitãţii, în Banat (col. Uţã Ion, Tãnase, Domãşneanu, Popovici, etc), în Apuseni (Calotã, Şuşman, Dabija etc), în Hunedoara (Caragea, Vitan), Rodna (Bodiu), Vâlcea (Jijie, Pele, Serban Secu), Craiova (Carlaonţ, Dumitraşcu), Gorj (cpt. Brâncuşi), Dobrogea ( Fudulea, Gogu Puiu, Ciolacu, Trocan), Crişul Alb (Cantemir, Luluşa, Mihuţ), Maramureş (Popşa, Zubaşcu, preoţii greco-catolici), Vrancea (fraţii Paraginã, Lupşa), Bârlad (Dan Constantin), Bacãu (Corduneanu), Cluj ( Paşca, Podea, Pop Oniga, Deac), Suceava (Hazmei), Munţii Fãgãraşului, versantul sudic (col. Arsenescu, fraţii Toma şi Petru Arnãuţoiu, Apostol), versantul nordic ( Ionele Gheorghe, Faina, Cândea, grupul Gavrilã sau grupul carpatin fãgãrãşean, Vultanul, grupul de sprijin Viştea, etc).

Cine  erau securiştii care au acţionat în Ţara Făgăraşului 

La conducerea Securitãţii care activa şi în Ţara Fãgãraşului erau sovieticul Alexandru Filipov, Ambruş Coloman, cãpitanii Deitel Ernest, Averbuch Izu, Gergely Francisc, Nagy Alexandru, col. Gheorghe Crãciun, cp. Cârnu Ion, Alexandrescu Stelian şi Stoica. Au mai fost printre aplicanţii de la Fãgãraş ale deciziilor monstruasei securitãţi Zãgan, Vlad, Stoica (Ciungul), Silaghi, Voinea, Gherghel, Alexandrescu (cu faţa ciupitã de vãrsat), Luca, Aldea, etc. Atunci, sute de tineri erau încadraţi într-o organizaţie condusã de ing. Gheorghe Toader care avea legãturã cu rezistenţa din Garnizoana Fãgãraş prin cpt Sabin Mare, cpt Partenie Cosma, organizaţia studenţilor şi muncitorilor din Braşov prin Ion Fulicea, fraţii Alexandru, Gheorghe Jimboi. La Sâmbãta de Sus se afla cu domiciliu obligatoriu prof. Nicolae Pãtraşcu, iar la Recea se afla gen. Vasile Mitrea. În 1948 au fost arestaţi foarte mulţi tineri din aceste organizaţii. În partea rãsãriteanã a judeţului Fãgãraş s-a organizat grupul ,,Vultanul“ condus de învãţãtorul Ion Pridon din Pãrãu şi în care au activat Marcel Cornea, Virgil Radeş, Ioan Boamfã şi Ioan Buta. Ion Mogoş şi Nicoale Mazilu au format o altã organizaţie în care au strâns tinerii din satele din jurul Fãgãraşului alãturi de Victor Ioan Picã. Pentru a scãpa de arestãri, unii tineri s-au ascuns în Munţii Fãgãraşului formând aşa numitul Grup carpatin fãgãrãşean. La început a avut 12 tineri dupã care numãrul lor a crescut considerabil. Au fost urmãriţi îndeaproape de Securitate pentru a fi lichidaţi.

Confruntãri soldate cu morţi, rãniţi şi arestaţi

  • Securitatea a alcãtuit 146 de dosare despre grupurile din Munţii Fãgãraşului în care amintesc 108 confruntãri directe. Unele confruntãri s-au soldat cu morţi şi rãniţi. Grupurile au acţionat pe toatã întinderea Munţilor Fãgãraş, de la Olt pânã la Zãrneşti, în Munţii Perşani şi în pãdurile şi satele apropiate pânã în zona Rupea, Sighişoara, Agnita şi Hârtibaciu.
  •  În noiembrie 1950 a fost ucis studentul Marcel Cornea din Şinca Veche, fiul farmacistului, în satul Pãrãu, în casa învãţãtorului Ion Pridon. Atunci a fost rãnit şi prins studentul Virgil Radeş (Gilu) din Berivoi.
  •  În decembrie 1950, Toma Pirãu (Porâmbu) a fost împuşcat într-o confruntare directã cu securitatea în şura lui Dumitru Cornea din Ileni care a fost arestat (avea 80 de ani) şi ucis în bãtaie de securitate înainte de a fi judecat. Securitatea a fost condusă la şura în care era  ascuns Porâmbu de către fratele lui vitreg, Blebea.
  •  în 1950, în Sãrata, a fost împuşcat Ion Cândea, învãţãtor.
  •  În ajunul Crãciunului sunt împuşcaţi elevii Nicoale Mazilu şi Ion Mogoş din Toderiţa în satul Pãdureni din judeţul Timiş, în casa lui Traian Muraru.
  •  Într-o ciocnire în satul Râuşor sunt rãniţi şi arestaţi elevul Silviu Socol, ţãranul Gheorghe Arsu, studenţii Gheorghe Duminicã, Nicoale Stanciu din Aluniş-Olt. Sînt condamnaţi la moarte în 1951 şi executaţi. În lot cu ei sunt condamnaţi şi Partenie Cosma, Dumitru Cornea, Traian Murariu, învãţãtorul Pridon, cpt Monea Traian.
  •  În decembrie 1951 este rãnit grav şi arestat Dumitru Moldovan din Lisa, Vasile Moldovan, tatãl sãu, Petru Novac, tatãl lui Nelu Novac.
  •  În februarie 1952 în satul Voivodeni este trãdat, prins şi împuşcat Andrei Haşu (Baciu), conducãtorul grupului Gavrilã. Corpul neînsufleţit al lui Andrei Haşu este ţintuit pe un lemn şi lãsat în centrul satului trei zile pentru a ,,da o lecţie“ sãtenilor.
  •  În decembrie 1952 este ucis în Poiana Sibiului Ionele Gheorghe (Dumitriu) din Arieşeni-Alba, într-o confruntare directã cu securitatea, cel care s-a ascuns împreunã cu Lenuţa Faina timp de patru ani.
  •  De Crãciun, în 1952, este arestatã, prin trãdare, Lenuţa Faina, ,,crãiasa munţilor“ în casa cojocarului Oancea din Avrig unde se ascundea.
  •  În 1953 au fost arestaţi Sabin Mare, Pop Gavrilã care au venit paraşutaţi din strãinãtate.
  •  La 6 august 1954 mor în luptã directã cu securitatea, la Obreja- Alba, Gheorghe Şovãialã şi Gelu Novac, fiul profesorului Mihai Novac, arestat şi încarcerat şi el.
  •  La 20 august 1954 cade grav rãnit, la Avrig, în munţi, elevul Ion Ilioi. Este arestat şi chinuit până în 1964. Preotul greco-catolic David Ioan este rãnit şi prins la Porumbacul de Jos împreunã cu Candid Bãrdaş, cumnatul sãu. În Porumbacul de Sus este prins şi arestat Cişmaş Constantin.
  •  În 1955, iunie, este rãnit la picior la marginea satului Viştea, Remus Sofonea din Drăguş (Brâncoveanu). Împreunã cu Laurean Haşu din Breaza (Leu) sunt salvaţi de Olimpiu Borzea şi Victor Şandru din Viştea. Remus şi Laurean se hotãrãsc sã se sinucidã prin împuşcare în casa lui Olimpiu Borzea. Remus Sofonea moare, iar Laurean Haşu este salvat dupã 10 zile de coma, urcă în munţi, dar este arestat în  iulie 1957, iar în 14/15 noiembrie 1957 executat prin împuşcare.
  •  În 1955 sînt prinşi prin trãdare ( Niculescu, Grovu îi trãdeazã promiţîndu-le cã-i duce în Grecia) pe rînd studenţii: Ioan Chiujdea, Laurean Haşu, elevii Ioan Novac, Victor Metea, apoi Gheorghe Haşu, Olimpiu Borzea şi dr. Nicoale Buracu.
  • În 1956, primãvara, este arestat şi Ioan Pop. Apoi şi Stanciu Pompiliu.

    Loturile de luptãtori condamnaţi

  •  La 16 iulie 1951 la Tribunalul Militar Stalin (Braşov) a avut loc procesul pentru lotul format din: Virgil Radeş, învãţãtorul Ion Pridon din Pãrãu, Silviu Socol, Duminecã şi Stanciu. Radeş a fost condamnat la 15 ani muncã silnicã, iar ceilalţi au fost condamnaţi la moarte şi executaţi prin împuşcare la Jilava în 1955.
  •  În 14 iulie 1957, toţi arestaţii au fost duşi la Tribunalul Militar Sibiu şi ţinuţi în beciurile Securitãţii, în acele celule mici, sub pãmînt, denumite ,,talpa iadului“ sau ,,trei morminte“. Procesul a ţinut cinci zile, completul de judecatã fiind format din: cp. Cojocaru Dragoş, Dinu, Tripon, procuror Luciu Virgil, toţi detaşaţi de la Tribunalul Militar Cluj. Încadrarea a fost aceeaşi pentru toţi din lot: crimã de uneltire împotriva ordinii interne şi externe, însuşire de prerogative ale statului, constituire de organizaţie armatã teroristã, depozitare de arme în vederea unui scop criminal, tentativã de trecere frauduloasã a frantierei. Au fost condamnaţi la moarte prin împuşcare. Ion Chiujdea (Profesorul)- şef de lot, Laurean Haşu (Leu), Gheorghe Haşu (Ghiţã), Victor Metea, Nelu Novac, Ion Pop (Fileru), Olimpiu Borzea, Nicoale Buracu. Condamnaţi la muncã silnicã pe viaţã au fost: Ion Cristian, Gheorghe Borzea, Ion Bucelea. Pedepse de 25 de ani muncã silnicã: Victor Şandru, Vasile Bucelea. Zece ani de închisoare pentru  preotul Victor Dâmboi. Condamnaţii au fost legaţi cu lanţuri la mâini şi picioare şi transportaţi în ziua de 6 august 1957 la închisoarea Uranus din Bucureşti. În noaptea de 14/15 noiembrie 1957 au fost executaţi primii opt din acest lot. Dr. Nicolae Buracu a relatat teroarea acelei nopţi, cînd camarazii lui au fost executaţi. Lui Olimpiu Borzea şi lui Nicolae Buracu le-au fost comutate pedeapsele în muncã silnicã pe viaţã, dupã ce au fost ţinuţi ore în şir în faţa armei gata de execuţie. Acestora li s-a adãugat Grupul de sprijin Viştea condus de Olimpiu Borzea care a fost judecat. A fost format din: Gheorghe A. Borzea, Lucian Stanciu, Ioan Grovu (acesta nu s-a prezentat la proces, dar a primit funcţia de director la un liceu din Victoria), Ioan Bucelea, Vasile Bucelea, Victor Şandru, Ioan Cristian, Victor Dâmboiu.
  •  În luna august 1957 a fost judecat un alt lot de luptãtori. A fost format din: Geamãn Victor, Liviu Fogoroş, Logrea Gheorghe, toţi din Rucăr, Munteanu Vasile, Munteanu Octavian, ambii din Lisa, Pãrintele Cornel Dascãl, Popaiov Octavian din Sâmbăta de Sus, Polexe Ioan, Albu Ieronim. În lot cu ei au fost aduşi şi luptãtorii care au activat în localitatea Râuşor.
  • În septembrie 1957 au fost judecaţi alţi tineri luptãtori: Remus Budac, pr. Ioan Nãftãnãilã, Ion Ostãcioaie, Aurel Banciu, Ion Vulcu, Constantin Vulcu, Ioan Marin, Virgil Oancea. Au urmat fraţii Ioan şi Nicolae Grecu din Şoarş, şi grupul din Olteţ condus de Vasile Surdu.

    Dosarele Securitãţii sunt incomplete


     ,,La CNSAS a sosit de la securitate dosarul operativ 846.873, înregistrat sub numãrul 770. Sunt în toatal 124 de volume ce cuprind 49.890 file. Din acest numãr, 30 de volume au fost alcãtuite de miliţie, restul de securitate. Se mai aflã un dosar penal format din 16 volume cuprinzând procesul din 1957 şi condamnarea luptãtorilor la Sibiu. Se mai gãsesc câteva dosare provenite de la regionalele securitãţii, altele decât cea din regiunea Stalin. Nu se aflã dosarul cu evenimentele din 1950 şi cu procesul din iulie 1951, cu pronunţarea a 17 condamnãri la moarte. Nu se aflã informaţii cu paraşutaţii de cãtre puterile apusene în anii 1950-1953, decât în mãsura în care a fost nevoie pentru condamnarea grupului nostru. Nu se aflã nicio referire la modul în care a fost arestat şi anchetat Ion Gavrilã Ogoranu şi nici despre urmãrirea lui ulterioarã. Nici dosarele cu legãturile externe, despre avionul american venit sã-i ajute în 1951“ scria Ion Gavrilã Ogoranu. (Lucia Baki)

 

1 COMENTARIU

  1. citim si ne inchinam ..unii.. azi romanii nu mai au curajul sa se confrunte cu impilatorii nici in salile parlamentului, nu mai au replica nici pentru bombanelile sasului ingust la minte asculta resemnati discursul de investitura al unui betiv (nu ni un pacat daca bei..un pacat este sa mananci maroniu când bei ) securistii de ieri parintii liberalilor de azi au anihilat orice spirit de critica de rezistenta din partea romanului..nu stiu daca voi mai apuca desnodamantull..dar lasitatea romanilor ma face sa cred ca desnodamnatul nu ne va fifavorabil…vom continua sa merjem ingenunchiaati catre niciunde.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here