Trecut de vârsta octogenară, concitadinul nostru Mircea Mihai Kiss reprezintă tipul artistului de vocaţie. Dacă i-am privi portretul într-o suită de imagini desfăşurate cronologic am surprinde mai întâi omul de scenă interpret şi regizor, interpret dramatic, dar şi balerin cu studii de specialitate, atent nu numai la mişcări ci şi la recuzita care include vestimentaţia actoricească, pe care însuşi o schiţa plastic, apoi o şi o executa cu îndemânarea şi gustul costumierului. Cu trecerea anilor s-a dedicat artei cuvântului: poezie dintru început semn al efuziunilor vârstei tinere, proză într-o etapă următoare, semn de maturizare şi acumulare de experienţă existenţială demnă a fi expusă epic cu pasaje narative şi personaje memorabile. Între trăsăturile de caracter constante  ale omului Mircea Mihai Kiss se remarcă sociabilitatea şi sentimentul prieteniei. Momentele de lansare a cărţilor sale  din anii afirmării scriitoriceşti  se bucurau de o mare afluenţă de public. Erau cititori  simpatizanţi, mulţi implicaţi, la solicitarea  autorului, în festivitatea artistică, gâdită de scriitor să creeze clipa cât mai agreabilă din punct de vedere artistic prin comentarii literare, recitări de versuri, muzică instruentală  şi vocală, expoziţii de fotografie şi pictură. Nutrea convingerea că inspiraţia artistică izvorăşte şi din aceste episoade, iar multe din ideile tratate în cărţi au pornit de la unii şi alţii din oamenii pe care destinul i-a scos în cale. Sau pe care el însuşi i-a căutat şi i-a preţuit, călătorind prin Ardeal, prin toată România ori prin ţări din Balcani, unde era aşteptat şi i se oferea găzduire. Pe mulţi  dintre aceştia îi aminteşte în scrierile sale, îi conturează ca personaje şi le exprimă o înflăcărată recunoştinţă. Două din volumele cele mai recente ale lui Mircea Mihai Kiss conţin proze pigmentate cu versuri. Au fost tipărite la Sibiu, editura Global Media, pentru lansare recurgând la soluţia mas-media din cauza vârstei. Este vorba despre volumele: ,,Cioplitorul în granit” şi ,,Deavolul şi Dumnezeu”, ambele pornind de la realităţi cunoscute de autor, cărora le dă un mesaj profetic.  După concepţia autorului lumea din jur conţine semne de sacralizare şi numai o credinţă neprihănită îl pune pe trecător în legătură cu spiritele eternităţii creştine.  Aşa ni se prezintă chipul lui Moş Ilie din satul Hurez, om ce în 1970 avea 77 de ani şi a cărui înţelepciune face să fie considerat o întruchipare a profetului Ilie din Biblie. ,,Avea o voce blândă, era ca un sfânt de curat, avea vedenii, i se arăta Iisus şi povestea lucruri minunate”. Cu un zel admirativ, autorul însuşi dă impresia că se regăseşte în virtuţiile acestui personaj evlavios, ctitor, printre altele ale bisericii din Bucium, sprijinit de oameni cu har precum Părintele Arsenie Boca, mitropolitul Nicolae Bălan, Părintele Pantelimon. Prin asemenea slujitori întru spirit, autorul este convins că ,,Dumnezeu va alege ca a Doua Venire pe acest pământ să fie aici în Transilvania”.  Într-o asemenea atmosferă se desfăşoară episoadele din ,,Cioplitorul în granit-povestiri de viaţă”, pornind de la mesajul  mântuirii cristice şi al optimismului basmelor unde, în final binele învinge. Cioplitorul în granit poate fi artistul, în general, apostolul credinţei, după cum glăsuiesc, în acorduri de psalm şi versurile inserate: ,,Omule, dacă simţi tu astăzi că eşti un păcătos/ Întoarce-te de acum pe drumul luminos/ Şi făureşte credinţă ca piatra de Granit”. Volumul ,,Deavolul şi Dumnezeu” (n.r. literar ,,diavolul”) este construit preponderent pe mesaje religioase, în transmiterea cărora autorul se simte nu numai un misionar, ci un personaj ales precum apostolii Noului Testament. Readucerea Duhului Sfânt printre oameni va fi scopul prin care se va inaugura ERA NOUĂ, a credinţei, a vieţii fără suferinţă şi bătrâneţe.  Autorul nu este convins de acest ideal, căci la temelia lumii se confruntă două forţe: Diavolul şi Dumnezeu, iar puterea celui Bun se vede contracarată adesea de viclenia celui Rău. ,,În această carte veţi întâlni puterea răului care pune stăpânire pe sufletul şi trupul unui om”. Dar ce trebuie făcut pentru mântuire, autorul ştie, chiar din cuvintele Domnului, Creator ce i s-a arătat cu adevărat şi l-a purtat  o vreme în lumea astrală. Mărturisirile autorului ni se dau drept veridice, deşi ele nu par deloc scoase din situaţii reale: ,,Am primit diferite comunicări astrale în care am fost anunţat că am fost ales între cei 2000 de creştini din Ardeal care să ducem cuvântul lui Dumnezeu între ardeleni şi în special cei care trăiesc pe malul Oltului şi al Mureşului”. Vorbeşte apoi de nişte comunicări pe care i le-a făcut Iisus, în 2014 la Constanţa, ,,în casa creştinului Iulian”.  Vedenii, care, după credinţa autorului dovedesc existenţa Domnului şi pogorârea Sa printre muritori în zilele noastre. Mircea Mihai Kiss ne flatează că, fiind unul dintre cei 2000  de aleşi de Domnul pentru a întemeia era nouă, a aflat că Ardealul va fi desemnat Grădina Maicii Domnului. După înflăcărata imaginaţie a lui Mircea Mihai Kiss, după visurile profetice, avem certitudinea că în confruntarea apocaliptică dintre Bine şi Rău, Binele va învinge şi că biruinţa este aproape.  Trebuie însă preîntâmpinat prin post, rugăciune şi îndepărtarea ispitelor. Chemarea la pocăinţă se reia insistent, iar vocea autorului seamănă cu a unui predicator purtător al mesajului divin. (M.F.)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here