Istoricul american William J. Jacobs, îl aşază pe Mahandas K. Gandhi printre giganţii istoriei secolelor XIX şi XX, supranumele de Mahatma, ,,suflet mare” sau ,,Sfântul” fiindu-i atribuit de contemporani. S-a născut în 1869, 2 octombrie, într-un orăşel de pe coasta vestică a Indiei, ţară pe atunci colonie engleză. Tatăl era funcţionar guvernamental, iar mama, femeie evlavioasă, nu ştia să scrie şi să citească, cum nu ştia nici mireasa, de 13 ani, ca şi el, cu care se va căsători devreme, după obiceiul indian, şi va avea patru copii. La 18 ani Gandhi pleacă în Anglia pentru a studia dreptul. Se adaptează greu,original fiind faptul că el era vegetarian convins, nici nu fuma, nici nu consuma deloc alcool. La absolvire revine în India, la Bombay, dar practicarea avocaturii îl nemulţumeşte din cauza mituirii şi corupţiei judecătorilor. Decide să plece pentru un an în Africa de Sus, unde se aflau mulţi indieni, însă va rămâne acolo 20 de ani, trăind o experienţă care îi va marca destinul. Sensibil la viaţa oamenilor, mai ales a celor defavorizaţi, Gandhi este tulburat de discriminarea rasială pe care albii o practicau faţă de negri şi indieni. El însuşi fusese umilit la tribunal, în miloacele de transport, fără să aibă vreun drept legal să riposteze. În schimb a organizat comunităţile indiene, vorbea în public, scria în ziare, a publicat cărţi. La un miting din 1908 a fost arestat, dar a rămas decis să lupte pentru drepturi civile şi respectarea adevărului prin mijloace nonviolente, ca să se ajungă la o înţelegere cu adversarii ,, numai prin nonviolenţă se obţine adevărul”. Pe principiul armoniei sociale a înfiinţat comunităţi agricole în care toţi munceau şi beneficiau echitabil de roade după principiile morale ale lui Gandhi. Văzut ca un mântuitor, Gandhi revine în 1915 la Bombay, acum cu speranţa de a obţine independenţa Indiei de sub coroana britanică. Cutreiera ţara, întâmpinat cu entuziasm. A înfiinţat o comunitate religioasă în care erau cooptaţi şi ,,paria” societăţii, în ciuda restricţiilor britanice. Într-o perioadă marcată de foamete şi boli, de vitregiile primului război mondial, britanicii au rămas insensibili la drepturile indienilor. Ba, mai mult, după 1919, indienii erau arestaţi la cel mai mic gest de rebeliune. În 1922 Gandhi este condamnat la 6 ani de închisoare; la un protest, în 1930, pentru ,,marşul sării” este din nou arestat; în 1931, ca reprezentant al Partidului Congresului din India, merge la Londra unde se întâlneşte cu toţi liderii importanţi, inclusiv cu regele şi regina, dar consecinţele au fost din nou arestarea la înapoierea în ţară. A văzut Marea Britanie triumfând în Al Doilea Război Mondial, şi în cele din urmă independenţa Indiei, la 15 august 1947, zi în care însă s-a separat de India, Pakistanul. Separarea a provocat şi conflictul religios între musulmani şi hinduşi, lucru nedorit de Gandhi. La 30 ianuarie, 1948, în timp ce, bolnav, mergea la o adunare, un hindus fanatic a îngenunchiat în faţa lui Gandhi şi l-a împuşcat. Îl considera vinovat de divizarea Indiei. Lacrimile au cuprins mulţimea. (Prof. Liviu IOANI)
