Rezistenţa Anticomunistă: Partenie Cosma, executat prin împuşcare în 1950, soţia arestată, iar trei copii minori lăsaţi pe drumuri

Un simbol al Rezistenţei anticomuniste făgărăşene a fost Partenie Cosma, plutonierul care  a riscat totul pentru a se pune în slujba luptei împotriva regimului comunist.  A fost susţinut de întreaga sa familie, soţia Valeria, socrii lui din Râuşor şi bunicii Valeriei. Deseori şi-au găsit adăpost în casa lor din Râuşor partizanii din munţi, dar şi Gheorghe Arsu. A sfârşit în cătarea armelor unui pluton de execuţie în 1950, la Braşov. Trupul i-a fost aruncat într-un loc rămas necunoscut, la fel cum s-a întâmplat de altfel cu mai toţi luptătorii anticomunişti. Ion Gavrilă Ogoranu vorbeşte despre suferinţa acestei familii, iar fiul cel mic al lui Partenie, Marcel, a descris teroarea de la Râuşor trăită în vremea în care era doar un copil.

Partenie Cosma a furnizat armament pentru Rezistenţă

,,Cu cât simt că m- apropiu de sfârşitul călătoriei îmi vin în minte, tot mai des şi tot mai limpezi, chipurile fraţilor de atunci. Mai limpezi chiar decât fotografiile ce-au rămas de la ei. Iată-l, îl am în faţa ochilor pe plutonierul Partenie Cosma. L-am întâlnit de puţine ori, dar mi-a rămas în memorie zâmbetul plin de sinceritate din colţul gurii. Era mândru de numele ce-l purta. Atunci când l-am întrebat dacă e rudenie cu vestitul memorandist Partenie Cosma, a răspuns: ,,Desigur, câţi facem ceva pentru ţara asta, toţi suntem rudenii”. Era de loc din Şona, un sat retras, aşezat între dealuri şi Olt, nu departe de Făgăraş, de unde era şi profesorul Mihai Novac. A făcut liceul la ,,Radu Negru” din Făgăraş, urmând apoi Şcoala Militară de Subofiţeri, pe care a absolvit-o cu rezulate bune, ceea ce i-a dat posibilitatea de a fi angajat în unitatea de elită  ,,Centrul de instrucţie, Făgăraş”. S-a născut în 1918. Face frontul de răsărit într-o companie anticar, în regimentul Centrului având astfel ocazia să vadă comunismul cu ochii lui în Rusia. Acest lucru îl determină să se angajeze împotriva acestuia până la moarte. E prezent din primele momente ale închegării rezistenţei anticomuniste din judeţ. Avea o poziţie foarte bună pentru acest scop: şef al magaziei de armament, unde erau depozitate importante cantităţi de arme şi muniţii neînregistrate, pe care le-a scos din unitate şi le-a dirijat spre depozitele organizaţiei judeţene la diferiţi oameni de încredere, ca bunaoară la socrul său Juncu Iancu şi la familia Comşulea Aron. Era omul care nu ştia ce-i frica. Fiind ajutat de un alt bărbat ca şi el, caporalul Tăulea Gheorghe, a scos armamentul noaptea cu raniţa, cu motocicleta sa şi chiar cu căruţa. Astfel au fost scoase puşti, pistoale mitralieră, mitraliere, grenade, cartuşe şi sticle incendiare. De la Iancu Juncu şi de la Aron Comşulea din satul Râuşor, armamentul era preluat de alţi oameni de la munte şi depozitat. Astăzi avem mărturii că o parte din armament a fost dirijat spre colonelul Arsenescu peste munţi.  A avut noroc de o soţie care l-a înţeles, Valeria, şi de un socru, Iancu Juncu, tot atât de devotat cauzei. Mai mult decât atât, acesta şi-a pus casa la dispoziţia grupurilor de rezistenţă” l-adescris Ion Gavrilă Ogoranu pe Partenie Cosma.

Iacob Juncu i-a ascuns  pe Mogoş, Mazilu, Arsu  şi Marcel Cornea

,,La el stătea ascuns vestitul Arsu Gheorghe. Pe genunchii acestui om s-au săltat copiii lui Partenie Cosma, toţi sub cinci ani. Aici veneau Mogoş şi Mazilu şi ai lor, după cum tot aici poposeam şi noi când veneam de la munte. Aici m-am întâlnit cu Mogoş şi Mazilu, cu Marcel Cornea şi cu oamenii lui Pridon. Casa lor avea o aşezare bună, la marginea satului, cu gradina ce dădea în câmp. Ceea ce nu s-a ştiut atunci şi nu se ştie încă nici azi e numele iuzilor care-au urmărit şi au vândut organizaţia de rezistenţă din zona Râuşor şi Părău, pentru că a fost o vânzare foarte bine organizată. Securitatea a acţionat în noaptea de 14 octombrie 1950 în locuri precise, la aceeaşi oră din noapte, în toate satele din zonă. La locuinţa lui Juncu, socrul lui Partenie, au acţionat într-un mod special. Au înconjurat gospodăria, apoi au dat foc la şură pândind în jur. Din fericire, nici un luptător nu se afla atunci acolo. Prinderea lui Arsu, rănit grav în urma diversiunii făcute de el pe uliţa satului, şi a lui Silviu Socol, scăparea celorlalţi, arestările masive de oameni, le-am povestit într-un episod din anul 1950” a scris Ion Gavrilă Ogoranu.

Copiii lui Partenie Cosma chinuiţi de Securitate

,, A urmat arestarea lui Iacob Juncu şi a soţiei Elena, atunci noaptea. În casă, după ce s-a făcut percheziţie, au rămas încuiaţi şi înspaimântaţi copiii lui Cosma, care se aflau la bunici: Florica de 5 ani, Elena de 3 ani şi Marcel de 2 ani. După ce s-a făcut linişte, Florica a coborât pe fereastră, apoi i-a ajutat pe cei mici să coboare şi ei, şi, ţinându-se de mână, au pornit la părinţii lor care locuiau în Făgăraş. Aşa, pe drum, în ploaie şi frig, desculţi şi dezbrăcaţi, i-a întâlnit mama lor, Valeria, care a plecat la Râuşor să vadă ce s-a întâmplat, fiind repede arestată şi ea, iar copiii au rămas ai nimănui. Partenie a fost arestat la unitate. Au urmat anchetele a zeci de oameni la securitatea din Oraşul Stalin şi condamnarea la moarte a lui Partenie Cosma, a lui Silviu Socol, a capitanului Monea, a lui Dumitru Cornea, Duminecă şi Stanciu, a lui Pridon şi a celorlalţi. Unde va fi fost execuţia, unde-i vor fi oasele nu se ştie, şi pe autorităţile tot comuniste de dupa Revoluţie nu le interesează. Avea 35 de ani. Într-un certificat de deces al lui e trecută data morţii de 11 septembrie 1952 şi ca dată a înregistrării 5 martie 1964. Juncu Iacob a fost ucis în închisoarea Caransebeş în 12 octombrie 1955. Soţia lui Partenie, Valeria, şi-a urmat destinul ca văduvă de “bandit”, adică arestări, alungări din casă, bătăi la securitate, şocuri electrice, drumuri zadarnice pe la porţile închisorilor şi tribunalelor militare. Copiii au avut soarta de copii de “bandit”, insultaţi de mici, marginalizaţi” a scris Ion Gavrilă Ogoranu.

  ,,Pentru mine să vă luaţi 3 gloanţe că am 3 vieţi”

Ion Gavrilă Ogoranu  a realizat un portret fidel al lui Gheorghe Arsu din Râuşor. ,,Potrivit de statură,  călca apăsat, purta haine albe, căciula dată pespate să se vadă fruntea lată, ochi negri pătrunzători, legionar. Făcuse fronturile şi a scăpat. Era ascuns în Rîuşor.Avea barbă lungă până labrîu. Era înţelept şi citit,  ca un intelectual. Cand a fost închis în 1939 şi dus spre execuţie le-a spus: ,,Pentru mine să vă luaţi 3 gloanţecă am 3 vieţi”. În noiembrie 1950 partizanii au aflat dela Gheorghe Neagu din Sâmbăta despre soarta camarazilor lor. Marcel Cornea împuşcat,   Gheorghe Arsu împuşcat, Silviu Socol prins şi rănit la Toderiţa. În urma acestor evenimente triste toate satele erau înconjurate de armată, securitate şi miliţie. Erau căutaţi la  Pojorta Ghiţă Haşu, Andrei Haşu şi Laurean Haşu, dar la acea dată n-au fost descoperiţi.

 Drama familiei lui Partenie Cosma

Partenie Cosma împreună cu Gheorghe Tăulea  duceau armele în Râuşor la socrul său, Iacob Juncu,  şi la familia Aron Comşulea, care le transportau  la locul numit „Crepele Toderiţii“, un loc între Râuşor şi Toderiţa, de unde erau preluate de luptatorii din munţi. Partenie Cosma şi Juncu, socrul său, aveau legături cu Ion Gavrilă al Ogoranului, şeful luptătorilor din munţi şi cu ceilalţi membri ai rezistenţei: Arsu, Mogoş, Mazilu, Chiujdea, Socol, Duminecă, Marcel Cornea – fiul farmacistului din Şinca Veche şi cu învăţătorul Pridon din Părău.  Partenie îşi  umplea ataşul motocicletei cu hrană şi arme pe care le ducea luptătorilor.   În noatea de 14 octombrie 1950, după o pândă de durată, securiştii au încercuit gospodaăia lui Juncu şi au incendiat şura pentru a-i captura pe partizani.   În zilele următoare au fost  otrăviţi  doi bivoli ai familiei lui Juncu. În 15 noiembrie 1950 a fost arestat Partenie Cosma de la unitatea militară din Făgăraş.  De atunci au început percheziţiile atât la Râuşor cât şi la casa din Făgăraş.   „Mama a povestit despre aceste lucruri doar vecinei ei din Râuşor, soţia lui Pică. Sora lui Arsu a prevenit-o pe mama că va fi pârâtă de acea vecina la securişi. Aşa s-a şi întâmplat. Securiştii  au bătut-o foarte rău pe mama“ a spus fiul lui Partenie, Marcel.    Tot în 15 noiembrie 1950 au fost arestaţi Iacob Juncu şi soţia lui. Copiii care se aflau la Râuşor în grija bunicilor au fost încuiaţi de securisti în casă, dar de frică au sărit pe geam şi au fugit spre Făgăraş, în drum întâlnindu-se cu mama lor.  Elena Juncu, soacra lui Partenie, a stat două săptămâni închisă la Securitatea din Făgăraş, fiind anchetatăşi bătută, apoi   a fost condamnată la  1 an de închisoare. A fost eliberată în 1951. Iacob Juncu, socrul lui Partenie,  a fost dus la Securitatea din Făgăraş, la Casa Giurca. De aici a fost transferat la Braşov, unde a fost judecat într-un proces desfăşurat în lunile iulie-august 1951. Tribunalul Militar din Brasov l-a condamnat la 6 ani de închisoare. Cu două săptămâni înainte de a se elibera a decedat (12 octombrie 1955) în închisoarea din Caransebeş. Procesul lui Cosma a început tot în iulie 1951 la Brasov, Tribunalul Braşov condamnându-l la  moarte prin împuşcare. Recursul la Tribunalul Suprem în fruntea caruia se afla pe atunci generalul Petrescu a fost respins. Odată cu Cosma au fost judecaţi şi condamnaţi la moarte prin împuşcare alţi 18 luptatori ai rezistenţei. Locul executiei a rămas până azi necunoscut.   Soţia lui Partenie Cosma a fost arestată, anchetată,  torturată cu magnetoul electric sş bătută  în cap pâna la leşin când  era trezită cu câte o galeată de apa rece.  ,, În 1950 în noaptea de 15 noiembrie ne-au dat foc la casa. Bunica dormea în bucătarie, iar eu cu surorile ş mama nu eram adormiţi. Focul a fost pus pe grajd ş s-a întins foarte repede cuprinzând şi casa. Pompierii au venit fără apă aşa încât totul a ars.  Au stat o săptămâna întreagă să caute în ruinele casei. Am rămas în stradă. Bunica şi sora mea şi-au improvizat o locuinţă în şură, iar ceilalţi am fost găzduiţi temporar la familiile Munteanu şi Dragoş“, a relatat  Marcel Cosma, fiul lui Partenie.   Valerica Cosma a fost obligată în 1957 să divorţeze,  deşi soţul a fost executat în 1951. Astfel şi-a găsit un loc de muncă,  la Economica de unde s-a şi pensionat.   Copii lui Partenie Cosma nu au avut acces la şcoli. Florica a făcut 5 clase şi a rămas la munca pământului în Râuş,  Elena a fost dată la Casa de Copii în Făgăraş şi respinsă de la liceu, iar Marcel  a facut clasele I-VIII şi o şcoală profesională  de 3 ani în Făgăraş. „În martie 1964 am fost chemaţi să ridicăm certificatul de deces al tatălui meu de la Penitenciarul Codlea. M-am dus eu cu sora mea, Elena. Un anume sergent Vintilă s-a purtat foarte dur cu noi. Când l-am întrebat de bunurile pe care i le-au confiscat tatălui meu, ne-a batut şi ne-a dat afară“, a relatat  fiul Marcel. (Lucia BAKI)