Fenomenul Piteşti: Făgărăşenii trecuţi prin reeducarea călăului Ţurcanu

• Prof. Ion Halmaghi

Deşi era născut în SUA, Ohio, se considera făgărăşean, părinţii fiind din Sărata. A absolvit cursurile Facultăţii de Filosofie Bucureşti în 1941, a fost mobilizat pe front, dar se întoarce din Crimeea rănit. Este condamnat pentru că nu se mai întoarce pe front, iar în mai 1948 este arestat din nou. Este încarcerat la Jilava unde cunoaşte teroarea instituită de  Maromet, apoi este transferat la Piteşti unde trece prin demascările lui Ţurcanu. Supravieţuieşte, dar ajunge apoi la Aiud, unde torţionarul Gheorghe Crăciun îi aplică un regim dur şi nemilos. Se eliberează în 1964, iar după un an reuşeşte să plece în SUA unde îi este repartizată catedra de filozofie de la Universitatea din Pittsburgh. Revine în ţară după pensionare, în 1995, dar se stabileşte la Sibiu. Moare în 2009 şi este înmormântat în cimitirul din Sibiu.

• Studentul Virgil Radeş

Era din Berivoii Mici, student la Timişoara. Este rănit în confruntarea cu Securitatea din casa învăţătorului Ion Pridon dn Părău, de la 15 noiembrie 1950, când Marcel Cornea este ucis. Anchetat şi torturat la Securitatea din Făgăraş, Braşov, urmează procesul în urma căruita la 15 iulie 1951 este condamnat la 15 ani de uncă silnică. Este închis la Piteşti unde suportă atrocităţile lui Ţurcanu, apoi demascările de la Gherla, urmând Aiud, de unde se eliberează în 1964.

•  Ing. Gheorghe Toader

Era orfan de părinţi şi a fost crescut de bunicii lui care locuiau în cartierul Galaţi al Făgăraşului. A urmat Liceul Radu Negru, fiind un elev foarte bun, a terminat Facultatea de Chimie din Bucureşti cu rezultate excepţionale. În  1946 a revenit la Făgăraş pentru a conduce fabrica chimică, unde şi-a organizat un laborator chimic. I s-a propus să conducă organizaţia anticomunistă de la Făgăraş, ar el  şi-a dorit o viaţă închinată ştiinţei. ,,Mă cunoşti Ioane, că nu-s născut să fiu erou, eu cred că aş putea  servi mai bine pe tărâmul ştiinţei, nu-s fricos, dar mi-ar răpi timp preţios” îi spune Gheorghe Toader lui Gavrilă Ogoranu n 1946. În mai 1948 a fost arestat şi condamnat. Trece prin închisorile din Braşov, Piteşti şi din 1952 la Gherla condusă de Goiciu. Moare de pneumonie după ce Goiciu l-a pus pe el şi alţi câţiva deţinuţi să golească un wc ce se înfundase, pe o ploaie cu lapoviţă. Apoi l-a băgat la arest,  la ,,neagra”,  unde a stat pe cimentul îngheţat zile în şir.

•   Dr. Petru Săbăduş

Era originar din Sânmartin de Gherla, refugiat în 1940 la Făgăraş, odată cu cedarea Ardealului. S-a aflat în fruntea mediciniştilor  la grevele studenţeşti de la Cluj. În mai 1948 el împreună cu Pavel Mârza s-au retras în Munţii Apuseni alăturându-se grupului Dabija. Încearcă să treacă în Iugoslavia, dar este prins şi arestat. Este judecat în săptămîna patimilor din 1949 şi condamnat la 12 ani de muncă silnică. Trece prin Piteşti, Aiud, Gherla unde îşi ajută camarazii ajunşi la infirmerie până în august 1953. Salvează un deţinut, iar torţionarul Petre Goicu, cpmandantul închisorii  îl bate fără milă, îl calcă cu bocancii. Este pus pe o targă şi lăsat 3 zile pe holurile infirmeriei între viaţă şi moarte.  Este dus la spitalul din Dej, dar moare, în 1954.

•  Victor Florea

Era din Sâmbăta de Sus şi pe când era elev la Liceul Teoretic ,,Gheorghe Lazăr” din Sibiu conducea Frăţiile de Cruce de aici, ca în 1947 să devină şef peste Frăţiile de Cruce din Ardeal. Era student la Cluj, când a fost arestat la 6 iunie 1948 împreună cu alţi 120 de studenţi din acest centru universitar. A fost condamnat la 10 ani de temniţă grea şi a fost încarcerat în închisorile  din Cluj, Piteşti, Gherla, minele de la Baia Sprie şi în lagărul de la periprava. La Piteşti a suportat atrocităţile lui Ţurcanu.

•  Pr. Gheorghe Opriş

Era originar din Dridif, elev la Liceul ,,Radu Negru” şi apoi student la Teologie în Sibiu. Fiind membru în Frăţile de Cruce este arestat în iunie 1948, este judecat în 1949 şi condamnat la 3 ani de închisoare. Este încarcerat  la Jilava, apoi este mutat la Piteşti unde timp de 7 luni suportă atrocităţile lui Ţurcanu. De aici este transferat la Gherla unde trece prin demasările lui Popa Ţanu.  Este condamnat din nou la un an de închisoare şi este trimis la lagărul de muncă de la Bicaz de unde se eliberează în 1953. Îşi continuă studiile şi ajunge preot la Merghindeal, apoi la Rupea.

•  Ioan  Bălan

Este din Făgăraş. În 1941, 6 septemrie, este arestat de Siguranţă şi condanat la 5 ani de închisoare, trecând prin teniţele de la Braşov, Aiud, Deva, Vaslui, Alba Iulia şi Suceava. S-a implicat în rezistenţa anticomunistă pe când era student la  Politehnica Bucureşti. A fost arestat în  15 mai 1948 şi  reţinut 3 luni la Securitatea din Bucureşti, apoi trimis la Jilava fără să aibă vreo condamnare. Este transferat la Piteşti unde supravieţuieşte reeducării lui Ţurcanu. Este trimis apoi în lagărul de la Capu Midia de unde se eliberează în 1953.

•  Ion Marhau
•  Nicolae Mazilu şi Ioan Mogoş din Toderiţa sunt arestaţi în 1948 şi încarceraţi timp de 2 ani la Piteşti. După eliberare  au intrat în lupta anticomunistă, formând grupuri de luptători în Ţara Făgăraşului. În 1950 sunt ucişi la Pădureni-Timiş, prin trădare, în casa lui Traian Muraru.