Intrarea în biserică a Maicii Domnului. Dezlegare la peşte

,,Astăzi înainte-însemnarea bunăvoinţei lui Dumnezeu şi propovăduirea mântuirii oamenilor, în templul lui Dumnezeu luminat fecioara se arată şi pe Hristos tuturor mai înainte Îl vesteşte. Acesteia şi noi cu mare glas să-i strigăm: Bucură-te, plinirea rânduielii Ziditorului!“

În fiecare an, pe data de 21 Noiembrie, prăznuim Intrarea în biserică a Maicii Domnului, adică în Templul din Ierusalim. În popor praznicul mai este numit Vovedenia sau Ovedenia. Nu vom găsi în Sfînta Scriptură acest episod pentru că el se bazează doar pe Tradiţia Bisericii, consemnat multă vreme pe cale orală. Noi vorbim atât de mult despre Maica Domnului, dar ştim foarte puţine despre contextul în care s-a născut. Din Tradiţie cunoaştem şi numele părinţilor ei: Ioachim şi Ana. ,,Tatăl Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, Sfântul şi dreptul Ioachim, a fost din seminţia Patriarhului Iuda (fiul lui Iacob-Israel) şi a marelui Prooroc împărat David, prin Natan Proorocul şi seminţia acestuia (Lc 3, 34-31). Sfânta şi dreapta Ana a fost fiica preotului Mathan, din neamul Arhiereului Aaron (N.R- Aaron a fost fratele lui Moise, cel care i-a scos pe evrei din robia Egiptului), din seminţia Patriarhului Levi. Preotul Mathan având de soţie pe Maria din Betleem, a născut cu ea trei fiice: pe Maria, Sovia şi pe Ana. Primele două fiice au fost căsătorite în Betleem. Acolo Maria a născut pe Salomeea; iar Sovia a născut pe Elisabeta, care a devenit soţia preotului Zaharia şi mama Sfântului Prooroc Ioan înainte-Mergătorul şi Botezătorul Domnului. A treia fiică, Sfânta şi dreapta Ana, s-a căsătorit cu Sfântul şi dreptul Ioachim, din Nazaretul Galileii“ scrie pr. Nicodim Măndiţă în volumul ,,Viaţa Maicii Domnului“, bazându-se tot pe nişte tradiţii vechi ale primelor secole creştine.

Sărbătoare apocrifă

Episodul intrării Mariei în templu îl găsim în scrierea apocrifă ,,Protoevanghelia lui Iacob“ ce aparţine lui Iacob cel Mic. ,,Lunile se adăugau una câte una la vârsta copilei. Când împlini doi ani Ioachim îi zise Anei: ,,Iată, a venit timpul s-o ducem la Templul Domnului. Trebuie să ne ţinem cuvântul dat, ca nu cumva să ne-o ceară Atotstăpânitorul (N.R- Ioachim şi Ana, care nu puteau avea copii, îi promit lui Dumnezeu că, dacă le va asculta ruga, I-l vor dărui pe copilul sau copila ce se va naşte) şi să rămână darul neprimit“. Dar Ana răspunse: ,,Hai să mai aşteptăm un an, ca să nu plângă mititica după tatăl şi după mama ei“. ,,Să mai aşteptăm“ încuviinţă Ioachim. Când Maria împlini trei ani, Ioachim zise: ,,Chemaţi pe fiicele neîntinate ale evreilor. Fiecare să ţină în mână o făclie aprinsă pentru ca pruncul să nu tânjască după ce lasă în urmă, iar inima să nu-i fie răpită de vreun lucru străin de Templul Domnului“. Fecioarele merseră cu făclii în mâini până la Templul Domnului. Aici preotul o întâmpină pe Maria şi, sărutând-o, o binecuvântă zicând: ,,Domnul a preamărit pe veci numele tău. La sfârşitul veacurilor El îşi va arăta prin tine răscumpărarea fiilor lui Israel. Şi a aşezat-o pe a treia treaptă a altarului, iar Domnul Dumnezeu a pogorât har asupra ei. Atunci Maria a început să danseze şi toată casa lui Israel o îndrăgi. Părinţii plecară uimiţi şi mulţumeau Dumnezeului atotstăpânitor că fiica lor nu şi-a întors privirea înapoi. Maria rămase în Templul Domnului curată ca o porumbiţă şi primea hrană din palma unui înger. Iar când a împlinit doisprezece ani s-au adunat preoţii şi au zis: ,,Iată, Maria a petrecut doisprezece ani în Templul Domnului. Ce facem cu ea, ca nu cumva să ne pângărească locul de rugăciune!? Şi au grăit arhiereului: ,,Tu, care ai grijă de altarul Domnului, intră şi roagă-te pentru dânsa, iar de va fi să-ţi arate Domnul ceva, aceea vom face“. Atunci marele preot, îmbrăcat în veşmîntul cu doisprezece clopoţei, a intrat în Sfînta Sfintelor şi s-a rugat pentru ea. Şi, iată, un înger al Domnului a stat deasupra lui şi i-a zis: ,,Zaharia, Zaharia, mergi şi cheamă aici pe toţi bărbaţii care au rămas văduvi; spune-le să vină fiecare cu câte o nuia în mână, iar cel căruia Domnul îi va arăta vreun semn, acela o va primi pe fată de soţie. Atunci o mulţime de crainici sunând din trâmbiţa Domnului s-au împrăştiat prin toate colţurile Iudeii. Cei chemaţi se adunară în grabă. Iosif îşi lăsă îndată lucrul şi se duse la adunare. Toţi aveau câte o nuia în mână. Marele preot a strâns nuielele, a intrat cu ele în Sfînta Sfintelor şi s-a rugat. După ce a terminat rugăciunea a luat nuielele şi le-a dat fiecăruia înapoi. Dar nici una nu avea vreun semn. Pe cea din urmă o luă Iosif. Şi, iată, o porumbiţă zvâcni din nuiaua lui, zbură puţin şi i se aşeză pe creştet. Atunci preotul îi zise: ,,Ție ţi-a fost sortit să ai grijă de fecioara Domnului“.

Text bazat pe contextul istoric şi cultural

     Această legendă pioasă, îmbinată cu repere istorice, dar şi cu multe ţesături de basm, se fundamentează pe un context istoric şi cultural. Familiile mai nobile (N.R- prin nobil nu se înţelege neapărat înstărit, ci mai mult acele familii care aparţineau unei tradiţii genealogice- din preoţi, conducători de bază etc. Maica Domnului aparţinea unei familii nobile, dar nu înstărite) îşi duceau fetele la Templul din Ierusalim unde erau primite în cadrul unui ritual religios. Vârsta era apropiată cu cea despre care vorbeşte Protoevanghelia lui Iacob. Aceste fete primeau acolo o educaţie adecvată până la vârsta măritişului, adică 12-13 ani. De ele se ocupau preoţii şi nişte erudite văduve, foste soţii de preoţi. Fecioara Maria ştia Scriptura şi Legea pe dinafară. Niciun copil din societatea iudaică nu ajungea la vârsta adolescenţei fără să cunoască Scriptura şi legea. Petru, pescarul şi ceilalţi, ştiau Scriptura pe dinafară. Pe de o parte, erau obligaţi să o înveţe astfel pentru că sulurile erau scumpe şi nu se găseau, dar şi pentru că evreii au fost un popor al cărţii şi al legii fără nicio deosebire. Putem spune că Iisus a fost urmat de oameni citiţi, dar simpli ca port şi meşteşug. În acest context s-a născut şi a făcut ascultare Fecioara Maria. Când a spus îngerului: ,,Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!“ (Luca 1,38) Maria ştia exact ceea ce spune şi cine e. Aceste lucruri s-au păstrat astăzi în Islam, nu există copil care să nu ştie legea pe dinafară. Doar la creştini nu se aplică, Scriptura nu este învăţată pe dinafară.

  Maica Domnului, aleasa Cerului

     Maica Domnului a fost aleasa cerului pentru ca din ea să se nască Cel care a venit să-l ridice pe om la cer. El şi-a asumat omenirea, S-a făcut El însuşi păcat pentru noi. Maria este mama lui Dumnezeu, cea care L-a purtat în pântece pe Dumnezeu-Fiul, prin puterea Duhului Sfînt. Maria a rămas pururea Fecioară prin iconomia lui Dumnezeu. Maria nu este ,,Dumnezeu“ şi nu este parte din Treime. Intrarea în biserică a Maicii Domnului este primul praznic din Postul Crăciunului, acest post al bucuriei şi al renaşterii spirituale. În ultima vreme, oamenii au uitat de taina peşterii, iar pentru ei sărbătoarea Crăciunului nu înseamnă adevărul ci spoiala care este fabrică de bani. Şi, în această falsitate apocaliptică, suntem martorii Naşterii Cuiva, în niciun caz al Domnului Iisus, pentru că Naşterea şi Golgota lui Iisus nu se separă una de alta.  (Ştefan BOTORAN)