În fiecare an, la 3 mai, sunt marcate principiile fundamentale ale libertăţii presei şi este adus un omagiu jurnaliştilor care şi-au pierdut viaţa în timpul exercitării profesiei. Ziua mondială a libertăţii presei a fost proclamată de Adunarea Generală a ONU, în 1993. La nivel mondial, 49 de jurnalişti, dintre care trei femei, au fost ucişi în 2019, comparativ cu 80 în 2018, potrivit raportului Reporteri fără Frontiere. Mai mult de jumătate dintre aceştia, respectiv 29, au fost ucişi în zone paşnice, iar peste 60% au fost vizaţi special.
Libertatea presei este în declin în lumea întreagă, în contextul în care unele guverne democratice se alătură eforturilor guvernelor autoritare pentru a împiedica jurnalismul independent, potrivit unui raport al organizaţiei americane Freedom House, publicat anul trecut. Şi premierul Ludovic Orban spune, de Ziua Mondială a Libertăţii Presei, că „dreptul jurnaliştilor de a relata liber este garantat în România” și că așa va rămâne.

  • Trecem, de mai multe săptămâni, România şi alte ţări din întreaga lume, printr-o perioadă marcată de emoţiile şi îngrijorările legate de pandemia de coronavirus şi efectele ei, dar şi de volumul de informaţii şi opinii expuse pe această temă. Presa, vectorul principal al acestor informaţii către cetăţeni, este şi ea angrenată în acţiunea globală împotriva unui virus care pune în pericol sănătatea a milioane de oameni şi care ne-a schimbat viaţa radical”, spune Ludovic Orban, într-un comunicat de presă citat de Mediafax, amintind de fenomenul fake-news”.
    Libertatea  presei şi independenţa junalistică s-au deteriorat foarte mult,  iar jurnaliştii de investigaţii sunt consideraţi  adversari de către oamenii politici.  S-a ajuns  ca jurnaliştii să fie ţinta oamenilor politici  şi chiar a instituţiilor statului care recurg la atacuri virulente şi la acţiuni de defăimare.  Folosind rețelele sociale pentru a ocoli medierea uneori critică a jurnaliștilor profesioniști, politicienii nu mai ezită să desemneze presa ca fiind un adversar clar. Îi cheamă pe susținătorii lor să atace organizațiile de știri cu reputație ostilă și să împiedice activitatea jurnaliștilor prin hărțuire judiciară. Acest fenomen este cu atât mai evident, având în vedere tendința de polarizare a societăților actuale, care face ca dezbaterea publică să fie din ce în ce mai plină.  Chiar şi la nivel de Făgăraş astfel de practici sunt déjà evidente, cei care le iniţiază şi le aplică fiind chiar aleşii  cetăţenilor plătiţi din banii publici.
  •  Asociația Jurnaliștilor Europeni, Reporteri fără Frontiere, Federația Europeană a Jurnaliștilor, Centrul European pentru Libertatea Presei și a Mass-media și
    Organizația Media din Sud-Estul Europei au semnat în data de 6 decembrie 2019, după reuniunea de la Paris, un Apel la respect pentru libertatea presei și independența jurnalistică în Europa.  Organizațiile de presă amintesc că o presă liberă și independentă este cea mai bună garanție pentru buna funcționare a instituțiilor democratice și un protector împotriva abuzurilor autoritare și manipularea opiniei publice.

În acest context aş prezenta câţiva jurnalişti independenţi din Ţara Făgăraşului care s-au remarcat de-a lungul vremii.

 

Dr. Ioan Şenchea (1864- 1916)

Gazetar, avocat,  şi om politic

 

  •  Ioan Șenchea s-a născut la 7 iulie 1864 la Zărneşti, comitatul Făgăraş, într-o familie de vază, tatăl său fiind mult timp primar al oraşului, iar mama sa, rudă cu mitropolitul Ioan Meţianu. Studiile începute în localitatea natală, au fost continuate mai întâi la Braşov şi Arad şi ulterior finalizate la universitățile din Budapesta și Viena cu un doctorat în drept şi ştiinţe politice. Întors în Transilvania, din 1892 a practicat avocatura în Făgăraş, unde s-a căsătorit cu Luiza Boeriu, una din cele două fiice ale unui proprietar de mori din partea locului. La Făgăraş devine un aprig luptător pentru emanciparea românilor transilvăneni. Este membru în Congregaţia Comitatului, în Comitetul Central al Partidului Român din Transilvania, preşedinte al Societăţii ,,Progresul” din Făgăraş şi secretar al Despărţămîntului Astra. Înfiinţează două ziare în Făgăraş la care publică articole, ,,Olteanul” între 1909-1916 şi ,,Ţara Oltului” între 1907-1910. Pe cînd era la studii la Viena a fost membru al societăţii ,,România Jună”. A fost membru arhidiecezan al Mitropoliei Ortodoxe de la Sibiu. În 1916 este arestat împreună cu alţi luptători pentru drepturile românilor şi întemniţat în beciurile jandarmeriei. În noaptea de 7/8 septembrie 1916 este scos din închisoare împreună cu un căruţaş din Voila, Ioan Gabor, duşi pe malul Oltului şi împuşcaţi de jandarmii maghiari. Nu se cunoaşte locul unde i-a fost aruncat trupul.
  •   ,,Domnul Constantin Pop alăturea cu soţia doamna Ludovica născută Papfalvi au venit la Făgăraş din Braşov, unde a fost 15 ani factorul tipografiei A. Mureşianu la ,,Gazeta Transilvaniei”. Din 1902 încoace a venit aici şi a spart ghiaţa întunerecului în Făgăraş şi ţinutul lui, licărind prima lumină dintr-o tipografie română, aşezată mai întîi în casele din piaţa mare a advocatului Dr. Ioan Şenchea, carele încă îşi are meritul, că a lăsat de s’a instalat această tipografie română în casele domniei sale, contribuind şi cu partea spirituală la redactarea celui dintîi jurnal românesc în Făgăraş intitulat ,,Ţara Oltului”, al cărei redactor a fost învăţătorul român din Făgăraş Ioan Berescu” scria pr Nicolae Aron în Monografia Făgăraşului editată în 1913.
  •    Pr Nicolae Aron aminteşte în Monografia Făgăraşului de la 1913 primul anunţ adresat făgărăşenilor la lansarea  ziarului ,,Ţara Oltului”, semnat de dr. Ioan Şenchea, dr. Niculae Şerban şi dr. Octavian Vasu. ,,P.T. Domnule! Făcînd toate pregătirile, ca cu Anul nou românesc să scoatem în Făgăraş foaia săptămînală sub numele ,,Ţara Oltului” pentru apărarea şi promovarea multelor interese publice româneşti ale poporaţiunei din comitatul Făgăraş şi împrejurime, ne luăm voie a Vă încunoştiinţa încă de acum şi pe D-voastră despre aceasta… Materialul mi-l puteţi trimite pe adresa: Redacţia foaiei ,,Ţara Oltului” în Făgăraş cu poşta, prin curieri de ocaziune, s’au aducîndu-l în persoană. La redacţiunea noastră totdeauna sunţeţi binevăzuţi oaspeţi spre a ne putea înţelege în multe privinţe despre cauzele şi interesele poporului român. În general cerem adevărul în toate. Dr. Niculae Şerban, Dr. Ioan Şenchea, Dr. Octavian Vasu
  • ,,Jurisprudenţa românească este frumos reprezentată în Făgăraş. Mai înainte, prin anii 1863-1885, în douăzeci şi doi de ani, advocaţi români în Făgăraş erau numai unul-doi precum a fost Ioan Roman şi Ilariu Duvlea (puţin timp şi Aron Densuşian). De la 1885-1895 în zece ani în Făgăraş şi-au deschis cănţălării advocaţiale iară numai unul-doi advocaţi precum: Dr. Andreiu Micu şi Dr. Nicolae Motoc (puţin timp şi Ioan Grama). Dela 1895-1913 de optsprezece ani advocaţii români în Făgăraş s-au înmulţit la unsprezece şi anume: Dr. Andreiu Micu, Dr. Nicolae Şerban, Dr. Teodor Popescu, Dr. Ioan Turcu, Dr, Ioan Şerban, Dr. Teodor Popescu, Dr. Ioan Şenchea, Dr. Octavian Vasu, Dr. Camil Negrea, Dr. Liviu Pandrea, Dr. Dănilă Vasu, Dr. Victor Pralea, şi Dr. Iuliu Cârje. Aceşti 11 advocaţi români cu a lor prudenţă apără mult şi interesele bisericilor şi şcoalelor române din Făgăraş. Preşedintele clubului naţional român din comitatul Făgăraşului încă e ales din advocaţii români făgărăşeni în persoana domnului Dr. Ioan Şenchea advocat, ba chiar deputatul dietal al cercului Făgăraş este ales acum tot din advocaţii români din Făgăraş în persoana domnului Dr. Nicolae Şerban care în mai multe perioade tot ca deputat dietal” (Monografia pr. Nicolae Aron)

Valeriu Branişte (1865-1928)

Gazetar şi memorialist

 

S-a nãscut la 10 ianuarie 1869 în comuna Cincu, fiul lui Moise Branişte, prim-pretor, şi al Mariei, nãscutã Vlad. Şcoala primarã o urmeazã în comuna natalã, iar cursurile liceale le absolvã la Liceul German din Sibiu. Urmeazã Facultatea de Litere şi Filozofie a Universitãţii din Budapesta. Licenţiat în limba şi literatura maghiarã şi germanã, doctoratul îl susţine la Budapesta în 1897, cu o lucrare despre poeziile lui Andrei Mureşanu. Debuteazã cu articole în Revista filologicã maghiarã, iar editorial, cu teza de doctorat. Este profesor la Braşov, 1891-1893, predã limba maghiarã. Din 1893 se consacrã ziaristicii, preia redacţia Tribunei, 1893, fondeazã şi conduce Dreptatea la Timişoara, 1894-1895, Patria la Cernãuţi, 1897-1900, Drapelul la Lugoj, 1901-1919.  Apare ca unul

 

dintre tribunii generaţiei dintre Memorandum, 1892, şi Marea Unire, 1918, în urma celor 4000 de articole  politice din publicaţiile sale bãnãţene şi a corpusului de Corespondenţă.  Activitatea în slujba idealului naţional românesc îi aduce întemniþarea la Vac, 1894, şi la Seghedin, 1893, 1918. Dupã Adunarea Naţionalã de la Alba Iulia, Marele sfat naţional îl alege la 2 Decembrie, membru în primul guvern românesc ardelean, iar în martie 1919 i se încredinţeazã resortul Cultelor şi al instrucţiunii publice.  Astfel înfiinţeazã şcoli secundare româneşti în mai toate Şcolile ardelene şi formeazã un contigent de profesori.  Înfiinţeazã Universitatea Româneascã din    . În memoria lui, în satul Cincu, pe imobilul cu nr. 252 de pe strada Pieţii a fost aşezatã o placã comemorativã şi a fost pãstrat unul dintre birourile sale de lucru.

Victor Branişte ( 1874-1938)

Ziarist

S-a nãscut în anul 1874 în Ciucu Mare. A urmat Facultatea de Drept din Cernãuţi şi Budapesta. Fost ofiţer activ în armata austro-ungarã, ziarist, redactor la ziarul „Patria“, 1897-1899. A fost persecutat pentru agitaþii politice, trece la Iaşi, iar între 1900-1901 este  redactor, apoi director al ziarului „Gazeta Transilvaniei“. Conduce apoi ziarul ,,Ardealul“, apoi din 1928 este senator. În 1919 este membru în Comitetul naţional român din Siberia. În toatã cariera lui ziaristicã a luptat pentru drepturile şi progresele poporului român. Se stinge din viaţã la 14 decembrie 1938, la Braşov.

Ciurcu Alexandru (1854-1922)

Ziarist, inventator

 

A vãzut lumina zilei la Şercaia la 29 ianuarie 1854, într-o familie de vechi cãrturari ardeleni. Tatãl sãu, Nicolai Ciurcu, luase parte la Revoluţia Românã de la 1848- 1849. A urmat studii secundare la Braşov, bacalaureatul luîndu-l în 1872. Urmeazã studii superioare de drept între 1873-1876. Începînd  cu 1976 se consacrã ziaristicii sub îndrumarea lui C.A. Rosetti. Lucreazã la diferite jurnale în Bucureşti cînd îi cunoaşte pe IL Caragiale, pe Mihai Eminescu. Înfiinţeazã cîteva ziare româneşti de limbã francezã printre care ,,L’Orient”. În timpul Rãzboiului de Independenţã, 1877-1878, este corespondent de rãzboi cînd îl întîlneşte pe pictorul Nicolae Grigorescu. În 1882, împreunã cu ziaristul francez, Just Buisson, aflat la Bucureşti, concepe un motor cu reacţie. În 1885 este expulzat din România de Guvernul liberal condus de IC Brãteanu din cauza criticilor  aduse frecvent prin articolele publicate la adresa guvernului. Ajunge la  Paris unde împreunã cu ziaristul francez îşi definitiveazã invenţia ,,Propulsorul cu reacţie Ciurcu-Buisson”. Brevetul a fost înregistrat în Franţa, Anglia, Austro-Ungaria, SUA. Cu ajutorul acestui propulsor, construit în diferite variante, a fost realizatã prima ambarcaţiune  reactivã din lume care a urcat pentru prima datã pe Sena la 3 august 1886. Dupã un an, a fost experimentat primul vagonet reactiv cu combustibil lichid destinat aeronauticii prevãzut cu un sistem de dirijare, dar din lipsã de fonduri  nu a fost realizat aparatul de zbor. Deşi exilat, organizeazã la Paris pavilionul românesc al Expoziţiei Universale din 1889. Revine în ţarã în 1890 şi conduce timp de 10 ani ziarul ,,Timpul” al Partidului Conservator. A înfiinţat ,,Sindicatul ziariştilor” şi ,,Asociaţia Generalã  a Presei Române”. S-a dedicat, în ultimii ani de viaţã, agriculturii, înfiinţînd o fermã la Copãceni, Argeş.

Ion Codru Drăguşanu (1818-1884)

Memorialist, scriitor, om politic

 

Ion Codru Drăgușanu s-a născut în anul 1818, la Drăguș, în Comitatul Făgăraș, azi în județul Brașov. A fost fiul lui Adam Plăiaș Codru sau Adam al lui German (scriitorul însuși va semna la început Ioanne Germaniu Codru) și al Asineftei (n. Trîmbițaș). Se trage dintr-o familie de țărani grăniceri, înnobilată pe vremea Susanei Lorantfi. A studiat la școala din sat, la Școala Grănicerească Germană din Viştea de Jos și a urmat un semestru la Colegiul „Sf. Sava” din București, fiind însă mai mult un autodidact. Plecat din Transilvania în 1835, între 1838 și 1846 face mai multe călătorii în Europa, după care funcționează ca institutor la Ploiești (1846-1848) și îndeplinește diverse funcții administrative în Transilvania, culminând cu cea de vicecăpitan al districtului Făgăraș (1863-1880). Participant la revoluția de la 1848 în Țara Românească, deputat de Hațeg în Dieta de la Sibiu (din 1863), secretar al Comitetului Școlar Grăniceresc (1880-1884), vicepreședinte al Despărțământului Făgăraș al Astrei. Prima sa lucrare tipărită este un Cuvânt scolastic, apărută în ziarul Universul (1848). A mai colaborat la gazete precum Foaie pentru minte, inimă și literaturăConcordiaAlbinaTelegraful românFederațiuneaGazeta TransilvanieiFamiliaTransilvania. Reputația sa literară a fost întemeiată de Peregrinul transelvan (1865), unul dintre cele mai interesante jurnale de călătorie ale epocii postpașoptiste. A decedat la 25 octombrie 1884, la Sibiu, după o boală de rinichi. A fost înmormântat în cimitirul Bisericii din Groapă din Sibiu.  (Lucia BAKI)

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here