Pelaghia este una dintre martirele din sec. IV care s-a nevoit în vremea persecuției împăratului Dioclețian. Originară din Tarsul Ciliciei (N.R- Turcia actuală, Asia Mică), ea a fost fiica unei văduve bogate, de neam mare. Renumită pentru frumusețea ei, Pelaghia era logodită cu fiul împăratului Dioclețian. Se convertește însă la credința creștină prin intermediul unei servitoare din casă și se dedică total misiunii creștine. Ea îl anunță pe logodnicul ei că s-a hotărât să rupă legătura cu el întrucât dorește să-L slujească numai pe Hristos și să-I dedice întreaga viață. Fiul împăratului roman cade într-o depresie cumplită la auzul acestei vești și se sinucide cu propria-i sabie. Împăratul, profund îndurerat de gestul fiului său și de refuzul Pelaghiei de a se răzgândi, hotărăște ca fecioara să fie condamnată la moarte prin decret imperial. Fata va fi introdusă într-un bou care va fi încălzit și adus la incandescență. Pelaghia primește cununa martiriului în data de 4 mai, probabil anul 304 d. Hr. ; Sf. Monica este mama Fericitului Augustin și a rămas în istorie drept una dintre femeile carismatice ale antichității. Fiul ei, un cunoscut retor, va deveni unul dintre scriitorii creștini importanți iar viața, peregrinările sale spirituale, zbuciumul sufletesc și convertirea sunt descrise în magistrala auto-biografie intitulată succint ,,Confesiuni”. Întâlnirea cu Sf. Ambrozie al Milanului a fost decisivă pentru el. Monica s-a născut în Africa, astăzi localitatea Souk-Ahres, regiunea Konstantina din nordul Algeriei. Ea se trăgea dintr-o familie creștină. Sf. Monica nu a avut o viață foarte ușoară, cu trei copii și un soț necreștin și destul de ursuz. Monica l-a influențat foarte mult pe fiul ei, viitorul magistru al Bisericii Universale din perioada primară și nu numai. Sf. Monica pleacă la Domnul în anul 387 d.Hr. la doar 55 de ani.
(Ștefan BOTORAN)
