Sf. Mc. Ioan Valahul; Sf. Ier. Epifanie, arhiepiscopul Ciprului, și Gherman, patriarhul Constantinopolului
- Sf. Mc. Ioan Valahul, sau ,,Românul”, era originar din Oltenia și a fost luat rob de către turci la vârsta de 15 ani. El a fost vândut ulterior unui soldat musulman care l-a obligat la sodomie, lucru de neadmis mai ales la un creștin. Ioan îl ucide pe turc în urma unei lupte și este dat pe mâna femeii acestuia, ca ea să facă ce vrea cu viața lui. Intenția acesteia a fost mai întâi să îl convertească pe Ioan la islam pentru a se căsători cu el deoarece tânărul era destul de arătos. Ioan refuză iar femeia, scoasă din minți, îl dă pe mâna conducătorului comunității pentru a fi condamnat. Ajutată de niște ucigași plătiți, femeia îl ucide pe Ioan cu mâinile ei. Mai întâi îl scoate din inchisoare și îl duce la locul numit Parmak-Kapi (Poarta stâlpului), în afara Constantinopolului, unde îl spânzură, ajutată fiind de cei doi ucigași, la data de 12 mai 1662;
- Sf. Mc. Epifanie a fost episcopul Constanței (N.R- vechea Salamina) a Ciprului și se trăgea din Fenicia, mai exact ținutul Eleuthteropolis, născut în anul 315 d.Hr. El avea o capacitate intelectuală deosebită, fiind înzestrat cu un mare talent al deprinderii limbilor: cunoștea toate limbile din Orient, începând cu ebraica și terminând cu limbile clasice latina și greaca folosite în vederea aprofundării învățăturii creștine. De tânăr o ia pe calea monahismului, căutând sihăstria, lucru pentru care s-a adâncit în pustia Egiptului. Se împrietenește cu Sf. Ilarion cel Mare, un alt cunoscut părinte al pustiei. Se întoarce în Palestina, unde slujește ca preot îndrumând tinerii pe calea credinței creștine și ajutând oamenii săraci. El a combătut învățătura ariană care susținea că Hristos- Cuvântul era o creatură a lui Dumnezeu Tatăl precum și unele dintre teoriile deplasate ale lui Origene. A avut o viață îndelungată și a lăsat în urmă numeroase lucrări teologice, dintre care amintim ,,Ancoratus” și ,,Panarion”;
- Sf. Gherman a fost fiul unui patrician cu numele de Iustinian. Încă de tânăr dă dovadă de calități morale exemplare și intelectuale, fiind ales mai întâi episcop al Cizicului, pentru ca în anul 715 d.Hr. să devină patriarh al Constantinopolului. În această calitate se orientează spre îndreptarea vieții morale și luptă pe tărâm dogmatic împotriva monofizismului și a iconoclasmului (N.R- monofizismul susținea unele erori în legătură cu natura lui Iisus Hristos, iar iconoclasmul, curent influențat de islam, susținea că cinstirea icoanelor înseamnă idolatrie). Sf. Gherman este persecutat de către împăratul iconoclast Leon Isaurul iar în anul 730 este obligat să părăsească Biserica pe care a slujit-o vreme de 14 ani. S-au păstrat de la el lucrări scrise în această perioadă deosebit de frământată, mai ales în legătură cu necesitatea cinstirii icoanelor și conservarea adevăratei credințe.
(Ștefan BOTORAN)
