Sf. Apostol Andronic și soția sa, Iunia; Sf. Cuv. Nectarie și Teofan; Duminica a V-a după Paști
Sf. Apostol Andronic este pomenit în scrisoarea către Romani a Sfântului Apostol Pavel: ,,Îmbrățișați pe Andronic și pe Iunias, cei de un neam cu mine și împreună închiși cu mine, care sunt vestiți întru apostoli și care înaintea mea au fost în Hristos”. (Romani 16,7) Andronic și Iunia au făcut parte din grupul celor șaptezeci de Apostoli ai Domnului și s-au numărat printre primii creștini de la Ierusalim, fiind iudei de origine, încreștinați înaintea lui Pavel. ,,Știm, din tradiție, că Sfântul Andronic a fost propovăduitor și învățător nu numai al unei cetăți și țări, ci, pretutindeni alergând, ca un înaripat, a smuls vălul înșelăciunii idolești și a propovăduit pe Hristos în multe locuri, aducând pe mulți la dumnezeiasca cunoștință. Împreună cu Iunia, ajutătoarea și ruda sa, ei au întemeiat pretutindeni biserici, adică cete de ucenici în credință, după pravila Apostolilor, au izgonit duhurile necurate din oameni, au tămăduit pe bolnavi și au adus alinare și nădejde în sufletele celor oropsiți. Despre acești doi sfinți se mai știe că au suferit în temniță împreună cu Apostolul Pavel, și că, în călătoriile lor, ei au ajuns până la Roma, unde au vestit, împreună cu alți apostoli, cuvântul lui Dumnezeu. Nu știm în ce împrejurări, sfinții astăzi pomeniți s-au mutat la Domnul: din tradiție, știm doar că Sfinții Andronic și Iunia și-au sfârșit sârguincioasa lor alergare în ziua de 17 mai”. (Proloagele II);
Sf. Cuv. Nectarie și Teofan au fost ctitorii mănăstirii Varlaam din Meteora. În această Duminică se citește Evanghelia femeii samarinence. Acest episod al întâlnirii lui Iisus cu această femeie străină, care a avut loc în apropierea cetății Sihar din Samaria, la fântâna lui Iacob, este relatată de către Sfântul Evanghelist Ioan în capitolul 4, versetele 5-42. Este o poveste a convertirii și a întâlnirii cu Iisus Hristos. Toți cei care L-au cunoscut pe Domnul Iisus Hristos și-au schimbat viața. ,,Dialogul, tema sa, scopul și semnificația sa: ca și dialogul cu Nicodim, dialogul cu samarineanca se poartă la două niveluri: nivelul scăzut, direct, material, și nivelul nevăzut, indirect și mai presus de fire, nivelul ,,sacramental”. Iar cele două niveluri sunt legate între ele: nivelul văzut țintește să călăuzească spre cel nevăzut…Scopul ultim al dialogului este extinderea Împărăției dincolo de sfera poporului iudeu și vestirea tainei lui Hristos acelora pe care îi nesocotea poporul Legii, care nu o primiseră…Este vestirea lui Hristos făcută străinilor, și nu comunității consacrate lui Mesia. O femeie străină și păcătoasă, tocmai pe ea vrea să o trezească Iisus din rătăcire și din păcat…Subiectul duhovnicesc al dialogului este deci vestirea tainei lui Iisus celor din afara poporului lui Israel, atragerea lor la El și alipirea lor de El prin credință” explică eruditul arhimandrit și om de cultură Andrei Scrima în comentariul său la Evanghelia lui Ioan.
(Ștefan BOTORAN)
