Foto. Oameni de lângă noi: Gabriel Cornea, artistul care a pictat Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus

•   Pentru Gabriel Cornea, pictorul din Ileni, pictura este pasiune
•   ,,Eu vreau să găsesc o posibilitate pentru oamenii care vor să se spele de mizerie” spune pictorul Gabriel Cornea din Ileni

În fiecare zi, nu departe de noi, îşi duc existenţa oameni valoroşi, cu activităţi profunde care se manifestă prin creaţie, muncă, şi modestie. Pe Gabriel Cornea, pictorul din Ileni, l-am găsit printre tablourile sale. Cum intri în casa lui Gabriel Cornea te întâmpină o altă lume, pe un perete întreg este pictată ,,Şcoala din Atena”. Gabriel are o privire pătrunzătoare şi o filosofie aparte de viaţă. Deşi îi  citează mai mereu pe marii artişti,  fiecare cuvânt al lui  este o prelungire a artei. ,,Eu vreau să găsesc o posibilitate pentru oamenii care vor să se spele de mizerie prin muzică, sport, artă. Un om care nu face prostii înseamnă că-i mort, nu trăieşte ci supravieţuieşte. De exemplu, când mergi la pescuit trece timpul imediat, nici nu-ţi dai seama, dar dacă mergi doar la muncă şi nu ai alte bucurii, nu ai realizat nimic. Acesta este spiritul din om,  o parte mistică a oricărei fiinţe  care ni se dă, nu ştim de cine, dar care  se hrăneşte cu iubire. Iubirea este o apă a spiritului.   Pentru mine pictura nu este un hobby, pescuitul este hobby, pictura este pasiune. Când pictez simt  că zbor” spune Gabriel Cornea.

Totul este culoare

,,Povestea picturii a început la mine în clasa I, când am avut un porumbel.  Atunci mi s-a făcut cadou o cutie de vopsea în ulei şi l-am pictat pentru că îl iubeam. Încet-încet am combinat culori.   Nu cred că există om care să nu aibă vicii, dar artiştii au curajul să le şi pună în practică, pe când la alţii stau într-o stare latentă. Sincer, fără suferinţă nu poţi să ai bucurie.   Când pictez eu ascult Mark Knopfler, Sting, David Garret, îmi place mult David Garret pentru că nu are fanfaronada lui Andre Rieu. E bun ca violonist dar nu-mi place ca atitudine. Dacă aş pune aceeaşi piesă pe care o interpretează şi unul şi altul eu îl aleg pe David Garret. Avem o stare de nefericire generată de societate, cred că noi ne-am făcut lumea aşa. În viaţă totul este culoare,  în muzică e culoare pentru că  muzica este lumină” sunt vorbele unui om pentru care pictura este o extensie a vieţii sale, combinată cu muzica de calitate.

Absolvent al Institutului de Pictură Monumentală

,,Am făcut liceul ,,Radu Negru” şi după aceea Institutul de Pictură de pe lângă Patriarhia Română, pictură monumentală. Am peste zece ani de ucenicie,  inclusiv vreo 13-14 biserici pe care le-am pictat. Toate picturile de la naos în jos ale Mănăstirii Sâmbăta de Sus sunt făcute de mine, inclusiv portretele votive. Am lucrat patru ani acolo, unde m-am şi cununat printre schele, ca după după patru ani să divorţez. Revenind la studii, este singurul institut din România în care poţi face artă monumentală, restul este pictură de şevalet, plus că este toată iconografia simbolistică. Pictura realistă sparge spaţiile, pe când cea bizantină le decorează. Am făcut patru ani de ucenicie şi şase de stagiatură, cam zece ani de studiu cu proiecte şi examene cu tot. Am renunţat la pictura bisericească pentru că vor să o plătească la metru pătrat, iar eu nu sunt de acord cu asta, eu nu pot lucra la metru pătrat cu 50 de personaje, pentru că este ilogic. Este un anumit scenariu: Botezul, Crucificarea, drumul Crucii, adică scheletul Noului Testament. În altar găseşti răstignirea, în naos pe Iisus Pantocratorul, în spate Maica Domnului cu Pruncul. Eu niciodată nu am pictat pur bizantin, pentru că sufletul meu nu este pentru aşa ceva, eu pictez în stil neo-bizantin. Nu am renunţat însă de tot la pictura bisericească,  am continuat să mai pictez biserici, chiar în Maramureş. Facem sumele, proiectul apoi detaliile şi culoarea. În decoraţiuni există o culoare predominantă, albastrul,  culoarea cerului. Oamenii îl asociază pe Dumnezeu cu venitul din cer, în nici un caz de sub pământ. Paleta coloristică era foarte restrânsă înainte şi din albastru degenerau cu roşu şi îl făceau un fel de gri. În momentul în care sunt oferte pe proiect le dau curs. Mi-am făcut o firmă de construcţii ca să pot trăi decent, să nu mai depind de nimeni. Am învăţat să fac proiecte, instalaţii electrice, acoperişuri, finisaje, tot, ceea ce e împotriva voinţei mele pentru că trebuie să lucrezi cu un alt gen de oameni, însă am satisfacţie. Dacă eşti avocat lucrezi cu hârtii şi nu rămâne nimic” a mai spus pictorul din Ileni.

,,Unii suntem câini şi facem pe pisicile”

,,Am dus nişte ingineri la o piesă de teatru care se juca la sala ,,Balanţa” din Sibiu, ,,Faust”. Pot să spun că  nu au înţeles nimic.  Unora dintre prieteni le-a plăcut, dar am văzut cum inginerii căscau, ei sunt făcuţi pentru calcule. Unii suntem câini şi facem pe pisicile, alţii sunt pisici şi fac pe câinii. Cu timpul a început să-mi placă jazz-ul, deşi la început nu-mi plăcea. Jazz-ul înseamnă multă improvizaţie, cu alte cuvinte libertate. Iarăşi un alt cântăreţ m-a cucerit- Joe Cocker şi pasiunea lui, deşi la tinereţe era mai nebun. Când aud muzică populară devin alergic, doar Fărcaş şi Zamfir îmi plac, urăsc nunţile şi botezurile care sunt făcute cu oameni care au o anumită arie de simţire. Nu-mi place să judec pe nimeni. De exemplu,  nu pot acuza un homosexual  până la a înfia copii, asta o urăsc, pentru că un cuplu de gay îi pregătesc pe copii pentru o asemenea viaţă. Societatea se duce cu mult în jos. Căsătoria a devenit o cuşcă în care oamenii intră de bună voie pentru că nu vor să se simtă singuri. Am văzut foarte mulţi oameni nefericiţi în căsătorie. Nu cred că există iubire urâtă, Dumnezeu ne-a făcut perfecţi dar noi am transformat asta în altceva. Dracul poate fi gândirea şi Dumnezeu sufletul. Eu nu sunt canonic, nu-mi vii să-mi spui că Maica Domnului a rămas gravidă fără bărbat. Dacă Biserica nu-şi face un up date la zilele noastre o să piardă mai ales în faţa protestanţilor” spune Gabriel.

,,Eu nu am pictat la comandă”

Creaţiile lui Gabriel Cornea te impresionează prin temele abordate şi prin culoare.  În urmă cu 10 ani a pictat un tablou cu viruşi, ca o previziune a zilelor noastre.  ,,Eu las pe fiecare să se uite la picturile mele, eu nu am pictat la comandă, iau o fotografie care îmi inspiră ceva şi apoi dezvolt ca la jazz. Am făcut nişte cursuri de pictură cu copiii de la CN ,,Doamna Stanca”, apoi le-a luat Mitric şi le-a pus pe sfoară ca în uscătorie, apoi s-a supărat pe mine că nu i-am dat like. Pe sfoară se pun chiloţii. Acum zece ani am pictat un tablou cu viruşi, poate am fost inspirat de o ştire auzită la televizor, toţi căutăm în exterior ceea ce noi avem în interior. Cunoaştem părţile anatomice dar nu şi cum gândeşte omul. Iubirea dacă nu este prezentă în tot, actul artistic este zero. David Garret este un fenomen în artă, muzică mai precis. Se cere imitaţia, trebuie să ai şi posibilitatea tehnică: mai întâi să înveţi cum” explică artistul.

,,Caricatura este un jazz al picturii”

,,Am făcut vreo douăzeci şi cinci de lucrări acum, în perioada pandemiei. Nu aş vrea însă să le dau, deşi  am doritori. Una dintre ele am donat-o pentru un copilaş grav bolnav. Intenţionez să fac o expoziţie cu vreo treizeci-patruzeci din lucrările mele.  Consider că arta slujeşte oamenii, nu-i dezbină, dacă te uiţi la un spectacol cu Queen o să vezi asta. Unul din tablourile pictate în pandemie se intitulează ,,Visul”, subconştientul îl vezi mai bine decât prezentul, aşa cum a spus Cioran- iluzia îşi descoperă adevărul. Cea mai scârboasă între oameni este politeţea, este un fel de nepăsare mascată. Dacă nu ai curaj să îi spui unui om ceea ce ai de spus înseamnă că nu-ţi pasă de el. Toţi vor să vorbeşti numai la superlativ. Acum s-au împuţinat relaţiile dintre oameni. Nu vreau să mă perii şi tu să nu dai doi bani pe mine. Asta face să dezvolte o lipsă de caracter la oameni. Tot în perioada pandemiei am mai pictat un tablou care se numeşte ,,Mesagerul” şi îl reprezintă pe Arhanghelul Mihail, se numeşte astfel pentru că are o stare care aşteaptă. Ce este chestia asta? De fapt asta a fost ideea. Există aici două aspecte: aspectul pe care eu îl surprind şi ceea ce surprinde omul care vede. Nu e o poză, acolo surprinzi o minisecundă, într-un portret surprinzi esenţa. Îmi place mult caricatura pentru că este un jazz al picturii” a completat pictorul.

Ce crede  Gabriel Cornea despre societatea de astăzi

,,Societatea nu-i decât o cuşcă mai mică sau mai mare în care tu te zbaţi. Tu te iei pe tine cu tine, nu ţine de loc cât ţine de interiorul tău şi nu eşti liber dacă eşti ţinut de societate. Societăţii nu-i poţi arăta că iubeşti două femei, pentru că te condamnă. Dacă le spui prietenilor asta încep să te urască. Ce înseamnă prietenia? O mare de ipocrizie, ipocrizia este ceea ce etalează toţi. Un sfânt a zis: ,,Vremurile sunt la fel de frumoase cum suntem şi noi”. În ceea ce priveşte problema actuală a pandemiei nu pot spune decât că tot ce-i mult nu poate aduce decât monstruozitate: Sodoma şi Gomora, Turnul Babel. Defrişezi pădurile, distrugi ceea ce e Dumnezeu, pentru că El este natura, şi faci blocuri şi mall-uri. Copilul în loc să practice karate sau orice sport se joacă ping-pong pe telefon. Câinii mei ascultă mai multă muzică bună decât mulţi oameni. Este imposibil să se schimbe Biserica, când ajungi la adevăr este ca şi cum nu ai mai avea coaste. Religia îşi are rolul ei bine definit, începe să ajute oamenii, să le spună realitatea iar pe unii îi opreşte de la nişte chestii urâte. Cum să-i spui la Papă să renunţe la politica lui? Să luăm doar cuvântul ,,ascultare”. Nu este convingerea ta, îi convertesc pe cei slabi de înger şi îi transformă în marionete. Toţi suntem marionete şi uneori mai evadăm. Una dintre lucrările mele poartă denumirea de ,,Vis” pentru că exprimă subconştientul, deja-vu-ul cu tine însuţi, nu ai cum să-l explici. În vis faci alte lucruri. Un alt tablou, intitulat ,,Iisus” a fost gândit ca o sferă, pentru că totul s-a transformat în sferă, este cea mai perfectă formă, de aceea a şi dezvoltat-o Brâncuşi. Este imaginea lui Iisus de pe Giulgiul din Torino. Mai am două lucrări intitulate ,,Space 1” şi ,,Space 2”. Sunt valabile oriunde, există ceva la care fiinţele să tindă, Iisus ar fi conştiinţa noastră. Nu există lucruri care să nu conlucreze” consideră pictorul.

,,Cred doar în iubire”

La întrebarea dacă crede în Dumnezeu, Gabriel răspunde: ,,Eu cred doar în iubire, iar acest cuvânt spune totul. Te poţi duce la toate bisericile şi eşti un ipocrit. Un alt tablou, ,,Răsărit”, transmite speranţa pentru timpul limitat care este secunda din faţa ta. Tabloul care înfăţişează un cal este numit ,,Spirit” şi a fost inspirat de calul meu, Amadeus, e faţa lui pictată dar l-am transformat. Am şi un lac de peşti şi acolo l-am dus pe Amadeus”. Gabriel este unul dintre oamenii atipici faţă de o lume oportunistă, care face caz de propria-i prostituţie, conform cuvântului biblic ,,Adevărul vă va face liberi”.

(Ştefan BOTORAN)