Sărbătoarea din cimitir. 1 Noiembrie- Ziua Morţilor

•  Sâmbătă, de Moșii de toamnă, și duminică, de Luminație, în Ardeal, toți credincioșii merg la mormintele celor dragi ca să pună flori și să aprindă lumânări

Vor fi aprinse, duminică seara,   mii de lumânări și candele în cimitire  în amintirea celor care se odihnesc în morminte, pentru că, la fiecare întâi noiembrie, credincioșii  catolici, reformați sau protestanți își sărbătoresc morții.  Obiceiul a fost preluat și de creștinii ortodocși, care   împodobesc mormitele  cu flori, aprind lumânări şi se roagă pentru mântuirea sufletelor celor dispăruți.  Americanii au transformat această zi religioasă într-un prilej de distracție și carnaval, numit Halloween.

Sărbătoare creștină cu rădăcini păgâne

Pe 1 noiembrie, cimitirele sunt transformate într-un teatru de lumini.   Luminația, cum mai este numită sărbătoarea, e o zi deosebită pentru creștinii din Ardeal. Sărbătoarea are origine catolică, fiind denumită „Ziua Tuturor Sfinților“ încă din secolul VII. În Transilvania, ea s-a transformat în „Ziua Morților“, dar se mai numește și „Luminația“. În timp, obiceiul cinstirii celor trecuți pe lumea cealaltă a fost adoptat și de ortodocși, de luterani sau unitarieni, fiind acum o sărbătoare care adună în jurul mormintelor toți credincioșii. În calendarul catolic, și ziua de 2 noiembrie este o sărbătoare dedicată celor dispăruți, „Ziua tuturor sufletelor“. La originea Zilei Morților stă ceremonia celților de acum 2.000 de ani. Ei sărbătoreau pe 1 noiembrie Anul Nou, noapte în care credeau că fantomele se întorc printre cei vii. Bătrânii spun că, e bine să punem pe mormânt cel puțin câte două lumânări, pentru fiecare suflet ridicat la ceruri. Restul luminilor și florile le pune fiecare după ce posibilități are. Apoi, când totul e gata aranjat, trebuie să rostim o rugăciune sau pur și simplu să depănăm amintiri dragi despre cei care nu mai sunt cu noi. În tradiția populară se crede că astfel, Dumnezeu ne va auzi, iar sufletele morților se vor bucura”.

Așa s-a născut și Halloween-ul

În anul 835, papa Gregor IV a decretat ziua de 1 noiembrie ca sărbătoare religioasă închinată sufletelor martirilor credinței, în încercarea de a eradica complet serbările păgâne și a-i creștina pe bretoni, irlandezi, englezi și alte popoare de origine celtă. Tradiția „laică“ a fost însă mai puternică, și în cele din urmă, sărbătoarea a îmbinat atât elemente din vechile ritualuri, cât și elemente creștine. Două secole mai târziu, în anul 1006, papa Johannes XVIII a decretat ziua de 2 noiembrie drept Ziua morților. În Marea Britanie, Ziua tuturor sfinților s-a numit All Saints Day sau All Hallows Day, iar seara de dinaintea ei, All Hallows Evening. În timp, prin prescurtare, a devenit Hallows’ E’en și apoi Halloween, așa cum a fost preluată de americani.

Să poată găsi drumul spre casă

În calendarul maghiar, Ziua morților (Halottak napja) cade de fapt pe data de 2 noiembrie, iar ziua de 1 noiembrie este „sărbătoarea tuturor sfinților“ (Mindenszentek), adică ziua în care sunt sărbătoriți toți acei sfinți carora nu li s-a dedicat o zi specială în calendarul catolic. Se spune că luminile lumnărilor aprinse la cimitir ajută sufletele rătăcitoare să regăsească drumul spre odihna veșnică. În unele zone, oamenii pun un tacâm în plus la masa de seară, pentru că, se zice, sufletele morților ies din morminte și colindă locurile dragi. Alții, lasă lumina aprinsă peste noapte, ca sufletul decedaților din familie să se poată găsi drumul spre casă.

 Moșii de toamnă

Pomenirile pentru Moșii de toamnă, conform calendatului ortodox, se fac în acest an în ultima sâmbătă din octombrie.  Biserica face pomenirea celor adormiți în ziua de sâmbătă și pentru că este o zi ce premerge duminicii – numită și cea dintâi zi a noii creații sau a opta zi, ziua veșniciei. În ziua Moșilor de toamnă, clopotele parohiilor ortodoxe din aproape toate colțurile țării îi îndeamnă pe credincioși să aprindă la mormintele celor dragi o lumânare și să se roage alături de preoți pentru mântuirea sufletelor lor.

Spunem cei „adormiți“, nu „trecuți în neființă“

Biserica îi numește pe cei trecuți în viața de apoi „adormiți“, termen care are înțelesul de stare din care te poți trezi. Ea nu vorbește de trecere într-o stare de neființă, ci de trecere dintr-un mod de existență în alt mod de existență. Hristos îi va dărui cuvântului „adormit“, înțelesul care îl asociază cu Învierea. Când Mântuitorul ajunge în casa lui Iair, a cărui fiică de numai 12 ani abia murise, spune: „Nu plângeți; n-a murit, ci doarme“ (Luca: 8,52). Potrivit Sfintei Scripturi, după moarte urmează Judecata particulară, în urma căreia omul ajunge să se împărtășească fie de fericire, fie de suferință, stări date de modul viețuirii pe pământ (unit cu Dumnezeu sau despărțit de El). Creștinii se roagă pentru cei morți, pentru că au credința că, prin rugăciuni, sufletul pentru care se roagă va ajunge la Judecata universală într-o stare mai bună decât aceea cu care s-a despărțit de trup. În zilele de Moși, o persoană din fiecare familie vine la biserică cu o colivă, o sticluță de vin, aprinde două lumânări (pentru că la morți tot timpul trebuie să fie cu soț), și cere să fie pomeniți morții familiei. În afara canoanelor bisericești ce se săvârșesc în biserică, în casele credincioșilor, gospodinele trudesc pentru a face bunătăți ce vor fi date de pomană, dar mai cu seamă colivă. Aceasta reprezintă în religia ortodoxă o ofrandă adusă sufletelor celor plecați dintre noi. Coliva mai semnifică și Biserica lui Hristos, unde cei vii, împreună cu cei morți, se regăsesc în rugăciune. Bobul de grâu este simbolul învierii trupurilor. Acesta pentru a încolți și a rodi trebuie mai întâi semănat. La fel și trupul, se îngroapă și putrezește, pentru ca mai apoi să învieze întru nestricăciune.