Din mai multe unităţi administrative ale Bisericii Ortodoxe Române sosesc adrese emise de mitropolii şi arhiepiscopii, în care se prelucrează o adresă a Institutului Naţional pentru Studiul Holocaustului în România “Elie Wiesel” (INSHR-EW). Acesta solicită intervenţia Patriarhiei Române pentru ,,a descuraja manifestările din rândurile Bisericii Ortodoxe Române care îşi propun reabilitarea acelor personalităţi care, desi au îmbrăţişat ortodoxismul, au activat şi s-au pus în slujba unor regimuri fasciste, antisemite sau xenofobe”, făcându-se referire în mod expres la Mircea Vulcănescu, martirizat în temniţa Aiudului în 1953 .

Institutul Wiesel atacă din nou martirii

În adresa INSHR-EW se arată că acţiunea fiicei lui Mircea Vulcănescu de constatare a caracterului politic al condamnării tatălui său, ar fi fost respinsă de Curtea de Apel anul trecut. Motiv pentru care, Institutul Wiesel, invocând Art. 6 din Legea 217/2015 (cunoscută drept legea antilegionară), atrage atenţia conducerii BOR că promovarea publică a cultului persoanelor vinovate de crime împotriva umanităţii ori promovarea doctrinelor fasciste sau legionare se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani. Se pune în vedere Bisericii ca, în activitatea pastoral-misionară pe care o desfăşoară să ţină cont de “obligaţia legală ca eventualele referiri la Mircea Vulcănescu să nu promoveze un cult al personalităţii acestuia”, rezumându-se doar la evocarea valorii operei sale filosofice şi literare. Suficient pentru ca întreaga ierahie a BOR să se pună în mişcare cu o promptitudine şi solicitudine inexplicabile şi, fără un singur protest, să transmită ca pe o adevărată directivă pretenţiile adresate de Institutul Holocaustului. Trec peste tonul total nepotrivit cu care conducerea INSHR-EW îndrăzneşte să se adreseze Bisericii naţionale a României, de care aparţin aproape 90% din cetăţenii acestei ţări, permiţându-şi să facă imixtiuni în însăşi activitatea pastorală a acestei instituţii. Ceea ce mă uluieşte mai mult este disponibilitatea ierarhilor BOR de a se conforma instantaneu oricărei solicitări aberante venite de la un simplu institut de cercetare istorică. Pentru că, deşi a obţinut statut guvernamental (ceea ce, firesc, propulsează salariul directorului său la nivelul unei retribuţii de secretar de stat…), cu toate că a primit şi atribuţia de a iniţia acţiuni legale şi de a propune proiecte de legi, INSHR-EW rămâne totuşi un institut de cercetare istorică. Oare cât de frică trebuie să ne fie de influenţa conducerii acestui institut şi a cercurilor de lobby din Industria Holocaustului aflate peste Ocean, ca să ajungem să reacţionăm asemenea unor subordonaţi la istericalele transmise pe cale oficială sub antet guvernamental de controversatul director ale INSHR-EW?

Întrebări fără răspuns

Se poate trece cu vederea realitatea că Mircea Vulcănescu a fost un trăitor creştin autentic şi că sfârşitul său în temniţa Aiudului a fost unul martiric, mai ales în condiţiile în care, cu viaţa lui a salvat de la moarte un tânăr? Poate fi şters acest adevăr de o sentinţă dată de Tribunalul Poporului din 1945 sau de una a Curţii de Apel din anul trecut? Nu mai vorbesc de faptul că Legea 217/2015 – o lege profund neconstituţională, expresie a obsesiilor întunecate ale minţii lui Alexandru Florian, care a fost adoptată şi promulgată numai ca urmare a presiunilor colosale exercitate de Israel şi SUA – printre alte enormităţi, legitimează sentinţele aşa numitelor Tribunale ale Poporului, forme surogat de Justiţie create de ocupantul sovietic după 1944, cu unicul scop de a lichida elitele politice şi militare ale României ocupate. Motiv pentru care a şi fost posibilă o sentinţă de genul celei din 2019, de la Curtea de Apel. Și atunci, punem la spate traiectoria martirică a destinului unuia dintre coloşii culturii române, doar pentru că o Justiţie care şi-a pierdut de mult credibilitatea judecă într-un anumit fel după o lege de asemenea nedreaptă? La Dumnezeu cu siguranţă nu au relevanţă chiţibuşurile justiţiei noastre pământeşti. Și atunci, Biserica, în calitatea ei de instituţie a lui Hristos pe pământ, poate proceda altfel?

AFDPR ignorată din nou

Poate că ar fi trebuit ca BOR să nu se grăbească a se executa în faţa lui Alexandru Florian, ci să reflecteze, solicitând  puncte de vedere de la Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România, de la Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, ori chiar de la Academia Română. Pe baza acelor puncte de vedere, sunt convins că ar fi putut transmite apoi în teritoriu o adresă cu un conţinut care să nu revolte în sufletele lor pe slujitorii altarelor şi pe poporul credincios, aşa cum se şi întâmplă deja. Și, în ultimă instanţă, de ce atâta frică? “Frica este un păcat”, ne spunea adeseori neuitatul părinte Adrian Făgeţeanu, şi el un sfânt al închisorilor comuniste, pus la inex, la rândul său, de vigilenţa bolşevică a Institutului Elie Wiesel. În Noul Testament, Mântuitorul foloseşte în nenumărate rânduri îndemnul: “Nu vă temeţi!” Iar în altă parte ne spune: “Îndrăzniţi! Iată, Eu am îndrăznit şi am biruit lumea!” Ce ar putea, deci, să le facă înalţilor noştri ierarhi, cei care se răstesc azi la Biserică? Pe Patriarhul Nicodim şi pe Mitropolitul Irineu Mihălcescu i-au asasinat părinţii lor, veniţi pe tancurile sovietice. Și mai mult decât atât ce ar putea face?

Împotriva acţiunilor   Institutului Wiesel

Dar vremurile sunt cu totul altele azi. Trăim o cu totul altă realitate politică decât cea de după 1947. Și, cu tot avansul cunoscut de forţele neomarxiste în toată Europa şi, iată, din nou în Statele Unite, încă trăim sub regulile unei Constituţii, a unor drepturi şi libertăţi garantate, iar libertatea religioasă nu poate fi tulburată de imixtiunile politicului, chiar de ar fi ele venite, via Institutul Wiesel, direct de la Muzeul Holocaustului din Washington. Am spus de multe ori că indivizi şi instituţii de genul acesta există în măsura în care noi îi facem să existe. Demonii au putere şi acţionează în măsura în care noi, prin slăbiciunile şi păcatele noastre, le dăm posibilitatea de a fi prezenţi în viaţa noastră. Tot astfel şi aceste entităţi negative producătoare de angoase şi tensiune socială, au putere doar atâta vreme cât instituţiile şi funcţionarii statului român se tem de intervenţiile lor obraznice, dându-le curs. Există doar în măsura în care noi le acordăm mai multă atenţie decât merită şi ne conformăm, docili, cererilor lor nerezonabile. Atunci când refuzăm să îi luăm în seamă şi le răspundem aşa cum se cuvine, toată puterea li se spulberă ca fumul şi rămân în toată goliciunea lor ridicolă de fiinţe neevoluate, frustrate şi isterice. Dovadă răspunsurile demne  şi ferme ale unor primari care au refuzat să retragă titluri de cetăţean de onoare, să schimbe numele unor străzi ori să dea jos statuile unor eroi anticomunişti. Dovadă procesele pe care noi le-am câştigat împotriva acţiunilor acestui Institul Wiesel. În astfel de momente, ei efectiv încetează să existe. Rămân nişte nume şi nişte funcţii pe nişte hârtii.   Iar cinstirea martirilor este o formă de mărturisire. Și poate că uneori trebuie ca mădularele cele din popor să aducă un cuvânt de îmbărbătare celor de sus, reamintind că nu avem de ce să ne temem, câtă vreme El este alături de noi. ,,Îndrăzniţi! Eu sunt; nu vă temeţi!” (Marcu 6:50) (Florin Dobrescu- Fundaţia Ion Gavrilă Ogoranu)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here