Italianul pasionat de limba şi cultura română. Simone Trippa este sudentul italian îndrăgostit de România

Cuvinte precum ,,dor” şi ,,doină” nu au corespondent în alte limbi şi nu pot fi traduse. Dar românii care  au întregit comunităţile din diaspora  trăiesc dorul de casă pe care-l alină ascultând doina românească.  Prea puţini străini le înţeleg sentimentele şi apreciază efortul lor trăind departe de casa părintească şi de meleagurile natale.  Exodul românilor de după 1990 le-a deschis conaţionalilor noştri alte perspective, noi vieţi, poate îndestulătoare, dar  incomplete.  La fel s-a întâmplat şi la începtul veacului trecut, când românii şi-au părăsit ţara  în căutarea pământului făgăduinţei.  Unii s-au întors  ţinându-şi făgăduinţa faţă de părinţi, bunici, străbunici, dar alţii n-au mai revenit acasă. Peste tot în lume există  rădăcini româneşti, în Europa, peste ocean sau chiar în ţări mult mai îndepărtate. Iar dacă am face un arc peste timp până în timpul domnitorilor, câţi dintre ei n-au rămas în ţări străine ascunşi de temutele pedepse ale Înaltei Porţi sau chiar ale marilor împăraţi, întemeindu-şi pe aiurea noi familii. Dar astăzi nu mai există graniţe, popoarele trăiesc în comuniune oriunde s-ar afla, îşi îndrăgesc vorba, cântul şi tradiţiile. O lecţie în acest sens ne-a dat studentul italian Simone Trippa din Roma, italian get-beget. Simone s-a născut  la Roma la 29 mai 2000, studiază la Universitatea Roma Tre din Roma, secţia limbi străine (engleză-germană), iar în paralel  studiază clarinetul la Conservatorul Santa Cecilia din Roma. La doar 21 de ani, tânărul  vorbeşte la perfecţie limba română, asimilând cu delicateţe inclusiv formele specifice graiului românesc. După câţiva ani de studiu individual al limbii şi culturii româneşti  nu-i mai sunt străine nici lexicul, nici gramatica cu verbele şi formele lor perfecte şi imperfecte, nici cazurile substantivelor, dar nici proverbele.  Simone Trippa a descoperit poezia citind pentru prima dată versurile lui Eminescu ,,Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie”, după care a fost impresioat  de ,,Luceafărul”, considerându-l o capodoperă a poeziei. L-a studiat pe Mircea Eliade după ce a citit ,,La ţigănci”, continuând  cu filozofia lui Blaga şi Noica. Sunt scriitori români care au fost incluşi în programa Uiversităţii din Roma. Cu drag îl asculţi pe Simone vorbind de tradiţiile poporului român şi de modul în care ele sunt păstrate peste vremi. Participă cu plăcere  la activităţile organizate de dascălii cursului de limbă, cultură şi civilizaţie românească (LCCR) la Academia Română din Roma, asta după ce a frecventat aceste curs, pentru a descoperi noi obiceiuri ale românilor. A vizitat România chiar în anul centenarului, 2018, poposind în capitală  şi  la Braşov.  S-a întors la Roma cu tolba plină de informaţii despre un popor, spune el, ,,cu oameni de treabă, harnici şi extrem de respectoşi”, dar şi cu noutăţi despre bucătăria românească. A învăţat să prepare sarmale şi ciorbă de cartofi, ,,delicatese pentru oricine” afirmă el. De atunci Simone Trippa continuă să caute noi curiozităţi despre originile, obiceiurile şi sentimentele românilor care şi-au părăsit ţara, încercând să găsească vreo explicaţie  pentru cuvintele ,,dor” şi ,,doină”.  Am stat de vorbă cu studentul Simone Trippa, iar în interviul următor vă lăsăm să-l cunoaşteţi pentru a înţelege interesul său faţă de români.

Reporter: Cum aţi ajuns să studiaţi limba română?

Simone Trippa: La liceu aveam o colegă româncă şi s-a întâmplat ca noi doi să devenim prieteni şi să petrecem cam toţi anii de liceu în  aceeaşi bancă. Aşa mi s-a dezvoltat   un interes deosebit şi  o curiozitate faţă de limba şi cultura ţării ei.

Reporter: Vorbiţi şi scrieţi corect limba română, stăpâniţi şi gramatica, pot spune că mai bine decât un elev român care studiază în şcoală limba sa maternă. Cum aţi reuşit?

 Simone Trippa:  Am început învăţând câte un cuvânt pe zi, considerând totul ca un joc, nu era nimic serios. În timp însă am hotărât să iau în serios învăţarea limbii române. Nu am uzat de o metodă tradiţională ci  am ,,profitat” de prietenia cu colega mea de bancă. Am  încercat pur şi simplu să vorbesc cât mai mult posibil. Niciodată nu am folosit nicio carte de gramatică. Tocmai de aceea  mi-a fost mult mai uşor s-o învăţ deoarece structura limbii, şi anume gramatica şi sintaxa, nu a fost pe primul loc,  comunicarea a fost cel mai important aspect pentru mine.

În Roma se aude  limba română peste tot

Reporter:  În Roma şi în toată Italia sunt mulţi români. A fost acest lucru un avataj?

Simone Trippa: Faptul că trăiesc la Roma m-a ajutat foarte mult din punctul de vedere al înţelegerii limbii fiindcă oraşul găzduieşte o comunitate de români foarte mare şi limba se poate auzi oriunde, pe stradă,  dar mai ales în tren sau autobuz. După ce am dobândit o bază destul de solidă, am avut ocazia să urmăresc un curs de limbă şi cultură românească  unde am avut o învăţătoare care m-a ajutat mult,  dar cel mai important m-a făcut să particip la multe evenimente unde am putut să-mi exersez limba. Acum sunt în anul doi  la Universitatea Roma Tre, secţia limbi străine,  dar sunt pe profil engleză-germană. Totuşi continui să-mi dezvolt pasiunea faţa de cultura şi limba română.

Eminescu, Eliade, Blaga şi Noica, preferaţi de studentul italian

Reporter: Aţi citit scriitori români?  Ce v-a plăcut mai mult?

Simone Trippa: Îmi place să citesc autorii români. Mihai Eminescu este autorul meu preferat până acum. Prima poezie   pe care am citit-o vreodată a fost ,,Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie?”, iar cea mai frumoasă după mine este fără doar şi poate ,,Luceafărul”. Ultimele versuri  ale poeziei sunt deosebit de frumoase. Am citit şi proză şi am început cu ,,La ţigănci” a lui Eliade, un autor pe care l-am studiat şi la facultate. Îmi place foarte mult şi filozofia românească şi tocmai de-aia am citit lucrările lui Blaga şi Noica.

,,Am descoperit o nouă cultură”

Reporter: Ce v-a atras la cultura şi civilizaţia românească?

Simone Trippa: Cultura românească, în sensul literar al cuvântului,  este unul dintre motivele principale care mă atrag. Dar am aflat de ea numai după ce am învăţat limba română. În sens mai amplu însă aş putea spune că curiozitatea faţă de amica mea s-a cam schimbat într-o curiozitate faţa de acest popor. Voiam să ştiu mai mult fiindcă, după cum am şi spus, sunt foarte mulţi români aici în Italia. Prin intermediul  prietenei mele am descoperit o nouă cultură şi am învăţat o nouă limbă şi pentru asta o să-i fiu mereu dator. Ea mi-a arătat întreaga cultură, pornind de la mâncare până la modul de a te comporta tipic românesc. Mi-a arătat şi tradiţiile româneşti precum ciocnitul ouălor de Paşti sau Mărţişorul pe 1 Martie. Și familia ei m-a ajutat în sensul acesta. De pildă, de la mama ei am învăţat să gătesc româneşte. Ceea ce am remarcat este faptul că tradiţiile se păstrează cu sfinţenie în România şi îmi place modul respectos cu care acestea se realizează.

,,În România exisă o relaţie specială între civilizaţie şi natură”

Reporter: Aţi vizitat România?

Simone Trippa: Cu prietena mea am fost în România în 2018. Am vizitat oraşele Bucureşti şi Braşov. În timpul acestei călătorii m-am bucurat la maxim de această ţară minunată şi cu siguranţa mă voi întoarce într-o zi. Sunt foarte multe locuri frumoase de vizitat, mai ales naturale. Natura în România este cel mai frumos aspect: acolo există o legătura specială între civilizaţie şi natură.

Reporter: Aţi dori să trăiţi în România?

Simone Trippa: Sincer, mi-ar plăcea să trăiesc o perioadă în România, mă gândisem  să-mi petrec experienţa Erasmus la facultatea din Cluj, dar am fost acceptat în Austria. Poate după licenţă aş putea să merg acolo pentru un timp.

,,Italiana şi româna împart aceleaşi structuri gramaticale, dar le apropie mai mult   lexicul”

Reporter: Există similitudini între  limba şi cultura italiană şi  limba şi cultura românească?

Simone Trippa: După experienţa mea aş putea spune că cultura italiană şi cea română nu sunt atât de depărtate cum se crede de obicei. Bineînţeles pe plan cultural sunt mereu diferenţe, dar în cazul acesta am găsit mai multe afinităţi decât contraste. Spre deosebire de alte ţări, România şi Italia se înţeleg mult mai bine pentru că au o bază culturală asemănătoare, începând chiar de la limbă. Italiana şi româna împart practic aceleaşi structuri gramaticale, dar ceea ce le apropie mai mult este lexicul. Originea cuvintelor se poate observa imediat şi tocmai din cauza asta este mult mai uşor pentru un italian ori un român să înveţe limba respectivă. Probabil unica problemă pe care ar putea să o întâmpine un italian sunt cazurile limbii române. Dar în gramatica limbii române, sistemul cazurilor  este foarte simplu, spre deosebire de sistemul limbii germane sau ruse.

,,Am relaţionat cu oameni de treabă, harnici şi extrem de respectoşi”

 Reporter: Cum caracterizaţi în câteva cuvinte, poporul român?  

Simone Trippa: În concluzie, aş vrea să zic că această experienţă  a mea m-a făcut să cresc din toate punctele de vedere, mai ales pentru că am avut marea şansă de a întâlni oameni fantastici. Nu am o părere generală despre poporul român pentru că orice popor are caracteristici pozitive şi negative şi oricum nu-mi prea place  să descriu popoare, ci mai degrabă persoane. Iar în contextul acesta este vorba mai mult de persoanele pe care le întâlneşti şi eu am fost norocos pentru că am relaţionat mereu cu oameni de treabă, harnici şi extrem de respectoşi faţa de mine.

Întrebări la care caută răspuns Simone Trippa

Pentru a-şi completa cunoştinţele despre România şi români, Simone Trippa a stat de vorbă cu dascălii de la cursul LCCR. I-a  cerul profesoarei Angela Nicoară să-i răspundă la mai multe întrebări.

•  În ce mediu aţi crescut? (ex. cum a fost copilăria dvs. …?)
•  Cum era viaţa dvs. la momentul în care aţi luat decizia să plecaţi şi care anume au fost motivele?
•   V-aţi simţit vreodată blocată de ceva pe măsură ce încercaţi să vă integraţi în noua societate?
•    Cum vă simţiţi faţa de locurile unde aţi crescut?
•    Când aţi plecat, aţi înţeles mai bine noţiunea de dor? S-a schimbat ceva faţa de acest termen?
•    Credeţi că este diferit modul de asumare şi manifestare a “exilului” românesc, comparat cu exilaţii altor ţări europene?
•   Ce înseamnă România? Ce înseamnă să fii român?

 Învaţă româneşte în inima Italiei

Romanii au cucerit Dacia în urmă cu aproape doua milenii şi în exodul lor au civilizat poporul băştinaş de dincolo de Dunăre. Şi astăzi se văd urmele vechii civilizaţii romane din bătrâna  Dacie.  După anul 1990, s-a înregistrat un altfel de exod,  al românilor pe pământul Italiei, al vechii civilizaţii romane, dar cu alt scop, de a găsi acolo un trai decent, mult mai civilizat şi bine plătit decât în România. S-au stabilit în peninsulă milioane de români din toate colturile ţării, lăsându-şi în urmă agoniseala, tradiţiile, renuntând la  meseriile si profesiile lor dobândite după ani de studii. Auzi vorbindu-se româneşte pretutindeni în Italia, unii italieni privindu-i cu respect pe români,  apreciindu-le munca, buna creştere şi loialitatea, dar sunt alţii care-i privesc cu neîncredere sancţionându-le  faptele şi comportamentul.  Cei mai fericiti si lipsiti de griji sunt copiii românilor stabiliti in Italia. Frecventează şcolile italieneşti, vorbesc limba italiană la fel ca şi colegii lor italieni si se descurca foarte bine, unii dintre ei evidenţiindu-se  faţă de elevii sau studenţii italieni. Câţiva dascăli  români stabiliţi în Italia nu şi-au uitat menirea deşi profesează acolo în alte domenii şi au bătut la porţile şcolilor  italiene pentru a convinge directorii să  insereze cursuri de limba  şi cultura română în programele  şcolare. Au reuşit, iar de 15 ani elevii români pot învăţa în şcolile italiene limba lor maternă, cultura şi civilizaţia românească. De prin 2007, cursul de limbă, cultură şi civilizaţie românească organizat în şcolile italiene a fost aprobat şi de Ministerul Educaţiei din România şi extins şi în alte ţări din Europa. Numai că politizarea funcţiilor de conducere din Institutul Limbii Române a mărit birocraţia,  îngrădind dascălilor din diaspora  derularea şi organizarea cu uşurinţă a cursului. Chiar şi aşa   cursul LCCR a continuat atragând şi elevi italieni sau de alte naţionalităţi. Activităţile  extracurs au promovat cultura şi  tradiţiile româneşti în diaspora, la acestea participând nu doar elevii ci şi părinţii şi dascălii italieni.

Copiii români, obiect de studiu la Universitatea din Suedia
 

Elevii de la cursul de limbă, cultură şi civilizaţie românescă au fost ţinta unui  proiect internaţional care avea ca obiectiv cultivarea bilingvismului de la vârsta şcolară şi preşcolară.   Centrul de limbă şi literatură al Universităţii suedeze din oraşul Lunds a atras  la programul ,,Dobândirea cunoştinţelor bilingve ale limbilor romanice” elevii români care frecventau cursul LCCR.  Mai mult cursul LCCR împreună cu elevii săi a fost promovat la nivel de ambasade, conducerea oraşelor, presa italiană şi românească, în universităţi. Acest curs începe cu  Imnul României, iar la toate activităţile culturale extraşcolare organizate se pot auzi versuri şi cântece dedicate limbii române, spre exemplu  ,,În limba ta” semnată de poetul George Vieru. Sunt organizate cu migală evenimente culturale la care elevii şi părinţii lor se implică până la cele mai atente detalii. ,,Dacă nu era acest curs, sărbătorile Crăciunului şi ale Învierii, erau pentru noi, zile obişnuite. Dar aşa, la şcoală le sărbătorim ca în ţară, cu colinde, cântece, preparate româneşti, dans. Simţim altfel sărbătorile alături de copiii noştri. Şi italienii participă alături de noi şi astfel ne cunosc obiceiurile şi cultura” spun încântaţi părinţii elevilor români. Cursul a continuat şi în pandemie. (Lucia BAKI)