-
Canonicul metropolitan şi istoricul Augustin Bunea, originar din Vad, a legat Ţara Făgăraşului de Blaj pe care le-a unit cu Roma
,,Prefer să trăiesc mai puţin dar să las în urmă roadele unei activităţi încordate, un folos pentru posteritate, decât să ajung la bătrâeţe adâncă fără roade. Mai bine 50 de ani şi un număr de opere folositoare, decât 70 de ani în tihnă şi fără rezultate” spunea Augustin Bunea. Când vorbim despre personalitatea lui Augustin Bunea gândul ni se duce la Blajul sfârşitului de veac XIX şi începutul următorului. Numai că personalitatea lui îşi are rădăcinile în Vadul Făgăraşului, în familia preotului Arseniu Bunea şi al Veroanei Ursu, nepoata colonelului David Baron Urs de Mărgineni. Vechimea vădenilor pe aceste meleaguri vine din secolul XII şi este legată de pădurea ,,Dumbrava”. Directorul şcolii din sat, Corneliu Pop, scria în monografia şcolii de la 1933 şi tipărită la Tipografia Ion Lazăr din Făgăraş că a existat un sat Sălişte chiar lângă pârâiaşul ce traversa Braniştea Urăştii, pe lângă Dumbravă. Locuitorii Săliştei s-au aşezat mai apoi pe malurile râului formând comuna Vad. La 1417 Mircea, domnul Ţării Româneşti, face donaţie lui Borcea şi lui Calianul Vadul Şercăii şi satul Urişte. Este primul document care atestă vechimea satului Vad. Aceste două familii au dezvoltat satul ulterior, alăturându-li-se şi alte familii din Ardeal şi din alte părţi atrase de poziţia de graniţă a Vadului şi de condiţia de ,,oameni liberi”. Vad este comuna vechilor boeri, foste proprietatea grofului Nallaczy dăruite de Maria Tereza şi Iosif II cu condiţia să apere hotarele ţării numindu-i astfel grăniceri. Comuna avea 4 mori, 3 prăvălii şi o singură biserică, iar cea de astăzi a fost zidită între 1874-1877. Pe lângă biserică funcţiona şcoala. Mai spunea directorul şcolar Corneliu Pop: ,,cum era biserica aşa era şcoala şi cum era şcoala aşa era şi biserica”. La 1930 funcţiona Şcoala de copii mici cu 40-60 de elevi, Şcoala primară de stat cu 150-170 de elevi. La nici un secol distanţă, la Vad numărul copiilor este în scădere, iar şcoala s-a mutat la sediul de comună. O frumoasă caracterizare a vădenilor începutului de veac XX, o face tot directorul Corneliu Pop. ,,Din fire vădenii sunt buni şi omenoşi. Patriotismul vădenilor s-a accentuat în toate timpurile. Cetăţenii conştienţi de datoriile lor şi-au făcut pe deplin datoria faţă de ţară, fapt care s-a arătat mai ales în războiul mondial. Din Vad au rămas jertfe pe toate câmpurile de bătaie”.
Viaţa şi activitatea lui Augustin Bunea
Nãscut la 4 august 1857, în Vad, , comitatul Fãgãraş, din pãrinţii Arseniu Bunea, paroh în Vad, şi Verona Urs, nepoata colonelului baron David Urs de Mãrgineni, celebrul luptãtor de la Solferino, 1859, şi de la Lissa, 1866. Augustin a fost al treilea din cei cinci copii ai familiei, care a ajuns doctor în filosofie şi membru al Academiei Române. Augustin Bunea a urmat şcolile elementare din Vad şi Ohaba din 1864 pânã în 1870, cursurile secundare la Gimnaziul românesc din Braşov (1870-1877) şi apoi la Gimnaziul din Blaj. Studiile academice le face la Colegiul de propagandă FIDE din Roma, unde, din toamna anului 1877, studiazã filosofia şi teologia. În 4 decembrie 1881 a fost hirotonit preot, iar în 1882 obţine doctoratul în teologie. Întors acasã, la Blaj, a trecut prin toate treptele ecleziastice, pânã la cea de canonic, şi a fost, rând pe rând, profesor de dogmaticã la seminar, secretar consistorial, inspector şcolar arhidiecezan, dar a avut şi alte funcţii de mare rãspundere.
Stăpânii Ţării Oltului şi intrarea în Academia Română
Istoricul şi canonicul mitropolitan Augustin Bunea a dus numele satului şi al Ţării Făgăraşului departe de graniţele ei, iar personalitatea lui deschide şi astăzi pagini întregi de studii şi cercetări. În mai toate familiile vechi din sat stă la loc de cinste tabloul lui Augustin Bunea şi Albumul dedicat acestuia tipărit la 1910 la Blaj. La Vad, pe un perete interior al Bisericii „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, a fost aşezată o placă de marmură albă de Ruşchiţa, în anul 1966 pentru cinstirea lui. La 13 noiembrie 2009, la iniţiativa Asociaţiei Culturale „Augustin Bunea” Blaj, pe faţada casei părinteşti a lui Augustin Bunea, de la Vad, a fost dezvelită o placă de marmură neagră, pentru comemorarea a 100 de ani de la moartea savantului canonic mitropolitan. Primăria comunei Şercaia i-a conferit, în 2009, titlul de cetăţean de onoare post-mortem lui Augustin Bunea, membru al Academiei Române, istoric şi canonic greco-catolic şi s-a obligat, prin HCL 51/noiembrie 2009, să doneze Asociaţiei Culturale ,,Augustin Bunea” din Blaj suma de 100 lei anual. ,,Intrând cu dragoste frăţească de român în mijlocul Domniilor-Voastre, cred că lucrul cel mai plăcut ce Vi-l pot face este să Vă vorbesc ceva despre o ţărişoară, din care, după o tradiţie veche şi neîntreruptă, s-a făcut descălecatul Ţării Româneşti, şi care, fiind veacuri de-a rândul în legături strânse cu Muntenia, a avut o înrâurinţă foarte mare asupra întăririi şi dezvoltării neamului românesc din Ardeal. Această ţărişoară este Ţara Oltului sau a Făgăraşului”. Într-un astfel de captivant şi dens vocabular istoric se adresa, în scris, canonicul şi profesorul din Blaj, Augustin Bunea, în anul 1909, membrilor Academiei Române, odată cu alegerea sa în rândul nemuritorilor, propunându-le să le vorbească despre Stăpânii Ţării Oltului.
Studiul istoriei l-a apropiat de N. Iorga
Studiile de istorie îl apropie de Nicolae Iorga, iar prin scrierile sale intrã în pleiada de istorici transilvãneni, precum I. Ursu, I. Minca, Al.Lapedatu, I. Lupaş, Silvestru Dragomir care, pe lângã atenţia acordatã ţinuturilor natale, se ocupã şi de întreaga istorie a românilor. Opera istoricã a lui Augustin Bunea continuã ideile politice ale lui Inocenţiu Micu şi ale Şcolii Ardelene, dar luptă şi împotriva absolutismului habsburgic şi austro-ungar. Trateazã aspecte multiple din istoria socialã, politicã şi culturalã, cu predilecţie din secolul al XVIII-lea, bazate pe izvoare culese din arhivele din Transilvania, Viena şi Budapesta. În data de 24 martie/6 aprilie 1901, Academia Românã l-a ales pe Dr. A. Bunea ca membru corespondent, iar la 28 mai/10 iunie 1909 îl primeşte ca membru titular. Cu aceastã ocazie presa fãgãrãşeanã îl elogiazã în ziarul „Olteanul“. În aceeaşi perioadã devine membru al unei societãţi din Italia a istoricilor europeni. Pe plan publicistic, a întemeiat foaia bisericeascã-politicã „Unirea“ din Blaj, a colaborat la „Tribuna“ din Sibiu, „Gazeta Transilvaniei“ din Braşov şi „Foaie bisericeascã şi şcolarã“ din Blaj. A colaborat şi la Enciclopedia românã. Bunea a fost întâiul şi cel mai puternic orator bisericesc al românilor. Din activitatea sa politicã amintim cã a luat parte la toate mişcãrile de dupã 1890 în cadrul Partidului Naţional Român. O activitate mai puţin cunoscutã a lui a fost aceea de culegãtor de poezie popularã. Între 1886 şi 1900 a fost membru ordinar al Astrei, iar din septembrie 1900 membru în Secţiunea istoricã a Asociaţiunii. Dar în amiaza zilei de 30 noiembrie 1909 a fost lovit de aplopexie, în plinã activitate. Aceastã veste s-a rãspândit foarte repede atât în Ardeal, cât şi dincolo de Carpaţi. Ioan Bianu spunea cã numai douã momente au mai unit la fel jalea românilor: dispariţia lui Alecsandri şi cea a lui I. C. Brãtianu.
Funerarii de arhiereu
La 30 noiembrie 1909, după 3 ani de la redactarea testamentului, Augustin Bunea s-a stins din viaţă în casa sa din Blaj, la doar 52 de ani. Vestea morţii sale a căzut ca un trăznet pentru toate mediile ţării. S-au ridicat flamure negre la Mitropolie, la Academia Română, la Parlament, la toate instituţiile din Blaj, la asociaţiile de presă. Se vorbea cu tristeţie de la Blaj la Bucureşti şi până la Viena, Roma sau Budapesta despre moartea neaşteptată a canonicului mitropolitan, istoric şi membru al Academiei Române, dr. Augustin Bunea. Nicolae Iorga a rostit un discurs în plenul Camerei Deputaţilor: ,,S-a stins în Blaj canonicul Augustin Bunea, care a fost o glorie a culturii româneşti de dincolo. Istoric desăvîrşit, care a pus bazele studiilor critice privitoare la istoria românilor din Ardeal, orator fără pereche, scriitor din aceia cu cari românii de dincolo îşi fac cinste. Fiu de preot din Ţara Oltului, el căpătase învăţătura sa în şcolile româneşti din Ardeal şi le desăvîrşi la Roma. Întors la Blaj, unde era atîta de lucru pentru oamenii obişnuiţi”. Înmormîntarea a avut loc la 2 decembrie, la Blaj. Funerariile au fost demne de un arhiereu deşi nu a fost arhiereu, drept o măsură a preţuirii şi prestigiului lui Augustin Bunea. Sicriul a fost dus de la locuinţa sa în catedrala de la Blaj. Sute de coroane şi mii de oameni, cortegiul întinzându-se pe 2 km. De la Vad au sosit cei 4 fraţi, Aurel, Ion, Arsenie şi Gheorghe, nepoata Lucreţia Bunea, căpitanul Florian şi A. Belle- viceşpan al Făgăraşului. S-au rostit discursuri, cel dintîi a vorbit Vasile Goldiş: ,,Ca om ai fost plenitudinea virtuţilor omeneşti. Consângean iubitor şi gata de jertfă, drept şi iertător, harnic pentru cei lipsiţi, amic nefăţărit, întreg şi fără de păcat. Ca preot o puternică cetate a credinţei. Ca român- vai inima mi se sfâşie de durere, când mă gândesc ce a pierdut nefericitul neam al Românilor, prin pierderea ta…”. Era întuneric de-abinelea cînd sicriul a fot coborât în mormînt, iar ploaia de iarnă se înteţise. Au rămas teologii la mormânt cântând ,,Mai am un singur dor”. Aron Cotruş i-a dedicat poezia: ,,La moartea marelui A. Bunea”. Prin testament, Augustin Buneaşi-a încredinţat toată averea Veneratului Capitul mitropolitan greco-catolic român de Alba-Iulia şi Făgăraş cu sediul în Blaj. ,,Toată averea mea va forma o fundaţiune română greco-catolică de stipendii cât se poate de mari, cu ajutorul cărora tineri români greco-catolici, cari vor fi absolvat vreo şcoală superioară, şi în special teologia şi drepturile, vor fi trimişi pe un an ori doi ani în străinătate, Francia, Italia, Germania, Rusia, etc, spre a-şi completa studiile, spre a se specializa în vreo ştiinţă şi spre a-şi însuşi limbile ţărilor respective. Fundaţiunea aceasta se va administra exclusiv de Preaveneratul Consistor arhiepiscopesc gr.-cat. de Alba-Iulia şi Făgăraş, care este singur îndreptăţit a conferi stipendiile… Din banii ce-i am depuşi la ,,Patria” mi se va ridica şi un monument modest la mormîntul meu… Acest testament l-am scris şi subscris cu mâna mea proprie.
Blaj, în 25 Faur, 1906 (ss) Dr. Augustin Bunea, canonic mitropolitan.
Muzeul de Istorie ,,Augustin Bunea”
Dorinţa pusă în testament i-a fost îndeplinită canonicului Augustin Bunea. La Blaj s-a înfiinţat Muzeul de Istorie ,,Augustin Bunea” în anul 1939 în incinta Palatului Cultural, iar în 1974 a fost mutat în castelul Geoagiu Bogdi, un castel ce datează din secolul al XVII-lea şi în care era şi reşedinţa Mitropoliei Greco-Catolice. În inventarul muzeului figurează peste 1.500 de obiecte, dintre care obiecte descoperite în necropole scitice şi celtice, tiparniţa despre care se ştie că a fost folosită la tipărirea Noului Testament, în 1648 la Alba Iulia, presă, manuale şi matricole şcolare vechi, cărţi religioase, matriţe de lemn, xilografii şi câteva exemplare din primele ediţii ale operelor scrise de reprezentaţii Şcolii Ardelene, cea mai veche carte tipărită vreodată la Blaj, lucrarea “Straşnic”, care datează din 1753, o colectie de 40 de icoane pe lemn, printre care şi icoana „Adormirea Maicii Domnului“ (realizată în anul 1747 de Iacov Zugraf), crucea lui Avram Iancu, precum şi un fragment din Piatra Libertăţii.
Opera lui Augustin Bunea
– Mitropolitul Dr. Ioan Vancea de Buteasa. Schiţă biografică, Blaj, 1890;
– Chestiuni din istoria dreptului Bisericii româneşti unite, 2 volume, Blaj, 1893-1894;
– Şematismul Veneratului Cler al Arhidiecezei Metropolitane greco-catolice române de Alba Iulia şi Făgăraş, Blaj, 1900;
– Din Istoria Românilor. Episcopul Ioan Inocenţiu Klein (1728-1751),
– Statistica românilor din Transilvania în anul 1750 făcută de vicarul episcopesc Petru Aron, Sibiu, 1901;
– Istoria românilor ardeleni de la 1751 până la 1764,
– Vechile episcopii româneşti a Vadului, Geoagiului, Silvaşului şi Bălgradului
– Episcopii Petru Paul Aaron şi Dionisiu Novacovici sau Istoria românilor din Ardeal şi Ungaria,
– Istorie scurtă a Bisericii Române Unită cu Roma;
– Amintirea lui Timotei Cipariu;
– Metropolitul Sava Brancovici;
– Discursuri. Autonomia Bisericească. Diverse,
– Ierarchia românilor din Ardeal şi Ungaria,
– Lucrări publicate postum: Stěpânii Ţěrii Oltului, Ediţia Academiei Române, XXXIV; Încercare de Istorie a Românilor până la 1382, Istoria regimentelor grănicereşti (Lucia BAKI)
