I.G. Ogoranu: ,,Rezistenţa, un strop de demnitate pe care cu vieţile noastre l-am dăruit poporului român”

•   Revista ,,Pentru Patrie” şi filmul ,,Autobuzul” au denaturant adevărul despre lupta partizanilor anticomunişti

•   Planul de măsuri al col. Crăciun conţinea lansarea de zvonuri că Gavrilă şi-a trădat camarazii

•   Tactica Securităţii a prins la unii localnici şi după 1990

În anii regimului comunist acţiunile partizanilor din Munţii Făgăraşului erau prezentate public prin denaturarea adevărului, erau istorisiri, scrisori, declaraţii, planuri prin care luptătorii anticomunişti erau prezentaţi ca fiind criminali, infractori, hoţi, nicidecum aşa cum erau în realitate, ca elevi şi studenţi foarte buni la carte, intelectuali de marcă, preoţi cu har, ţărani gospodari, etc. La acea vreme nimeni nu avea acces la documentele oficiale ale Miliţiei, Securităţii, Armatei deşi se întocmeau zilnic mii şi mii de astfel de înscrisuri. Astăzi însă se apelează la aceste arhive, parţial făcute publice, şi chiar se ţine cont de veridicitatea însemnărilor, deşi aparţineau  celor care i-au persecutat, condamnat şi executat pe tinerii luptători anticomunişti. În faţa personajelor care decid astăzi,  documentele din arhivele CNSAS cântăresc mai greu decât mărturisirile victimelor regimului comunist. Se poate spune că istoria acelor ani este scrisă de torţionari. Am publicat documente preluate din arhiva CNSAS semnate de un Crăciun, un Stoica sau alţii ca ei, dar şi mărturisiri ale victimelor acestora. În cele mai multe cazuri conţinutul era diferit parţial sau chiar total. Pentru o istorie reală a acelei perioade sângeroase din istoria României, istoricii nu trebuie să se lase influenţaţi de niciun factor, fie el politic, economic sau de altă natură. Spun asta întrucât avem exemple de istorii falsificate.

Reviste care ridicau în slăvi regimul

În revista ,,Petru Patrie” erau publicate articole despre partizanii din Munţii Făgăraşului, dar scopul acestora era doar de propagandă pentru regimul comunist.  De exemplu, în ediţia cu nr. 7  din anul 1973 era publicat articolul intitulat ,,Acţinea Bordei” semnat de Ion Burdulea (locotenent).  Acţiunea era localizată  în partea de nord a Munţilor Făgăraş, desfăşurându-se la sfârşitul lunii august – începutul lunii septembrie 1952.  Se titra că liderul grupului de „bandiţi” era un sas, fost ofiţer în armata germană, reîntors în România după război. Se afirma că scuritatea reuşise să infiltreze între partizani un ofiţer de-al ei, ceea ce a permis capturarea în scurt timp a întregului grup. Articolul redă acelaşi portret negativ al partizanului anticomunist caracteristic mai tuturor textelor apărute în RPR/RSR în anii ‘50-80: alcoolic (primul lucru pe care îl face dimineaţa este să bea o cană de rachiu), jefuitor (atacă mereu magazine săteşti), criminal (ucide ţărani fără niciun motiv, doar din pură plăcere), se dă pe mâna primului venit (îi încredinţează chiar responsabilitatea armamentului şi muniţiilor) etc. Aşa cum este analizat articolul într-un studiu semnat de Dorin Dobrincu de la Institutul ,,.D. Xenopol” Iaşi,  ,,autorul nu s-a gândit niciun moment la ceea ce se cunoştea în interiorul serviciilor represive: că partizanii de pe versantul nordic al Munţilor Făgăraş au rezistat ani îndelungaţi, iar acest lucru a fost posibil tocmai datorită disciplinei de care au dat dovadă, bunelor relaţii cu populaţia locală şi faptului că au fost în general prevăzători în stabilirea de contacte cu persoane pe care nu le cunoşteau”.

Filmul artistic ,,Autobuzul”

În documentele (planuri de măsuri) din arhiva CNSAS se face deseori referire la un film ecranizat în anii 70 despre partizani.  Era  filmul artistic „Autobuzul” în regia lui Virgil Calotescu, în care s-au folosit actori consacraţi precum Mircea Albulescu, Gheorghe Dinică, Ion Dichiseanu, Irina Petrescu, Colea Răutu, Silviu Stănculescu etc.  Scenariul scris de Ioan Grigorescu avea la bază tocmai scena capturării  a doi  partizani făgărăşeni în 1955. În acea perioadă (mai-august 1955) au fost capturaţi prin trădarea lui Grovu cinci partizani:  Ioan Chiujdea, Gheorghe Haşu, Ioan Novac, Victor Metea, Laurean Haşu, care au fost executaţi prin împuşcare în noiembrie 1957. Trădarea lui Ioan Grovu, plătit cu funcţia de director la liceul din Victoria şi cu bani a fost posibilă prin implicarea ofiţerului de securitate Costică Nicolescu din Bucureşti, care a fost instalat preot în Ţara Făgăraşului. ,,Cu un regizor cunoscut pentru documentarele făcute la comandă politică şi cu un scenarist competent, dar cunoscut şi el prin oportunism, nu e de mirare că rezistenţa armată anticomunistă era denaturată. Filmul a fost lansat în ianuarie 1978 (Călin Căliman, Istoria filmului românesc (1897-2000), Bucureşti, Edit. Fundaţiei Culturale Române, 2000, p. 289) şi a rulat în România comunistă, dar şi în cea postcomunistă.   Totul se petrecea într-un context în care televiziunile comerciale româneşti, dar şi cea publică difuzau într-un ritm ameţitor, după 2001, nenumărate filme cu mesaj politic comunist, realizate în anii ’60-’80. Criticii de film au tratat producţia ca pe „un «policier» ratat”  (Alice Mănoiu, Autobuzul, în „Cinema”, nr. 9, septembrie 1977, p. 8), Călin Căliman, p. 289). Ion Gavrilă Ogoranu n-a fost niciodată de acord după 1990 cu realizarea unui film artistic despre lupta anticomunistă, deşi a avut oferte, aducând în discuţie şi filmul ,,Autobuzul”. ,,Nu se fac decât filme comerciale, se urmăreşte senzaţionalul şi nu adevărul luptei noastre. Nu vrem ca adevărul să fie iar falsificat şi memoria fraţilor  mei de suferinţă să fie din nou dezonorată” spunea Ion Gavrilă Ogoranu jurnalistei Lucia Baki. După 1990 au ajuns în cinematografe două filme referitoare la rezistenţa anticomunistă şi care au respectat adevărul faptelor. ,,Portretul luptătorului la tinereţe” în regia lui Constantin Popescu jr în care se prezintă partizanii din Munţii Făgăraşului, şi ,,Între Chin şi Amin” în regia lui Toma Enache, în care sunt prezentate atrocităţile călăului Eugen Ţurcanu din închisoarea Piteşti.

 O istorie vie în volumele ,,Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc”

Sunt motivele pentru care Ion Gavrilă Ogoranu a vrut să publice volumele intitulate ,,Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc” în care a redat activitatea grupului de luptători din Munţii Făgăraşului aşa cum s-a derulat în realitate. În volumul IV face   o paralelă între ceea ce a consemnat Securitatea (documente din arhiva CNSAS pe care le-a cercetat personal) în acei ani şi modul real în care au activat partizanii. „Mai întâi, nevoia de a completa istoria, o istorie falsificată timp de mai bine de patru decenii de regimul comunist. M-am apucat să scriu pentru că, din păcate, avem o tradiţie destul de rea. Noi nu ne scriem istoria deşi istoria trebuie scrisă.  Scriu despre cei ce au luptat, despre cei ce au fost condamnaţi la moarte şi executaţi şi care au fost oameni cu totul minunaţi. E vorba de câteva sute de oameni pe care în Memoriile mele îi duc, aşa cum i-am cunoscut, pe unii până la groapă, pentru că mormânt nu au, cruce nu au deasupra şi singurul lucru care le-a mai rămas în lumea aceasta e memoria, amintirea. I-a uitat nu numai lumea, i-au uitat ai lor… sunt nepoţi de-ai lor care nu-i cunosc. Am vrut să scriu o istorie vie, nu una alcătuită doar din date. Am vrut să-i prezint pe aceşti fraţi ai mei, nu personaje, dar în măsura în care mi-a fost posibil, să reînviu gândurile pe care le-am avut atunci, sentimentele, slăbiciunile, visurile noastre la vremea aceea, ducându-l pe fiecare, cu specificul lui, până la ultima clipă. Eu n-am vrut personaje, ci oameni reali, fiecare cu drepturile lui, pentru că fiecare şi-a înscris numele în această luptă. Realizarea unei istorii a rezistenţei este respectarea adevărului” spunea Ion Gavrilă Ogoranu.

Planul de măsuri al lui Crăciun pentru capturarea lui Gavrilă

În 1957 partizanii din Munţii Făgăraş erau executaţi prin împuşcare, iar Ion  Gavrilă  Ogoranu era căutat cu încrâncenare de Securitate nu doar în Ţara Făgăraşului ci în toată ţara. Foarte multe resurse materiale şi umane a folosit Securitatea pentru capturarea lui. Coordona, la început, acţiunile col. Gheorghe Crăciun, cel care i-a capturat şi anchetat pe mai toţi luptătorii anticomunişti făgărăşeni.  La 6 iulie 1958, col. Gheorghe Crăciun de la Regionala MAI Stalin a întocmit un plan de măsuri pentru urmărirea în întreaga ţară a lui Ion Gavrilă. Erau măsuri informativ-operative asupra persoanelor de legătură mai apropiate, care locuiau în diferite părţi ale României,  recrutarea unora şi folosirea lor pentru identificarea lui Gavrilă, în vreme ce altele trebuiau urmărite informativ şi anchetate în vederea depistării legăturilor sau a cunoştinţelor despre „bandit”. La acea dată erau déjà agenţi implicaţi în urmărirea lui Gavrilă, unii mutaţi în diferite localităţi  în vederea căutării şi identificării lui. Printre agenţi erau „Pandrea Dumitru”, fost prieten bun cu Gavrilă pe vremea studenţiei; „Bordeianu Ion”, fost coleg; „Munteanu Maria”,   „Dobrescu” şi „Bicaz”, dar au fost mult mai mulţi. Crăciun avea în vedere  şi alte persoane pentru a fi recrutate aşa cum arată planul de măsuri: Virgil Radocea, funcţionar în Făgăraş, condamnat pentru legături cu membrii grupului din munţi; Mircea Zorca, funcţionar, din Tălmaciu, prieten cu Gavrilă, „fost agent, abandonat, care va fi reactivat, existând asupra lui probe justiţiabile, pe baza cărora poate fi pus în stare de dependenţă faţă deSecuritatea,  Ioan Fodor, inginer agronom la ICAR Măgurele, regiunea Stalin, fost coleg şi prieten apropiat al lui Gavrilă; Emil Negruţiu, decanul Facultăţii de Agronomie din Cluj, care îl sprijinise pe Gavrilă în 1948.Asupra lor s-au făcut mari presiuni pentru a oferi informaţii despre Gavrilă, dar nu se ştie care dintre ei au cedat.

Planul lui Crăciun: compromiterea lui Gavrilă în faţa familiilor făgărăşene

În acelaşi plan semnat de Crăciun s-a dispus: ,,Luarea de măsuri pentru compromiterea lui Gavrilă faţă de familiile bandiţilor condamnaţi şi faţă de legionarii din ţară şi străinătate. După condamnarea lor, membrii bandei  au fost determinaţi de organele noastre să adreseze câte o scrisoare «testament» rudelor lor mai apropiate, în care să le facă cunoscut că au fost arestaţi fiind trădaţi de Gavrilă Ion, care a rămas liber” se arată în documentul CNSAS publicat în ediţiile trecute. Măsurile care prevedeau astfel de zvonuri au fost puse în practică, iar tactica Securităţii a fost crezută chiar şi de unele familii ale sprijinitorilor din sate.   Versiunea Securităţii a prins şi după 1990 la unii locuitori din Ţara Făgăraşului, deşi aveau posibilitatea să se documenteze în loc să creadă zvonurile lansate în urmă cu o jumătate de veac de securişti.  Ce mai impunea planul lui Crăciun.  ,,Vom lansa zvonul despre existenţa acestor «scrisori-testament» pe baza legendei că ele se găsesc la un fost subofiţer din paza închisorii – scos din serviciu pentru unele abateri disciplinare – şi cu ajutorul căruia aceste scrisori au fost scoase din penitenciar./ După ce agentul va stârni curiozitatea celor interesaţi – inclusiv a membrilor de familie, prin «legătura sa» directă sau indirectă cu acest «subofiţer», va obţine una din scrisorile în cauză, după ce va circula într-un cerc cât mai larg posibil, va ajunge la familia destinatară, pentru a se verifica astfel şi autenticitatea scrisului. În acelaşi fel şi la diferite intervale, vor fi plasate şi celelalte scrisori. În cadrul combinaţiei, se vor prevedea unele măsuri ca şi copiile acestor scrisori sau ştirea despre conţinutul lor să ajungă la legionarii din străinătate.”

Planul torţionarului Aranici şi agentura

La 7 aprilie 1960, s-a întocmit un nou plan de măsuri pentru capturarea lui Gavrilă la raionul de Securitate Făgărăş, cu directa aprobare a Regionalei MAI Stalin şi a colonelului Pavel Aranici, cel care se ocupa de „bande”. Acesta trebuia să verifice agenţii locali. Din cei şase agenţi implicaţi, „Bicaz Ioan” era deconspirat, iar „Gălăţeanu Ioan” şi „Dobrescu Ioan” nu aveau posibilităţi de informare, ei fiind cunoscuţi de mai mulţi membri ai grupului de partizani, ceea ce crea convingerea că Ion Gavrilă nu avea să-i mai folosească. Rămăseseră agenţii „Bordeianu Ioan”, „Palade Gheorghe” şi „Rădulescu Eliade” care au fost loiali Securităţii. (Vom publica informările lui Eliade Rădulescu în episoadele viitoare). Completarea agenturii a implicat recrutarea altor persoane aflate pe lista Regionalei Stalin în 1958. Virgil Radocea, tehnician din Făgăraş; Virgil Creangă, medic din Făgăraş, fusese recrutat în urmă cu un deceniu de Securitate, Ioan Andru, inginer la uzinele „Victoria” din Făgăraş; Vasile Bica, responsabilul bibliotecii centrale din Făgăraş;   Sever Opriş, inginer, şeful Întreprinderii de Electricitate din oraşul Făgăraş; Vichentie Ţuţurea, medic veterinar la GAS Şercaia, domiciliat în Făgăraş; Mihai Braga, inginer silvic; Alexandru Comanici, funcţionar ADAS. Toţi cei de mai sus activaseră în FDC împreună cu Ion Gavrilă şi mai cunoscuseră câţiva membri ai grupului de partizani, aveau rude în comunele făgărăşene, iar cei mai mulţi nu fuseseră anchetaţi pentru antecedentele lor politice Gavrilă  (doc. de la ACNSAS, fond „informativ”, dos. nr. 770). Nu se ştie dacă aceste persoane au fost recrutate şi dacă au lucrat pentru Securitate.  Colonelul Pavel Aranici a pus o rezoluţie pe acest document, în care dispunea luarea de măsuri informative asupra tuturor medicilor, farmaciilor, sanitarilor şi a unor ţărani cu preocupări de vindecători, precum şi includerea în plan a preoţilor greco-catolici „reveniţi” sau nu la ortodoxie, ştiindu-se că Gavrilă era foarte religios şi se spovedea la diferite sărbători religioase. Măsurile informativ-operativ de căutare a lui Ion Gavrilă trebuiau luate în raioanele Făgăraş, Sibiu, Agnita şi Rupea.

Gavrilă transformat în ,,Făgăraş” şi ,,Negoiu”

Dacă la 1965  Ion Gavrilă a fost desemnat de Securitate ca obiectivul „Făgăraş”, după 1974 numele lui de cod a devenit „Negoiul” (documentele au fost publicate în episoadele trecute).  Rudele lui Gavrilă, îndeosebi mama şi surorile lui, au fost cu atenţie supravegheate şi provocate să vorbească despre el, dar femeile nu ştiau nimic. Abia după 1974 când Aranici a obţinut informaţii de la agenţii recrutaţi, Gavrilă a fost căutat în judeţele Alba şi Cluj. A fost motivul pentru care Ion Gavrilă Ogoranu a încercat să plece peste graniţă în Iugoslavia, dar n-a reuşit. În iarna anului 1975-1976 a stat ascuns într-un bordei lângă Buziaş, în Banat, apoi s-a întors în Galtiu. În 30 iunie 1976 Ion Gavriă Ogoranu a fost prins la Cluj, după 20 de ani de căutări. La acea dată însă condamnările existente pe numele său erau prescrise. A fost anchetat 6 luni la Bucureşti, după care a fost pus în libertate.  ,,M-au eliberat la intervenţia preşedintelui american Nixon aflat în vizită în ţară. Era o listă cu cetăţeni români pentru care trebuia să facă intervenţii” explica Ion Gavrilă Ogoranu. (Lucia BAKI)