Pe continentul european prenumele masculin Gheorghe este unul din cele mai răspîndite şi frecvente, din antichitate, pînă astăzi. Ca nume de persoană este întîlnit prima dată la Platon (sec IV a. Chr.) sub forma Georgios şi va cunoaşte deja o largă răspîndire în epoca bizantină. Semnificaţia lui era cunoscută de greci, întrucît provenea de la substantivul comun compus ,,georgos” care însemna ,,lucrător al pămîntului, agricultor, ţăran”, iar o formă, precum ,,georgie” are sensul de ,,referitor la muncile cîmpului”. Răspîndirea numelui este legată, prin vreme, de creşterea rolului agriculturii în economia vechilor greci şi romani, unde nume noi precum Agricola, Ţăranu sau Dumitru (derivat de la numele zeităţii ce ocrotea ogoarele şi recoltele) aveau în esenţă acelaşi înţeles. Nu întîmplător anul pastoral începe la Sf. Gheorghe (23 aprilie) şi se încheie la Sf. Dumitru (26 octombrie). Un alt motiv al răspîndirii numelui Gheorghe se explică prin existenţa, în religia creştină, a cultului martirului cu acest nume: Sfîntul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă, dar popularitatea provine şi din existenţa unor practici şi ritualuri precreştine, între care cele dacice semnificau începutul primăverii şi reluarea ciclului vegetal. Înainte ca suliţa Mucenicului să străpungă balaurul ameninţător, dacii lui Zamolxe, zeul lor suprem, celebrau la 23 aprilie puterea razei de soare ce străpunge solul îngheţat, spre a birui balaurul iernii. Forma grecească Georgios s-a răspîndit mai întîi în limbile romanice şi germanice apusene, cu modificări de sunete proprii acestor limbi. Ceva mai tîrziu numele a intrat şi în limbile slave, pe cale orală, devenit Iura, Iurii, şi pe cale cultă la slavii din sud, scris Gheorghii. Aceasta din urmă a influenţat cel mai mult rostirea şi scrierea românească, dar şi prima, în nume precum Jurj, Giurgi, Jura, Juraşcu. Modernizarea limbajului, în secolul al XIX-lea, duce la adaptarea formei George, ce intră în concurenţă cu formele tradiţionale. Aceasta face ca în zonele în care Gheorghe nu avea corespondent feminin să se adopte numele Georgeta, acum foarte apreciat chiar şi în mediul rural. De la toate, un şir lung de derivate şi hipocoristice (dezmierdătoare). Gheorghiţă, Ghiţă, Gheorghieş, Ghica, Ganea, Giura, Gicu, Iorgu, Gogu, Goga, ş.a. (Prof. Liviu IOANI)
