Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Ştirile locale Pelerinaj în locurile terorii comuniste
Pelerinaj în locurile terorii comuniste Email
Luni, 12 Iunie 2017 20:20

 

Foştii deţinuţi politici din Ţara Făgăraşului şi Braşov au poposit în locurile care i-a îngrozit în urmă cu şase decenii, Sighet, Cetatea Oradea, Beiuş, Alba, Gherla şi Baia Sprie


Motto: ,,Mai ţineţi minte cine şi mai ales cum a murit? Prin ce celulă, prin ce neagră casimcă sau izolare ori răpus de ce boală s-a stins? Mai ţineţi minte prin ce ungher de canal a căzut, prin ce groapă comună a fost aruncat sau prin ce vîrf de munte sau văgăună a fost împuşcat fratele vostru de cruce şi de dor? Munţi de suferinţă au crescut pînă la cer şi morţii noştri au umplut gropile comune. Dar nu zadarnic. Sunt morţi care te fiinţează, sunt morţi care te desfiinţează, precum sunt îngeri care trezesc un neam la viaţă, după cum sunt şi biruinţi dintre acelea care adorm" Nicolae Iorga

     Au reuşit să ajungă încă odată la comemorarea organizată la Sighetul Marmaţiei, acolo unde a funcţionat cea mai dură închisoare comunistă şi unde a fost distrusă elita ţării. Ei, foştii deţinuţi politici din Ţara Făgăraşului şi din Braşov, atîţi cît au mai rămas, fac tot posibilul să aprindă o lumînare în cimitirul săracilor din Sighet unde morţii fără de morminte îşi au încrustat numele pe plăcile din granit amplasate în incinta acestuia. Sînt mii de nume ale românilor ucişi în închisorile şi lagărele comuniste, ale făgărăşenilor întregind şirul înfiorător de lung. Şi-au dat mîna preoţi din toate cultele religioase şi au oficiat împreună o slujbă religioasă de pomenire pentru eroii anticomunişti. Fundaţia Academia Civică reuşeşte de 25 de ani să-i reunească la Muzeul ,,Memorialul Sighet” şi la Cimitirul săracilor. ,,Nu putem lipsi de la acest eveniment anual. Ne bucurăm că ne întîlnim cu toţii, cei pe care suferinţele indurate ne-au unit, dar ne întristăm de fiecare dată pentru că retrăim chinurile de atunci, vedem suferinţele părinţilor, fraţilor noştri. La ani distanţă ne întrebăm de ce? Dar ne mai întrebăm şi dacă a meritat” spun foştii deţinuţi politici. Delegaţia AFDPR Braşov şi Făgăraş a lăsat în urmă Sighetul cu dorinţa ca în anul următor, de Înălţare, să revină acolo, singurul loc în care foştii deţinuţi politic pot fi împreună, uniţi în durerea şi suferinţa unei epoci nemiloase.
 

Săpânţa, Certeze, Negreşti Oaş
 

      Săpânţa, Certeze, Negreşti Oaş au fost cîteva dintre popasurile alese de foştii deţinuţi politic. S-au întîlnit cu membrii filialelor AFDPR de aici aşa cum s-a procedat în Alba Iulia unde a fost sfinţit monumentul luptătorilor anticomunişti din judeţul Alba. Aşa cum Săpânţa prin Cimitirul Vesel, unic în lume, Certeze şi Negreşti Oaş au imptresionat prin construcţiile realizate de localnicii care muncesc peste hotare. ,,Ne pleacă tineretul să spele picioarele străinilor şi munca lor se vede în vilele frumoase, dar goale” a spus Octav Bjoza, preşedintele AFDPR. Sînt localităţi cu palate şi vile care mai de care mai somptuase. Într-o curte sînt şi cîte două trei vile cu etaje, cu statui şi flori. În Certeze, de exemplu, pe fiecare stradă este cîte o biserică, iar Negreştiul este dominat de o catedrală şi alte cîteva biserici mai mici. Am fost aşteptaţi să vizităm catedrala din Negreşti, o clădire impozantă cu peste 1000 de locuri. Totul nou, de la pictură, la altar şi mobilier, iar un candelabru de calibru trona interiorul edificiului. ,,În fiecare duminică biserica este plină, scaunele de la parter şi de la etaj sînt ocupate” a explicat epitropul de aici. În cîţiva ani s-a finalizat construcţia, iar finanţarea a venit de la enoriaşi. Localnicii se mîndresc cu bisericile şi vilele lor, dar numai de două ori pe an le populează, cînd vin acasă din străinătate, de Crăciun şi în august. Chiar şi aşa, la Certeze şi Negreşti se continuă construcţiile, şi mai mari şi mai împodobite.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Negreştiul de ieri şi de azi văzut de Alexandru Chistol, vicepreşedintele AFDPR Braşov
 

     Alexandru Chistol, vicepreşedintele AFDPR Braşov, era abătut cînd am intrat în Negreşti Oaş. Nu mai văzuse oraşul din martie 1957. Cu greu s-a lăsat convins să-şi spună istoria legată de Negreşti. Venise la Negreşti în 1955, repartizat fiind de Bucureşti pentru a lucra la staţia radio de aici. Încerca să identifice locurile pe care le frecventa în urmă cu peste 6 decenii. Nu mai rămăsese aproape nimic din vechiul oraş, magherniţele şi casele au fost înlocuite de construcţii noi şi moderne. ,,Este o diferenţă colosală. Catedrala nu era, dar era o biserică mică. Erau case modeste. Cei din Certeze erau mai bogaţi , aveau apele minerale. Îmi aduc aminte de un bătrîn care a stat în SUA 10 ani. Revenise în ţară şi făcea cărăuşie cu apa minerală. Avea abonaţi şi aşa îşi cîştiga existenţa. Pe atunci erau izvoare neexploatate” şi-a amintit fostul deţinut politic Alexandru Chistol. A început să-şi povestească suferinţa, dar cu pauze menite parcă să-i acorde timpul necesar pentru a-şi aduna puterile. Ca şi atunci cînd între bătăile îndelungi erau treziţi cu cîte o găleată de apă rece care-i trezea din leşin. ,,Tata fusese arestat în 1952, anchetat şi condamnat. Ajunsese la Jilava unde a stat 1,5 ani după care a fost scos din cauză negăsindu-i-se nicio vină. Cînd au avut loc evenimentele din Unaria, au fost întrerupte sistemele de omunicaţii cu Ungaria. Era 15 martie 1957 cînd m-au chemat. M-au arestat, iar procesul a avut loc la Baia Mare, în septembrie 1957, Tribunalul Militar Cluj fiind cel care a judecat. M-au condamnat la 20 de ani de închisoare din care am executat 9 ani. M-au întrebat: ce ai făcut? Am spus, nimic. Mi-au dat 20 de ani. Dacă nu făceai nimic îţi da 10 ani. Dar eu aveam ,,origini nesănătoase” cum spuneau ei. De la proces, lotul meu a fost încărcat în dube, în lanţuri la mîini şi picioare. Condiţiile din dubă erau infernale, intrau gazele înăuntru. Noroc cu gardienii care au spus că se sufocă şi aşa s-au oprit dubele. Cînd ne-au scos legaţi, aproape de comă, erau imagini terifiante pentru trecători. Dar nu le păsa. Lotul meu era format din 27 de persoane. Erau şi alte loturi, eram mulţi şi nu ne cunoşteam între noi. Ne-au dus la Gherla unde era commandant col Goiciu, un om foarte dur. Am trăit mari chinuri aici, dar vă relatez cîteva. În 1958 deţinuţii au făcut grevă. Au aruncat obloanele de la geamuri, a fost mare zarvă pentru administraţia închisorii. Au pus motoare în stradă să ne supravegheze. Au intrat în camere peste noi şi a început bătaia. Deţinuţii au fost călcaţi în picioare. Au tras din stradă în celulele de la etajul I. Mulţi au decedat atunci. În 1959 a fost gripă spaniolă şi TBC pulmonar. Zilnic erau sute de morţi din cauza subalimentaţiei, a mizeriei şi a terorii. Am ajuns la 42 de kg la înălţimea de 1,82 cît aveam. Eram în pragul morţii. Cînd ieşeam din închisoare, lumea ne identifica uşor, eram tunşi, aveam hainele pline de mucegai şi foarte slabi. Era un medic securist Sin căruia i s-a făcut o caricatură cu ranga într-o mînă şi seringa în alta. Era Sin-Asasin pentru noi. M-am eliberat în aprilie 1964 prin decretul de graţiere. Trebuia să ajung la Alexandria, dar eram foarte bolnav de plămîni şi slăbit. Ei doreau ca eu să mor dincolo de poarta închisorii. Drumul de la Gherla la Alexandria a fost foarte greu şi aveam sabia morţii deasupra capului. M-au dus direct la spital, iar acasă am ajuns după doi ani. M-am refăcut foarte greu, dar şi astăzi se simt efectele acelor ani grei de suferinţă. Mă uitam la camera de hotel în care am fost cazaţi. În închisoare într-o cameră stam 40 de persoane nu doar două. Pe Vişinescu sau pe Ficior îi condamnă acum, la 93 de ani. Nouă ne-au curmat tinereţea, ne-au schimbat destinele. Sînt multe lucruri care nu se pot dovedi deşi au fost trăite de noi. Astăzi se cer dovezi, iar atunci ne condamnau fără dovezi. Aveam 100 grame de pîine pe zi, ceai cu bromuri, turtoi de porumb, un mălai tare, ne înfometau, ne otrăveau organismul. Cum dovedim? Ne-am întîlnit faţă în faţă cu securiştii după ani de zile, dar nu le pasă, spun că au respectat ordinele. Dar nouă ne-au distrus tinereţea şi viaţa” a relatat Alexandru Chistol, fost deţinut politic cu o condamnare de 20 de ani de închisoare.
.
Rezistenţă şi represiune în Bihor
 

     Cetatea din Oradea a fost un alt popas al delegaţiei foştilor deţinuţi politici care a fost întîmpinată de Lucian Silaghi, preşedintele filialei AFDPR Bihor. S-a vizitat memorialul dedicat victimelor bihorene din perioada comunistă. Expoziția ,,Rezistență și represiune în Bihor” a impresionat, mai ales că suferinţele localnicilor din Bihor au fost similare cu ale făgărăşenilor. Acest muzeu al rezistenţei anticomuniste ocupă subsolul cetăţii şi a fost înfiinţat cu sprijinul financiar al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoriei Exilului Românesc, a Consiliului Județean Bihor, a Agenției de Dezvoltare Locală Oradea, a Asociației ,,Cei 40 de Mucenici”, respectiv a arhitectei drd. Maria Tîlvescu. Curatorul expoziției, muzeograful dr. Cristina Liana Pușcaș a întîmpinat delegaţia conducînd-o prin fiecare încăpere în care exponatele dezvăluiau suferinţele localnicilor bihoreni, elevi, preoţi, intelectuali, ţărani sau femei. ,,Ar fi trebuit să se fi lăsat cîteva dintre lagărele morții să fie mărturie peste timp a acelor vremuri. Din păcate, toate au fost rase de pe pămînt. Au rămas în picioare și pot fi vizitate lagărele naziste. Ar fi trebuit ca cea mai cumplită temniță din lume, Fortul 13 Jilava, să fi fost transformată imediat într-un loc de vizitare și nicidecum lăsată într-o continuă degradare. Este inadmisibil ca la București, în capitală, nici la 30 de ani de la căderea comunismului să nu existe un Muzeu al Crimelor Comunismului. O altă durere a noastră, deși în temniță și lagăre, Dumnezeu a fost în permanență alături de noi, astăzi trăim sub impresia că și pînă EL ne-a părăsit prin reprezentanții LUI pământeni. Nici la 60 de ani de la acele abominabile crime săvîrșite împotriva a mai tot ce a avut acest popor mai moral și mai sfânt, Biserica Ortodoxă n-a găsit de cuviință să canonizeze doi-trei din zecile de mii de martiri ai temnițelor. Istoria religiilor cunoaște o serie de tîlhari care s-au întors la Dumnezeu și au devenit sfinți, de femei de moravuri ușoare care au devenit sfinte, iar unui martir al temnițelor comuniste care în tinerețea lui a făcut o anumită politică, fără a fi săvîrșit o crimă, nu i se permite să se întoarcă la Dumnezeu, pe care nu l-a părăsit niciodată. Noi care am trecut pe lîngă limitele dintre viață și moarte nu am fărîmițat rezistența anticomunistă pe criterii politice, etnice sau religioase”, a declarat Octav Bjoza, preşedintele AFDPR. Dacă la Făgăraş nu s-a putut organiza un muzeu al Rezistenţei Anticomuniste, motivele fiind lesne de bănuit, la Oradea s-a reuşit Memorialul ,,Rezistenţă şi represiune în Bihor" care vorbeşte despre cei încarceraţi în lagărele din această zonă şi despre ororile la care au fost supuşi pe timpul detenţiei. Proiectul de amenajare memorială a subsolului K din Cetatea Oradea a demarat în 2015, iar anul trecut s-a dat în folosinţă. Iniţiatoarea acestui proiect, dr. Cristina Puşcaş, spune că memorialul vrea să ilustreze pentru publicul larg cîteva tematici: contextul naţional şi internaţional după cel de-Al Doilea Război Mondial şi noua geopolitică, luarea violentă a puterii de către comunişti şi în România, rezistenţa şi represiunea din Bihor, detenţia feminină, preoţii încarceraţi, lagărul care a funcţionat în Cetatea Oradea, rolul Securităţii şi al penitenciarului orădean, organizaţiile anticomuniste din Bihor. „Cele 10 celule au fost amenajate ca un spaţiu al contrastelor, rezistenţă şi represiune. Este un concept de memorial unic în România, care interacţionează cu vizitatorul. Acesta este condus prin intermediul luminii. Celulele sînt în semiobscur, unicele suprafeţe vizibile fiind cele pe care regăsim numele victimelor perforate în prisme de oţel. Metalul sugerează rigiditatea regimului şi îngrădirile la care era supusă persoana umană. Celulele se iluminează, pe rînd, cîte una, ghidînd vizitatorul”, a explicat ea. În plus, cei care vizitează memorialul pot viziona şi interviuri cu foştii deţinuţi politici.
 

Monumentul de la Carei
 

     S-a poposit la Carei, la monumentul eroilor din Al Doilea Război Mondial.Octav Bjoza, preşedintele AFDPR, a ţinut să vorbească despre jertfa românilor şi despre însemnele naţionale. ,,Am constatat că tricolorul nu mai este respectat în ziua de azi. Am o colecţie întragă de fotografii în care tricolorul nu era correct folosit. Este o ruşine!Toată lumea trebuie să ştie că albastru trebuie să fie aşezat în partea de sus, la lance, pentru că reprezintă albastrul cerului, legătura cu divinitatea. La mijloc trebuie să fie galbenul care reprezinţă bogăţia solului, grînele ţării, şi bogăţia subsolului, aurul ţării noastre. Roşul trebuie să fluture în vînt şi trebuie aşezat în dreapta pentru că reprezintă sîngele eroilor care s-a scurs în pămînt pe cîmpurile de luptă pentru apărarea gliei strămoşeşti. Sînt lucruri elementare care se învaţă în clasele primare, dacă se mai învaţă. Am întîlnit chiar şi la instituţiile statului român greşeli, punînd roşu la lance" a explicat preşedintele AFDPR, Octav Bjoza. S-au recules apoi la Mănăstirea Nicula unde un preot călugăr le-a prezentat istoria lăcaşului de cult.
 

La Beiuş cu ,,Adolescenţi în zeghe”
 

     Nu se putea trece prin Beiuş, fără ca foştii deţinuţi politici să poposească la camarazii lor de aici. Profesorul Traian Bodea i-a aşteptat la poarta Colegiului Naţional Samuil Vulcan pentru a le arăta de unde au fost arestaţi elevii unei clase întregi în anul nefericit 1948. Povestea beiuşenilor se aseamănă izbitor cu a făgărăşenilor. Elevii unei clase de la Liceul ,,Radu Negru” au fost arestaţi într-o singură zi şi încarceraţi în beciul Securităţii. Traian Bodea, profesor de limba română, profesie aleasă după ce i s-a refuzat dreptul de a deveni arhitect, se dovedeşte un povestitor desăvârşit în cartea de memorii ,,Adolescenţi în zeghe”. Este odiseea carcerală a tînărului care cu nouă zile în urmă a împlinit 15 ani şi care se trezeşte încătuşat la ora de franceză, în ziua de 2 noiembrie 1956, şi aruncat pentru următorii trei ani şi şase luni în tenebrele Gulagului românesc. Adolescenţa a petrecut-o în zeghe prin penitenciarele Oradea, Cluj, Aiud, Ocnele-Mari şi Mărgineni, alături de mii de alţi copii condamnaţi, unii dintre ei, pentru simplul fapt că au dus un coş cu bucate taţilor ascunşi în munţi. Această carte este un omagiu adus tuturor adolescenţilor care şi-au pierdut tinereţea în celulele întunecoase de la Aiud. Este o carte presărată de durere, de neputinţe şi deznădejde, dar şi o carte a solidarităţii, a omeniei şi a credinţei care i-a ţinut demni pe aceşti tineri în faţa bătăilor, a umilinţelor, a înfometării şi a batjocorii. Traian Bodea este adolescentul care a ştiut să-şi ascundă, cu demnitate cicatricile de la încheieturile mâinilor lăsate de ţigara anchetatorului său de la Securitatea din Oradea, locot. major Lăcătiş Eugen, cel care, mai târziu, la Timişoara, a racolat-o pe Mona Muscă. A ştiut să nu se lase deznădăjduit în lungile izolări, fără apă şi mâncare, de la „Neagra”, celula de pedeapsă, unde trebuia să stea o zi întreagă pe betonul umed. A ştiut să depăşească momentul în care visul său de adolescent s-a năruit, refuzându-i-se înscrierea la Facultatea de Arhitectură. A ales să fie profesor de limba şi literatura română, lăsând în urmă generaţii de oameni care au iubit literatura datorită lui. La întîlnirea cu camarazii săi din judeţul Braşov, a organizat în sala de consiliu a colegiului din Beiuş o adevărată conferinţă în care elevii de azi au putut afla istoria vie a oraşului lor. AFDPR filiala Beiuş mai are doar doi membri. Foştii deţinuţi politic din Ţara Făgăraşului şi Braşov vor participa şi la comemorarea de la Aiud, din 14 septembrie, dar şi la cea de la Poarta Albă , iar anul se va încheia cu Congresul anual al Asociaţiei ce se va organiza la Băile Felix, la începutul lunii septembrie. ,,Pentru noi sînt foarte importante aceste evenimente de peste an. Majoritatea camarazilor noştri sînt acolo sus, iar noi, cei care am mai rămas, avem obligaţia să-i pomenin şi să le aprindem cite o lumănare. Atît ne-a mai rămas. Conducătorii ţării nu sînt preocupaţi de istoria comunismuluişi nici de suferinţele noastre. Nu credeam că vom trăi astfel de vremuri, nu pentru o astfel de ţară am luptat şi suferit noi. Fiecare deplasare a noastră stă mereu sub semnul incertitudinii din cauza fondurilor necesare” au spus foştii deţinuţi politic. (Lucia BAKI) 

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

În ediţia tipărită

Războiul PSD contra PSD

 

     Conflictul dintre Liviu Dragnea şi Sorin Grindeanu s-a purtat mai întîi în partid, apoi s-a mutat în Guvern, iar în final a cuprins şi Parlamentul. Liviu Dragnea n-a reuşit să-i convingă pe toţi aleşii PSD să semneze moţiunea de cenzură, însă mizează pe o mobilizare exemplară miercuri, 21 iunie, la vot. În replică, premierul Sorin Grindeanu spune că numărul mai mic de semnături e prima dovadă că moţiunea de cenzură va pica. (continuarea doar în ediţia tipărită)

 

Caută in site ...

Vizitatori online

Avem 850 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

8.JPG

Cartea

Informatii utile

Publicitate

FaceBook

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 702
Număr afişări conţinut : 3792494

Horoscop zilnic



Ziare