Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Ştirile locale Săracii Făgăraşului, o iluzie
Săracii Făgăraşului, o iluzie

 

 

      Cîţi dintre făgărăşeni au ajuns pe strada Salcîmilor? Dar pe strada Prunului din cartierul Galaţi? Sau pe Ciocanului şi Plopului din cartierul Combinat? Locatarii de aici sînt tot locuitori ai Făgăraşului, la fel precum sînt cei de strada Gladiolelor sau Unirii sau Mihai Viteazu sau Pălărierilor. Dar sînt cu totul diferiţi. Se poate spune că Făgăraşul este împărţit în două, un oraş al civilizaţiei şi un altul de tip medieval, cu sărăcie, lipsă de educaţie, cu mizerie, furturi, cauzate, în cea mai mare parte, de lene şi indolenţă. Toată lumea ştie însă că aceste metehne au fost create şi cultivate de o clasă politică pusă pe jaf şi coruptă.

 Reporterii ,,Monitorul de Făgăraş” au poposit în mijlocul făgărăşenilor care locuiesc în diferite cartiere ale municipiului, iar poveştile de viaţă ale localnicilor au dus la o singură concluzie: sărăcia Făgăraşului este doar o iluzie. Sînt făgărăşeni, cei mulţi, harnici, educaţi şi care trăiesc decent, dar şi făgărăşeni puturoşi care aşteaptă ajutor de la stat, pentru un stat degeaba cît e ziua de lungă. Iar dacă vorbim de pondere, nici 10% dintre făgărăşeni nu formează cea de-a doua categorie.

,,Am 7 copii şi încă doi din altă căsătorie, sîntem săraci”
 

     Am intrat pe strada Prunului din Galaţi după ce am mers de-a lungul străzii Dobrogeanu Gherea admirînd curăţenia şi linia modernă a gospodăriilor. Casele frumoase şi îngrijite s-au pierdut după trecerea podului spre Prunului lăsînd la vedere căsuţe sărăcăcioase şi cocioabe. S-a deschis un întreg cartier cu mulţi copii, femei şi bărbaţi tolăniţi la porţi în praful uliţii. Manelele răzbăteau pînă departe, iar pruncii murdari şi desculţi ţipau în ritmul muzicii. Imaginea era completată însă, pe ici pe colo, cu cîte o limuzină cu numere străine şi cu vreo căruţă la care era înhămat cîte un cal. Curioase, s-au adunat în jurul nostru persoane de toate vîrstele întrebînd: ce ne daţi? Apoi au început să se plîngă. ,,Nu avem bani, trăim din ajutorul social şi din ajutorul copiilor dat de şcoală. Mai muncim cu ziua. Nimeni nu ne angajează, nu sînt locuri de muncă. Pe noi nimeni nu ne ajută” au spus majoritatea dintre ei. I-am întrebat dacă şi-au căutat locuri de muncă, iar răspunsul a venit uşor, ,,nu”, însoţit de o privire critică la adresa noastră. În timpul dialogului, pe şosea se plimbau vreo 4 persoane tîrînd după ele nişte mături. ,,Sînt cei cu ajutorul social. Aşa fac în fiecare zi, plimbă măturile. Ar trebui să cureţe şi rigolele, dar ei mătură drumul şi bagă mizeria în rigole. Nu-i interesează, vor doar banii” a spus un pensionar din cartier. O femeie de 48 de ani se plimba cu un prunc în braţe şi cu alţi vreo patru ţinîndu-se de fusta ei. ,,Am 7 copii şi din altă căsătorie încă doi. Am doar 560 lei alocaţia copiilor în rest nu primesc niciun leu. Nu avem canalizare, sîntem săraci” a spus femeia care n-a muncit niciodată. Într-o curte erau doi tineri care montau un gard metalic. ,,Doar pensionarii şi cei care muncesc în străinătate au bani. Ceilalţi nu vor să muncească pe salarii de 1400 de lei, mai bine stau degeaba şi primesc ajutor social. Sînt nişte puturoşi, doamnă! Eu lucrez în construcţii la o firmă, dar mai fac şi porţi. Lunar nu-mi rămîn mai mult de 1700 lei” a spus Alexandru Moldovan de 25 de ani. Şi Ionuţ Florin Moldovan de 20 de ani i-a criticat pe localnicii care nu vor să muncească. ,,De mic m-am dus la muncă, de cînd eram în clasa a VI-a, pentru că mama a murit, iar tata obişnuia să bea. Acum lucrez în construcţii şi îmi întreţin familia cu un copil. Sînt din Sâmbăta de Sus” a spus tînărul. O altă femeie s-a alăturat grupului format avînd un copil mic în braţe. ,,Am 31 de ani şi am 7 copii. Nu avem din ce trăi, ajutorul social nu ne ajunge. Pe noi, ţiganii, nu ne angajează nimeni, doar la turci (n.r. fabrica de parchet Ileni) dar nu se merită pentru 1400 lei şi ne şi bate turcul” a spus femeia care trăgea cu patos dintr-o ţigară. Întrebată dacă s-a gîndit la viitorul copiiilor ei atunci cînd i-a adus pe lume, răspunsul a fost surprinzător: ,,Noi nu ne omorîm copiii. Ce sînt 700 lei pentru noi, alocaţiile copiilor?” Din strada Prunului se mai bifurcă alte două străzi fără asfalt. Alte cocioabe, alte bănci la porţi, alţi locatari, la fel de mulţi, care stau degeaba.

Ilie Rus, excepţia care întăreşte regula
 

     În toată această imagine, Ilie Rus iese din tipar. Este un pensionar de 65 de ani, destul de bolnav. Copiii i-au crescut şi s-au răspîndit prin lume, dar a reuşit să-şi crească un nepot de la 5 luni pînă l-a făcut mare, 19 ani, şi despre care spune cu mîndrie că va avea o meserie după ce termină şcoala profesională. Bărbatul ne explică despre nepot că este ajutorul lor, acum, cînd sînt neputincioşi şi bolnavi. ,,Am lucrat în condiţii grele la turnătoria din UPRUC ca turnător-formator vreme de 30 de ani şi am, acum, o pensie de nici 1000 de lei. M-am îmbolnăvit de prostată şi mi-au scos vezica urinară, iar acum depind de o pungă sterilă pentru urină. Lunar trebuie să bat drumul Braşovului pentru a primi 8 pungi gratuite. Am fost încadrat în gradul II de handicap şi primesc 270 lei lunar. Banii nu-mi ajung pentru medicamentele mele şi ale soţiei. Pentru a-mi cumpăra tratamentul şi pungi am dus la amanet tableta nepotului. O pungă costă 30 de lei şi eu am nevoie de minim 10 pe lună. Avem wc-ul în curte că nu avem canalizare. Cînd au lucrat pe stradă trebuia să ne tragă branşament la fiecare poartă, dar n-au făcut. Au băgat ţeava la 5 m sub pămînt şi aşa au lăsat-o. De ce au mai tras conducta dacă nu ne putem branşa la ea?” a povestit pensionarul. Sînt puţini locatari precum Ilie Rus în acest cartier, oameni cu responsabilităţi şi care nu aşteaptă totul de la stat sau primărie. ,,Sînt tineri şi în putere, ar putea munci, dar aşteaptă ajutor social de la stat. Sînt mulţi care stau degeaba, toată ziua muzică, ţigări şi cafea. Păi asta e treabă?” a spus bătrînul privind pe strada Prunului în sus.

 

 

 

 

 

 

 


 

Ghetoul cu taxiuri
 

     După ce te adînceşti în inima străzii Salcîmilor, ţi se înfăţişează ghetoul cu rromi. Cocioabe şi căsuţe fără utilităţi, doar una două racordate la curent electric. Toate au numărul administrativ 2 şi reprezintă domiciliul a zeci de familii. Şi aici s-au adunat în jurul nostru multe persoane, de toate vîrstele. Pe acelaşi tipar ca şi pe Prunului ne-au întrebat ce le aducem, după care au început să înşire lipsurile în care trăiesc. ,,Drumul este sub orice critică, taxiul abia poate intra pînă aici” s-au plîns locatarii. N-au adus în discuţie ambulanţa sau maşina de pompieri ci taxiul, semn că în cartier curg comenzile pentru acest mijloc de transport, deloc ieftin. ,,Sînt bolnav, am diabet. Mi-au tăiat ajutorul social pentru că nu pot lucra că sînt bolnav. Mai dezmembrăm maşini pentru a avea bani” a spus Iacob Kalmar de 36 de ani, un bărbat solid şi bine legat. Gheorghe Gunea de 52 de ani ne-a arătat cum doi dintre băieţii lui stînd în uşa cocioabei scot firele de cupru din conductele găsite pe cîmp. ,,Trăim din fier pe care-l ducem la Remat şi mai muncim cu ziua” a spus bărbatul care s-a plîns că-i cade acoperişul şi nu vine primăria să-l repare. ,,La alegeri toţi vin şi ne promit, dar apoi 4 ani nu-i mai vede nimeni pe aici” a mai spus bărbatul care intenţionat a omis să completeze că votul şi l-a vîndut la fiecare scrutin electoral.
 

Băiatul din cort
 

     Tot la nr. 2 Salcîmilor figurează şi Florin Iacob, un tînăr de 33 de ani, slăbuţ şi vorbăreţ. Dar domiciliul său este într-un cort amplasat în tufe, la marginea străzii. ,,De vreo 8 ani casa mea este în cort. L-am învelit cu nylon pentru a-l proteja de ploaie. Aici dorm, iar între tufe mă spăl, cîteodată, în lighean. În cort am sacii cu haine pe care mi le cumpăr din banii care-i cîştig muncind cu ziua. Nu am unde să îmi spăl hainele şi le arunc şi îmi iau altele. N-am mai mîncat o mîncare caldă de mult. Am crescut la casa de copii în Bucureşti şi cînd am avut 16 ani, tata m-a adus aici. Dar nu stau cu el că nu mă mai primeşte. Mama este la Vîlcea, dar nu are condiţii să stau cu ea. M-am obişnuit în cort chiar şi iarna. Am saci de dormit şi nu îmi este atît de frig. Pînă acum m-am descurcat, dar mi-ar prinde bine o locuinţă” a spus tînărul.
 

Fecale aruncate la containerul Salco
 

     Cîndva cartierul Combinat era cel mai căutat de făgărăşeni. Cine nu-şi dorea să locuiască într-un apartament din blocurile amplasate în buza fabricii chimice sau să-şi dea copiii la şcoala de unde ieşeau buni meseriaşi. Astăzi s-a ales praful de tot, şi de blocuri şi de şcoală. Au mai rămas vreo trei imobile ce mai pot aminti de anii de demut uitaţi, iar în rest ghetoul rromilor. Imaginea nu diferă cu mult de cele de pe strada Prunului sau Salcîmilor. Am poposit la Blocul nr. 3 vechi la scara căruia erau cîţiva adulţi cu copii şi o familie de pensionari. Sporovăiau în soarele dogoritor de la mijlocul zilei şi-şi savurau cafeaua achiziţionată de la un aparat public. Ghidaţi de unul dintre locatari am intrat la parterul blocului. Cu greu am ajuns pînă la capătul holului care avea vreo 10 camere de-a lungul lui din cauza mirosurilor insuportabile şi a mizeriei ce zăcea la fiecare uşă. Acolo este un spaţiu destinat băii comune şi care cîndva era funcţional şi utilizat de toţi locatarii. Acum este o încăpere a mizeriei, nu ai loc în care să pui piciorul fără să rişti să calci în fecale. Şobolanii şi-au găsit culcuş în interior, dar se plimbă în voie şi pe hol. ,,Am blocat intrarea în baie pentru a nu mai putea, oamenii, să arunce mizeriile şi fecalele aici. Încăperea nu mai are nimic din ce a fost odată baia, nici scurgere, nici apă curentă. Locatarii îşi fac nevoile în găleţi şi dimineaţa le aruncă la containerul de gunoi, iar cei de la etaj direct pe geam. Eu mi-am amenajat o baie în locuinţă, am apă curentă şi scurgere. Zilnic facem curat cîţiva dintre noi, dar ceilalţi nu respectă curăţenia. Sîntem aici ca în ghetou” a spus Dan Moisin, de 39 de ani, un locatar. La parterul acestui bloc doar 4 familii au apă curentă, restul se aprovizionează de la Pompieri cu sticlele. Şi la etajele superioase situaţia este similară, fără utilităţi şi multă mizerie. La nici 500 m distanţă se află un alt bloc tot cu nr. 3. Este o diferenţă evidentă între cele două imobile ca de altfel între locatarii acestora. Dacă primul ar necesita o decizie a DSP Făgăraş de evacuare şi închidere pe motiv de focar de infecţie, al doilea este bine îngrijit şi chiar modernizat.
 

Focarul de infecţie
 

     Blocul cu nr. 6 este pata neagră a municipiului. Aici locuiesc multe familii cu foarte mulţi copii. Din imobilul aflat în proprietatea municipiului n-a mai rămas mare lucru. Camerele închiriate, dar şi cele cîteva ajunse în proprietatea unor locatari sînt într-o stare avansată de degradare, nu sînt racordate la utilităţi, iar şobolanii sînt vietăţi obişnuite ale blocului. Dacă te încumeţi să pătrunzi în imobil şi apoi să te încăpăţînezi să urci pînă la ultimul etaj ai nevoie de mască de gaze, dar şi de o îmbrăcăminte adecvată pentru protecţia împotriva muşcăturilor de şobolani şi de pureci. ,,Aici locuim pentru că nu avem alte opţiuni. Blocul este degradat şi primăria nu ne face reparaţiile. Noi nu avem bani, doar ajutorul social” spun locatarii de aici. Şi blocul nr. 12 este o ruină deşi în urmă cu nici 10 ani acesta a fost predat locatarilor în condiţii optime, cu uşi şi geamuri termopan, cu utilităţi, zugrăvit, o mansardă modernă şi pază. ,,Locatarii sînt vinovaţi de starea în care a ajuns blocul 12. Au distrus tot. Nu muceşte niciunul şi nu şi-au plătit utilităţile, aşa că le-au fost tăiate apa, curentul, căldura” au spus unii cetăţeni din cartier. Aceste două imobile sînt înconjurate de bălării şi de munţi de mizerie, dar imaginea nu pare să-i deranjeze pe locatarii care-şi lasă pruncii să se joace în voie.
 

,,Ai păduchi?”
 

     Am ajuns în colonia cartierului Combinat. Cîndva, aici clădirile erau repartizate specialiştilor din uzina chimică, erau întreţinute şi cochete. Astăzi, sînt nişte cocioabe infecte, majoritatea dintre ele. Ne-au întîmpinat nişte copii, nu mai mari de 6 ani, desculţi şi murdari. Nu şi-au întrerupt însă dialogul sincer pentru a ne ghida prin cartier. ,,Ai păduchi? Nu, eu nu am păduchi. Atunci poţi să probezi pălăriuţa mea” dialogau copiii care se lăudau cu şepcuţele şi pălăriile lor. Un băieţel de vrei 3 ani alerga printre cei mari cu greu putînd fi oprit să nu ajungă în şosea. ,,E surdo-mut şi nu ne aude ce spunem” explica unul dintre băieţi. Străzile sînt neasfaltate, pline de praf şi de mizerie. La porţile cocioabelor stau în grupuri copii, bătrîni şi adulţi, iar muzica răzbate pînă departe spre ruinele fostei fabrici. Şi în mijlocul cartierului 13 Decembrie am întîlnit o imagine similară: gălăgie, manele, grătare încinse între blocuri şi taxiuri care veneu şi plecau unul după altul cu locatarii bruneţi ai celor trei blocuri de ,,italieni”. În aceste zone ale municipiului au fost identificate şi focare de TBC.
 

Faţa frumoasă a Făgăraşului
 

     Am vizitat şi alte străzi şi cartiere din municipiu tot înainte de ora 15.00. Multă linişte, curăţenie, flori, iarba tunsă proaspăt, dar niciun locatar nu era pe banca de la scara blocurilor. Am găsit cîţiva pensionari care, amabili, au stat de vorbă cu noi. ,,Am amenajat o grădinuţă de flori pe care noi, locatarii, o îngrijim. Zilnic curăţăm zona şi o întreţinem. Cred că avem cea mai frumoasă zonă verde şi cel mai îngrijit bloc” au spus pensionarii din cartierul Negoiu. La fel ca ei au susţinut şi locatarii din Tudor Vladimirescu, dar şi cei din Titu Perţea. Dacă, ipotetic, am pune faţă în faţă aceste două categorii de făgărăşeni, am putea spune, fără să greşim, că fac parte din lumi şi vremuri diferite. Iar dacă vorbim de sărăcie, aceasta nu este decît efectul legilor postdecembriste emise de parlamentari şi guvernaţi cu scopul clar de a-i recompensa pe cei care-i votează pentru mici, bere, găleţi şi bani. (Lucia BAKI)

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

În ediţia tipărită

Kovesi: E un asalt asupra DNA

 

     „E un asalt asupra DNA, pentru că eficientă DNA îi dispera pe unii, care vor că noi să nu ne mai facem treaba. De aceea sîntem atacaţi, de aceea mafia ne atacă, de aceea sînt presiuni, de aceea sînt hărţuiri. Dacă nu investigam pe nimeni, dacă nu ne atingeam de nimeni, toată lumea ne lăuda şi ar fi fost foarte bine. Nu o să cedăm. Eu nu o să cedez. O să ne continuăm treaba, cît vom fi lăsaţi, pentru că noi ne luptăm cu mafia“, afirmă procurorul şef DNA Laura Codruţa Kovesi. (continuarea doar în ediţia tipărită)

 

 
Dublu standard de calitate a alimentelor

 

     Aflată acum în faza analizelor de laborator, ancheta din România referitoare la posibilul dublu standard de calitate a produselor alimentare din Estul şi Vestul Europei completează de fapt o alta analiză realizată la iniţiativa Asociaţiei Consumatorilor din Slovacia, în aprilie 2011. Atunci, Asociaţia a pretins că majoritatea corporaţiilor din industria alimentară şi a băuturilor realizează produse de calitate diferită pe care le comercializează în mai multe state UE sub aceleaşi branduri. (continuarea doar în ediţia tipărită)

 

Caută in site ...

Vizitatori online

Avem 684 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

11.JPG

Cartea

Horoscop zilnic

FaceBook

Informatii utile

Publicitate

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 710
Număr afişări conţinut : 3826036


Ziare