Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Ştirile locale Augustin Şandru, un luptător pentru Unire
Augustin Şandru, un luptător pentru Unire Email
Luni, 06 August 2018 18:29

 

Centenarul Marii Uniri a fost marcat la Viştea de Jos printr-un simpozion de istorie Peste 250 de localnici au asistat la lucrările prezentate de istorici renumiţi ai Academiei Române Expoziţia ,,Augustin Şandru” a fost organizată de dascălii şcolii în căminul cultural

     Centenarul Marii Uniri a fost marcat la Viştea de Jos printr-un eveniment cultural inedit, care a pus faţă în faţă istorici de la cele mai renumite institute de istorie din ţară şi localnici.

 

 În sala căminului cultural din Viştea de Jos s-a desfăşurat o adevărată lecţie de istorie în care dascălii au fost cercetători ştiinţifici renumiţi, iar elevii au fost localnicii de toate vîrstele. Simpozionul a avut ca temă ,,Augustin Şandru. Un luptător pentru Unire”, iar dezbaterile s-au purtat în jurul Primului Război Mondial şi efectele acestuia în rîndul românilor participanţi la Marele Război avînd ca simbol pe dascălul viştean, Augustin Şandru. Evenimentul a fost primit de localnici cu multă deschidere, mai ales că organizatorii l-au avut în centrul atenţiei pe un consătean de-al lor care i-a culturalizat vreme de şapte decenii. S-au aflat astfel lucruri inedite şi necunoscute din viaţa dascălului satului Viştea de Jos, Augustin Şandru. Evenimentul a fost organizat de Primăria Viştea de Jos în colaborare cu Academia Română, Institutul de Istorie ,,Nicolae Iorga” Bucureşti, Institutul de Istorie ,,A.D. Xenopol” Iaşi, Arhivele Naţionale Iaşi, Şcoala Gimnazială Viştea de Jos şi Parohia Ortodoxă Viştea de Jos. Este primul eveniment dedicat Centenarului Marii Uniri organizat la sat printr-un simpozion istoric şi memorialistic.

Primarul Florin Ioani a deschis lucrările simpozionului
 

     Manifestarea a fost o mare sărbătoare pentru comunitatea din Viştea de Jos. În straie de sărbătoare, sătenii au urmat programul evenimentului stabilit de organizatori, dar pregătirile au început cu mai multe zile înainte. Căminul cultural a devenit un mic muzeu în care exponatele afişate cu dibăcie de dascălii şcolii gimnaziale au dezvăluit o pagină de istorie locală neştiută pînă acum de localnici. Augustin Şandru a fost eroul omagiat sîmbătă, 4 august 2018, marcîndu-se 135 de ani de la naşterea sa. ,,Comemorăm un erou al satului Viştea de Jos, Augustin Şandru, printr-un eveniment inedit la sat, acest simpozion ştiinţific la care avem invitaţi de seamă, mari istorici de la institute de istorie importante din România. Este un început pentru mediul rural, dar ne dorim să continuăm. Salut prezenţa locuitorilor din comuna noastră şi de asemenea pe toţi invitaţii şi pe urmaşii eroului nostru” a spus primarul comunei Viştea, Florin Ioani.
 

Slujbă de pomenire la mormîntul eroului
     

 

 

 

 

 

 

     Începînd cu ora 11.00, la mormîntului lui Augustin Şandru din cimitirul satului a fost oficiată o slujbă de pomenire de către preotul paroh al satului, preotul din Dealul Frumos, originar din Viştea de Jos şi de protopopul Făgăraşului. Evenimentul a continuat în sala căminului cultural unde primarul Florin Ioani a deschis lucrările simpozionului prezentînd apoi fiecare luare de cuvînt. Instituţia Prefectului Braşovului a fost reprezentată de subprefectul Adrian Folea, CJ Braşov de directorul muzeului judeţean, dr. Daniel Nazare, IŞJ Braşov de inspectorul şcolar de zonă. Fiecare a salutat audienţa şi a vorbit despre importanţa unei astfel de manifestări dedicate Centenarului Marii Uniri.
 

Lansare de carte
 

     Invitatul special, de altfel şi cel care a iniţiat manifestarea de comemorare a luptătorului şi dascălului Augustin Şandru, a fost Silviu Văcaru, cercetător ştiinţific gradul I, la Institutul de Istorie ,,A.D. Xenopol” Iaşi. Cercetătorul a ţinut să-şi prezinte lucrarea de cercetare dedicată lui Augustin Şandru în Viştea de Jos, satul natal al eroului şi totodată să cunoască îndeaproape comunitatea în care s-a născut şi a trăit subiectul său. A surprins iniţiativa sa atît pe localnici, dar şi pe autorităţile locale şi judeţene. În amintirea eroului naţional Augustin Şandru, dar şi a altor luptători din Războiul Mare rămaşi necunoscuţi generaţiilor actuale, cercetătorul a publicat volumul de carte ,,Augustin Şandru. Scrisori de pe frontul din Siberia. 1916-1920” care a fost lansat la Viştea de Jos cu ocazia acestei manifestări. Istoricul a mai publicat 32 de volume de carte şi peste 100 de studii în reviste de specialitate. Este arhivist, muzeograf, paleograf, arheolog, cercetător al istoriei medievale a românilor, istorie socială, istoria culturii, minorităţi etnice şi religioase, migraţii. A coordonat colecţia Catagrafiile Visteriei Moldovei (1820-1845), o amplă lucrare statistică planificată în 87 de volume, publicate însă 14 dintre ele. Printre lucrările publicate amintim: Diecii Țării Moldovei în prima jumătate a secolului al XVII-lea, Din istoria comunităţilor catolice din Moldova, Supuşii austrieci în Principatul Moldovei (1833-1835), Departamentul Criminalicesc în Moldova (1799-1828), Condici de sentinţe, Stări de spirit şi mentalităţi în timpul marelui război.
 

Siviu Văcaru: ,,Doream să găsesc pe cineva din famile căruia să-i spun ce gîndea acest înaintaş”
 

     ,,Cu ani în urmă, cu prilejul împlinirii a 70 de ani de la Marea Unire, prezentam în Aula filialei Academiei Române din Iaşi o comunicare despre voluntarii transilvăneni din Rusia. Am parcurs apoi o parte din scrisorile păstrate în Fondul Misiunii Române de repatriere a voluntarilor transilvăneni şi bucovineni conduse de Victor Cădere, cînd mi-a atras atenţia unele scrisori scrise la maşină sau de mînă foarte citeţ, ca ale unui învăţător de altădată, şi care erau semnate Şandru. Erau adevărate rechizitorii făcute politicienilor de la Bucureşti, prezentări ale situaţiei de pe front, descrieri ale locurilor prin care a trecut cu vaporul sau frumoase şi duioase vorbe trimise către familie. Plecase ca soldat al Imperiului Austro-Ungar unde era minoritar şi dorea să se întoarcă într-o ţară nouă unde era majoritar. După evenimentele din 1989, apropiindu-mă mai mult de subiect, a apărut dorinţa de a găsi pe cineva din familia lui, căruia să-i spun ce gîndea acest înaintaş” a explicat istoricul şi iniţiatorul manifestării.
 

Augustin Şandru era pentru toată lumea: ,,Tata dragă”
 

     Bătrînii satului îşi amintesc de Augustin Şandru ca dascăl ce a educat multe generaţii de elevi, ca dirijor al corului satului şi ca un exemplu pentru toţi. Toată lumea îi spunea: tata dragă.Dar nu cunoşteau anii duri petrecuţi în lagărele din Siberia. ,,L-am întîlnit întîmplător pe nepotul său, Ionel Ucu Bratu Voicescu. Deţinînd o serie de cărţi poştale de la bunicul său: ,,tata dragă”, nepotul mi le-a pus la dispoziţie şi astfel a apărut ideea cărţii de faţă şi a evenimentului de astăzi. Primarul Florin Ioani a fost deschis acestei iniţiative şi astfel ne aflăm astăzi, aici” a explicat cercetătorul Siviu Văcaru. S-a putut afla că învăţătorul Augustin Şandru trimisese şase scrisori care n-au ajuns la familie, dar au ajuns la Victor Cădere care le-a pus la dosarul vremii pentru a scrie istorie. Istoricul a făcut o incursiune în istoria acelor ani, scoţînd în evidenţă situaţia voluntarilor români ajunşi prizonieri în lagărele din Rusia. Localnicii au putut afla lucruri şi informaţii necunoscute pînă acum despre viaţa acestor prizonieri şi despre indolenţa guvernului român faţă de ei. ,,Augustin Şandru a urmat Institutul Pedagogic de Stat din Deva, cea mai înaltă şcoală de învăţători în limba maghiară. A fost trimis să-i înveţe pe copii limba maghiară, asta în condiţiile în care el lupta pentru românism. În lagărele din Siberia au ajuns trei batalioane de români. Augustin Şandru a ajuns şef al propagandei din cadrul Comitetului Naţional Român. În această calitate a editat un ziar acolo în Siberia în care prezenta situaţia din lagăr, de pe front, din ţară. Un ziar scris doar de el. În volum am publicat scrisorile eroului către familie din Siberia şi de pe vapor, pe drumul de întoarcere. Şase ani a rămas în lagăr alături de cei peste 40.000 de voluntari ardeleni” a prezentat istoricul.

Cercetătorul Viorel Achim: Înregstrări audio şi fotografii din 1917
 

     Un alt invitat a fost Viorel Achim, cercetător gradul I la Institutul de Istorie ,,Nicolae Iorga” Bucureşti, care a susţinut lucrarea intitulată ,,Calvarul prizonierilor români în Germania, 1916-1919”. ,,Istoria oamenilor mici trebuie ştiută pentru că ne spune mai mult despre evenimente. Istoria ne spune că eroi sînt cei care au murit în luptă. Sînt ofiţeri care au murit în război, dar nu sînt trecuţi în documente. Istoricii au obligaţia să cerceteze şi să repare aceste lucruri” şi-a început istoricul prezentarea. Publicul prezent a aflat astfel că militarii din armata română au căzut prizonieri la inamic şi au fost internaţi în lagărele de germani pe teritoriul ocupat de armatele Puterilor Centrale, lagăre situate în Bulgaria, Austro-Ungaria şi Germania. În lagărele din Germania au ajuns 73.000 de români. Aici au suportat cel mai dur regim, prizonierii români fiind consideraţi de Germania ca provenind dintr-o ţară trădătoare. Istoricul a susţinut că datorită condiţiilor în care au fost ţinuţi cei 12 milioane de prizonieri de război proveniţi din zeci de ţări, cea mai mare rată a mortalităţii s-a înregistrat în rândurile prizonierilor români, 37%. Cercetătorul a surprins audienţa prin prezentarea unor fotografii vechi cu prizonierii din lagăre şi de pe front. De asemenea, a adus cele mai vechi înregistrări audio în limba română a luptătorilor în Marele Război. ,,Statistica germană ne arată că 43.297 de români au fost prizonieri în Germania, cei mai mulţi soldaţi şi subofiţeri. Mărturii ale calvarului sînt jurnalele, cărţi poştale, cărţi de memorii şi chiar mărturii ale supravieţuitorilor. Au suportat un regim de internare foarte dur, condiţii mizerabile, hrană foarte redusă în calorii, nu a funcţionat corespondenţa, au fost puşi la muncă, exploataţi. Doar românii nu primeau pachete de la familii, cei din cele peste 100 de ţări primeau. Guvernul român nu a făcut nimic pentru românii lui. Au murit de inaniţie şi de boli, rata mortalităţii în rîndul lor fiind de 36,8%, în timp ce în rîndul belgienilor, de exemplu, era de 5%, sau a francezilor de 7,4%. A fost o tragedie din partea guvernului român” a explicat istoricul. A fost prezentată o înregistrare din august 1917. Printre domeniile de cercetare ale istoricului Viorel Achim se află istoria Transilvaniei în evul mediu, minorităţile etnice din România în perioada 1918-1948, holocaustul din România sau istoria romilor. Printre volumele de carte şi lucrări ştiinţifice semnate de istoricul Viorel Achim putem aminti: Țiganii în istoria României, Banatul în evul mediu, Documente privind deportarea ţiganilor în Transnistria, Politica sud-estică a regatului ungar sub ultimii Arpadieni, Politica regimului Antonescu faţă de cultele neoprotestante. A primit premiul Academiei Româno-Americane de Ştiinţe şi Arte pe anul 1998 pentru activitatea în domeniul istoiei şi Premiul Eudoxiu Hurmuzaki al Academiei Române în 2014.
Istoricul Venera Achim: ,,Românii erau loiali împăratului”
 

     Venera Achim, cercetător ştiinţific gradul III la Institutul de Istorie ,,Nicolae Iorga”, Bucureşti a vorbit despre prizonierii români în Rusia în timpul Primului Război Mondial. ,,Peste 600.000 de români

din Transilvania au fost mobilizaţi în armata austro-ungară care au participat la Primul Război Mondial. În total au fost mobilizaţi din Transilvania 926.500 de persoane, în condiţiile în care Transilvania număra, la 1914, aproape 5 milioane de locuitori” a susţinut istoricul Venera Achim. Istoricul a scos în evidenţă calitatea românilor transivăneni de a fi loiali împăratului şi de a respecta jurământul depus în faţa acestuia. ,,S-a renunţat la acest loialism abia după moartea împăratului în noiembrie 1916. Au ajuns în lagărele din Rusia, Siberia, 120.000 de prizonieri” a explicat istoricul care a apreciat manifestarea de la Viştea ca fiind unică. ,,M-a surprins în mod plăcut acest simpozion, este prima dată cînd susţin o lucrare într-un astfel de loc. Avem un proiect sub egida Ministerului Culturii dedicat Centenarului de a prezenta istoria în faţa publicului larg. Noi am început organizarea lui, dar deocamdată totul s-a oprit” a spus cercetătorul Venera Achim. Domeniile de cercetare ale istoricului Venera Achim sînt: istoria economiei naţionale în secolul al XIX-lea, structuri sociale în principatele române, România în perioada 1830-1866, robia în principatele române în sec. XIX, memorialistica românească a primului război mondial.
 

Amintiri despre detenţia din închisoarea din Cetatea Făgăraşului
 

     Ionel ,,Ucu” Bratu, este nepotul eroului Augustin Şandru şi a vorbit audienţei despre viaţa bunicului său. Este cunoscut în Viştea de Jos ca ,,Ucu” şi locuieşte, atunci cînd vine în vacanţă, în casa fostului dascăl, clădire ce a găzduit în regimul comunist, posta din sat. Ionel Bratu este profesor pensionar, compozitor, baterist, pianist, orchestrator. Este membru al Uniunii Compozitorilor din România, laureat al Marelui Premiu, secţiunea creaţie, a Festivalului Naţional de Romanţe ,,Crizantema de aur”, Târgoviţte, 2014, şi a altor festivaluri şi concursuri naţionale. A compus numeroase melodii interpretate de cunoscuţi cîntăreţi de muzică uşoară: Dorin Anastasiu, Ioan Luchian Mihalea, Mirela Voiculescu Fugaru, Aurelian Andreescu, Mihaela Runceanu, Margareta Pâslaru, etc. Profesorul Ucu Bratu a vorbit despre anii de detenţie ai lui Augustin Bratu din timpul comunismului pe care i-a trăit în închisoarea din Cetatea Făgăraşului. Localnicii au ascultat amintirile consăteanului lor legate de renumitul dascăl al satului. Augustin Şandru a fost încarcerat timp de 3 ani de Securitatea comunistă.
 

,,Deşteaptă-te, române”
 

     Alina Ileana Cârje, directoarea Şcolii Gimnaziale din Viştea de Jos, a realizat un remember al vieţii eroului Augustin Şandru după care pe scena căminului cultural s-a derulat un program artistic. Corul mixt al satului a prezentat pricesne, iar elevii şcolii din comună sub îndrumarea dascălilor Alina Cârje, Ana Cristea, Marioara Stermin, Elena Noianu şi Sorin Dima au prezentat un montaj de cîntece patriotice şi poezie. Manifestarea a avut şi o încheiere inedită. La finalul programului artistic, s-a dat tonul imnului României. Atît corul mixt, dar şi elevii au mobilizat publicul care ridicîndu-se în picoare au cîntat versurile ,,Deşteaptă-te române”.

Augustin Şandru, un dascăl respectat
 

     ,,Îl ştiu ca dirijor, cu ochelarii pe nas, era foarte atent la tonuri, să dirijeze corul. Eram copii şi ne înghesuiam la uşa bisericii să vedem ce fac acolo, cum cîntă corul. Se uita pe sub ochelari la noi, iar noi fugeam şi ne răsturnam pe scări. Era învăţător, era respectat în sat. A fost şi director de şcoală, noi am scos arhiva şi am verificat, a condus şcoala din 1921 pînă în 1934. Este un eveniment bine venit, dar am fi vrut să avem mai mult timp pentru organizare. În casa dînsului, unde a fost poşta, am vrut să amenajăm un muzeu, am şi strîns obiecte. Dar nefiind timp, am organizat doar această expoziţie urmînd să facem muzeul ulterior” a spus Ana Cristea, cadru didactic la Şcoala Gimnazială Viştea de Jos.
 

Săteni săritori
 

     Cum era de aşteptat, un grup de săteni s-au ocupat şi de partea distractivă a acţiunii. După simpozion, invitaţii au fost poftiţi la masă. Femeile satului au pregătit un meniu gustos format din ciorbă, sarmale, cozonac, vin şi bere. ,,Am preparat 450 de sarmale de post, o ciorbă de legume. Desertul a fost format din cozonac şi cafea. Bărbaţii s-au ocupat de băuturi, vin, bere, apă şi sucuri” au spus femeile. Merită menţionate femeile care mereu se află în colectivul organizatoric al evenimentelor din sat, majoritatea dintre ele făcînd parte şi din corul bisericesc: Angela Borzea, Livia Stanciu, Ana Cristea, Olimpia Godan, Maria Şandru, Maria Tiboldi, Paraschiva Dovleac, Mariana Lascu, Elena Anton, Rodica Stoica, Lucia Şofariu, Maria Borzea, Elena Cârje, Elena Stanislav, Maria Capră, Victoria Dancu, dar şi elevele Alexandra Lascu, Abdreea Sarsamă. Un ajutor la fel de important îl dau la orice eveniment: Gheorghe Dancu, Adrian Borzea, Gheorghe Şandru, Dinu Anton, Dănuţ Şandru, Nicolae Şofariu, Ion Ivan, Cornel Tiboldi şi Vasile Borzea alături de toţi angajaţii din Primăria Viştea.

Cine a fost Augustin Şandru?
 

     Augustin Şandru s-a născut la 2 august 1883, la Also-Vist (Viştea), fiind fiul lui Augustin şi al Mariei. Era nepotul lui Stanciu Şandru Vasile (2 februarie 1821- 12 octombrie 1899), fost comandant al Companiei a VII-a a Regimentului de la Orlat şi efor al Şcolii grănicereşti din Viştea de Jos. După absolvirea Institutului Pedagogic de Stat din Deva în anul 1904 vine învăţător în satul natal. La 21 iunie 1912 se căsătoreşte cu Bratu Cornelia, fiica lui Ioan şi a Anei din Tilişca. Pînă la mobilizare i se naşte primul copil, Marcel, iar după plecarea pe front se naşte Lavinia. La 19 iulie 1914 este chemat sub arme şi pleacă pe teatrul de operaţiuni din Galiţia, fiind un participant activ la Primul Război Mondial. El a fost mobilizat în armata austro-ungară, a luptat pe frontul rusesc, iar apoi a fost prizonier în Rusia, împreună cu zeci de mii de români ardeleni şi bucovineni. Augustin Şandru a fost unul dintre conducătorii Legiunii Voluntarilor Ardeleni din Rusia, care s-a organizat pentru a lupta alături de trupele franceze împotriva Puterilor Centrale. La Celiabinsk, la 29 octombrie 1918, cu o lună înainte de Adunarea de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, care a proclamat Unirea Transilvaniei cu România, voluntarii au declarat separarea pămînturilor româneşti Transilvania, Bucovina, Banatul, Maramureşul, Crişana, Sătmarul şi Bihorul şi alipirea lor de veci la România „cu care formează o ţară unică şi indivizibilă”, iar regele Ferdinand a fost proclamat rege al tuturor românilor. Ei au reprezentat forţa militară activă a românilor în condiţiile în care România, în urma păcii de la Bucureşti, nu mai participa la efortul militar al statelor aliate împotriva Puterilor Centrale. În cadrul Legiunii, Augustin Şandru a fost şeful Secţiei Culturale a Legiunii. În această calitate el a coordonat toate manifestările culturale ale Legiunii, a redactat ziarul „Ţara noastră”, care a apărut la Vtoraia Riecika, a scris multe articole de îmbărbătare a voluntarilor, a făcut cursuri de alfabetizare cu soldaţii ţărani, şi, poate cel mai important lucru, a încercat să ţină treaz sentimentul de unitate a românilor şi dorinţa românilor ardeleni ajunşi în Rusia de a se întoarce în noua lor patrie, România. Augustin Şandru a fost unul dintre promotorii şi transmiţătorii ideilor nobile de unitate naţională către prizonierii şi apoi voluntarii români din Transilvania şi Bucovina aflaţi pe teritoriul Rusiei şi prin aceasta el are asigurat un loc de cinste în istoria naţională. Se va întoarce acasă după şase ani, la 15 iulie 1920, cînd s-a dedicat activităţii didactice şi obşteşti din Viştea. Pentru participarea la luptele contra bolşevicilor din Siberia, dar şi a faptului că nu a vrut să colaboreze cu noua putere instaurată în România, după terminarea celui de al Doilea Război Mondial este închis pe timp de trei ani la închisoarea din Cetatea Făgăraş. El nu şi-a scris memoriile, cu aventura din Rusia, aşa cum au făcut alţi comandanţi ai voluntarilor ardeleni şi bucovineni. Trecerea timpului a dus la ştergerea din amintirea urmaşilor a acestor eroi necunoscuţi ai neamului nostru, spune istoricul Silviu Văcariu. Pentru a înţelege mai bine cum vibra Augustin Şandru la gândul reîntoarcerii acasă şi la modul cum vedea politica guvernului, stau mărturie scrisorile adresate soţiei. Augustin Şandru s-a stins din viaţă la 15 noiembrie 1974, la vîrsta de 91 de ani. A fost înmormîntat în cimitirul din Viştea de Jos. A fost membru fondator al ,,Asociaţiunii pentru literatura română şi cultura poporului român”, a înfiinţat corul bisericesc din Viştea, iar, ca învăţător, a îndrumat mai multe generaţii de elevi.
 

Scrisori din pribegie
 

- „În decursul atâtor vremuri m-a ros numai grija şi gândul vostru, dorul de casă şi mai mult decât orişice neliniştea pentru viitorul nostru ca neam. ...Fac ai noştri serviciu, se bat fără teamă unde trebuie, dară toţi sunt cu gândul numai acasă. Privirea lor e îndreptată spre guvernul român, spre opinia publică din România, de unde aşteaptă cu toţii ca să se ia măsuri ca să poată merge acasă, ca acolo pe pământ românesc să aducă serviciu ţării şi neamului. Eu înţeleg foarte bine rostul şi însemnătatea noastră aici; ei, dar dorul de casă, pribegie de cinci ani...Şi ce face guvernul român? Ce face opinia publică din România? Ce fac aceia care au soţi, copii sau fraţi în Siberia depărtată. Dr. Niţescu a dus cu sine listele celor 4.500 de voluntari. S-au publicat? Să ştie cine erau atunci în Corp? Să ştie că în lagărele de prizonieri din Siberia tânjesc aproape 10 mii de prizonieri români, de care nici azi, nici mai înainte nime n-are habar?” fragment din scrisoarea trimisă soţiei în 1920
- ,,Scumpa mea! Această carte va sosi probabil de Sărbători. Cea de-a doua mult mai tîrziu. Să sperăm că după această Înviere care se apropie urmează să sărbătorim altele împreună. Cred că ai primit fotografia mea. Data trecută ţi-am scris că cei din Viştea ar trebui să se înţeleagă cu Nicu; şi el va dori asta, la urma urmei, după ce planurile sale vor suferi un eşec. Gusti” 17 martie 1916
- ,,Am primit de la tine o carte din 29/I. Mă bucur că îţi merge bine. Un mesaj din Turda din 10 II, din Sighişoara din 21.II. Acum sînt într-o anumită măsură liniştit. Dacă ai nevoie de bani, adresează-te Veturiei. Nu am nicio idee despre ce fel de venituri dispui tu acum, şi asta îmi face multe griji. Economiseşte la modă şi alte lucruri nefolositoare, dar nu economisi la alimente. Aş vrea să vă găsesc sănătoşi şi bine dezvoltaţi. Copiii şi tu să petreceţi mult timp în aer liber, mişcare, nu răsfţaţi, în ceea ce priveşte corpul ei ar trebui să fie ca şi copiii ţăranilor. Sub aspect spriritual, te rog să le dezvolţi pasiunea pentru desen şi muzică. În aceste zile vei primi 550 Kr. de la doamna Lippay Zoltan, din Tet, din comitatul Gyor. Despre aceasta dă-mi de ştire de mai multe ori. (2.5.1916, Tobolsk)
- ,,Dradul meu copil! Mă gîndesc cu dragoste la tine, la Marcel şi Lavinia! Să-mi rămîneţi sănătoşi. Dumnezeu să vă apere! Gusti” 8.VIII. 1916, Tobolsk.
- Stimate domnule maior. Iată o lună trecută de la Vladivostok. Partea de drum de la Colombo, de unde am plecat în 16 seara, a fost cea mai lungă (3600 mile), şi în primele 10 zile cea mai neplăăcută. Colombo e oraş frumos cu 180.000 locuitori. Ordinea, curăţenia şi viaţa este în general ca cea din Singapur. Icoana străzilor e aceeaşi cu deosebirea că copiii te înconjură, cerîndu-ţi baccia ca ţiganii la noi. Abia te scapi de ei. Îţi sare în ochi numărul automobilelor. Oraşul are un parc frumos. Are un muzeu destul de interesant pe care ar fi fost bine să-l fi putut vizita mai cu răgaz. Templele şi pagodele sunt destule. Am cercetat o pagodă budistă. Pe preoţi dacă nu ar avea un fel de toga de culoare galbenă i-ai crede catolici. De altcum şi ei fac gheşefturi ca ai noştri. În prăvălii se vorbea de prinţul Carol. Şi aici şi în Singapur am aflat scumpete cum nu am fi aşteptat. ...Vaporul a stat în Colombo 2 zile....Pînă pe Marea Roşie am călătorit prost. Băieţii mei erau deznădăjduiţi. ...De atunci pînă la intrarea în Canalul Suez, îi vedem zilnic de 2-3 ori...Pe cînd pînă la Singapur am făcut în medie 300 mile, pe Oceanul Indic am scăzut la 230, iar în marea Roşie ne-am ridicat la 260 mile zilnic. Pe Suez am călătorit de dimineaţa la 4 pînă seara la 9. ...Strîmtoarea de la Bab el Mandeb este îngustă, vezi pămîntul Arabiei, nisipos, roşiatic şi stîncile fără vegetaţie ale Africii...În Pord Said ajungînd noaptea nu am putut vedea nimic. Am stat 2 ore şi am plecat la Alexandria. Ni s-a comunicat că vom trece pe vaporul englez ,,Teutonic” care ne va duce la Constanţa. ,,Teutonic” este un vapor mare (12.000 tone). Cred că prin 6-7 iulie tot o să sosim la Constanţa”Al dumneavoastră devotat Şandru. (Alexandria, 30 iunie 1920. (Lucia BAKI

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Comunicat de presa

În ediţia tipărită

,,Pesta porcină este o făcătură a guvernantilor“

     Pesta porcină este un alt subiect adus în atenţia românilor în ultima perioadă pentru a le abate atenţia de la evoluţia evenimentelor reale. Peste tot în media se dezbate subiectul, iar în paralel se sacrifică porcii atît din ferme, cît şi din gospodăriile oamenilor. Oamenii se întreabă însă cît de reală este situaţia, dar înclină să creadă că totul este o făcătură pusă la cale de guvernanţi pentru a creşte importurile şi a distruge producţia autohtonă. Şi făgărăşenii sînt în asentimentul marii majorităţi a românilor şi susţin că această campanie de sacrificare a porcilor pe motiv de pestă porcină africană este o făcătură. Făgărăşenii amintesc de gripa aviară care a dus la sacrificarea tuturor păsărilor din ferme şi din gospodăriile oamenilor. Localnicii îşi mai amintesc că primele focare de gripă aviară au fost identificate în Ţara Făgăraşului, iar dezinsecţiile au fost realizate cu apă de ploaie.

Citește mai departe...

Caută in site ...

Vizitatori online

Avem 683 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

2.JPG

Cartea

FaceBook

Publicitate

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 764
Număr afişări conţinut : 4270318

Horoscop zilnic

Informatii utile



Ziare