Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Reportaje Romanizarea daco-geţilor
Romanizarea daco-geţilor Email
Marţi, 14 Septembrie 2010 12:22
{idkey=5866b0[url=http%3A%2F%2Fwww.monitorfg.ro%2Findex.php%3Foption%3Dcom_content%26amp%3Bview%3Darticle%26amp%3Bid%3D2211%3Aromanizarea-daco-geilor%26amp%3Bcatid%3D52%3Areportaje%26amp%3BItemid%3D73][title=Romanizarea+daco-ge%C5%A3ilor][desc=]}

 

 

     Dupã cucerirea Daciei de cãtre Traian a început treptat şi procesul de romanizare. Nu a fost însã vorba de o romanizare purã aşa cum a dorea sã susţinã o aripã a culturii româneşti din perioada iluminismului care, prin multe lucruri bune, a vrut sã introducã în vocabularul românesc ,,latinisme“ forţate creînd un vocabular de lemn, pe alocuri chiar caraghios. Bineînţeles cã aceste extremisme nu s-au pãstrat pentru cã limba românã vie şi bunul simţ au biruit în cele din urmã.

Continuitatea dacicã
 

     Un izvor al lui Strabon spunea cã în urma celor douã rãzboaie daco-romane Dacia ,,a fost secãtuitã de bãrbaţi“. Istoricii maghiari care au vrut sã ateste faptul cã populaţia dacã nu a mai avut existenţã în spaţiul carpato-danubiano-pontic au interpretat acest izvor într-un mod greşit.

 În primul rînd cã Strabon a folosit o figurã de stil pentru a arãta încrîncenarea rãzboiului daco-roman care s-a soldat cu mari sacrificii umane din partea ambelor tabere. Au fost mãcelãriţi numeroşi luptãtori din rîndurile dacilor dar acest lucru nu înseamnã cã Dacia a rãmas fãrã bãrbaţi. Izvoarele epigrafice-inscripţiile-descoperite pe teritoriul ţãrii noastre atestã în repetate rînduri unitãţi militare romane formate numai din daci atît în timpul lui Traian dar şi a urmaşilor sãi. Aceleaşi inscripţii atestã prezenţa unor soldaţi de origine dacicã în rîndurile legiunilor romane şi printre locuitorii oraşelor şi satelor provinciei traiane. Chiar dacã au fost învinşi dacii nu s-au resemnat total cu stãpînirea romanã. Pe seama lor trebuie puse cîteva rãscoale care au zguduit Dacia romanã, cea mai importantã a fost rãscoala din anii 117-118 d.Hr. Toponimia (numele de locuri) şi hidronimia (denumirea apelor) vin în sprijinul continuitãţii dace pe teritoriul ţãrii noastre. În primul rînd majoritatea oraşelor romane din Dacia au purtat vechile denumiri dacice: Apulum, Napoca, Drobeta, Potaissa, Porolissum, Dierna, Ampelum, Tibiscum etc. Cel mai semnificativ eveniment este numele capitalei provinciei care era Ulpia Traiana. Împãratul Hadrian a mai adãugat şi numele de Sarmisegetuza: Ulpia Traiana Sarmisegetuza. Gestul împãratului nu ar fi avut niciun sens dacã în provincie nu ar fi existat o numeroasã populaţie autohtonã. Hidronimia pãstreazã şi ea numele de rîuri dacice cum ar fi Maris-Mureş, Alutus adicã Oltul, Samus-Someşul, Pyretus-numele actual al Siretului. Denumirile de astãzi ale reţelei hidrografice din România le pãstreazã în mare parte pe cele dacice.

 

Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
Click image to open!
 


Cultura dacicã
 

     Cultura dacicã s-a pãstrat şi dupã cucerire întrucît au fost descoperite 100 de puncte pe teritoriul Daciei romane în care s-au pãstrat urme ale culturii materiale dacice ce dateazã din sec. I-II d. hr. Au fost descoperite aşezãri ale populaţiei dace la Şura Micã, Caşolţ şi Slimnic în judeţul Sibiu; Lechinţa de Mureş-în judeţul Mureş; Obreja şi Noşlac în judeţul Alba precum şi în alte locuri de pe teritoriul ţãrii noastre. În regiunile rurale s-au descoperit şi necropole dacice de incineraţie: Obreja, Soporu de Cîmpie (jud. Cluj), Locusteni (jud. Dolj), Enisala (Tulcea). Vestigii dace au mai fost descoperite şi în complexe arheologice romane: castre, oraşe, villae rustice. Lucru ce demonstreazã convieţuirea populaţiei autohtone cu coloniştii romani.

Colonizarea
 

     Istoricul antic Eutropius spune cã în Dacia au fost aduşi colonişti ,,din topatã lumea romanã“. Conform datelor furnizate de acelaşi autor mulţimile coloniştilor au fost ,,nesfîrşite“. Vorbim despre o colonizare masivã-un plan strategic pus la punct de cãtre autoritãţile romane pentru ca administraţia sã-i poatã ţine mai bine în frîu pe dacii care se rãsculau deseori şi pentru a ,,romaniza“ provincia. Colonizarea a cuprins atît centrele urbane cît şi regiunile rurale ale noii provincii. Acest lucru a dus la împletirea celor douã civilizaţii: dacicã-prin autohtoni şi romanã-adusã de coloniştii trimişi în Dacia de cãtre autoritãţile romane. Inscripţiile descoperite la noi atestã prezenţa unor colonişti veniţi din Dalmaţia, Moesia, Pannonia, Tracia, Italia, Grecia, Asia Micã şi Siria. Coloniştii împreunã cu veteranii din legiunile romane rãmaşi la vatrã au constituit un factor decisiv în procesul de romanizare al populaţiei autohtone.

Romanizarea
 

     Romanizarea nu s-a fãcut cu romani ,,puri“ ci cu o sumedenie de colonişti aduşi din toate provinciile cucerite de romani care vorbeau o latinã ,,vulgarã“-stricatã. Nu sîntem urmaşii lui Traian aşa cum se vehiculeazã printr-un naţionalism de paradã. De fapt avem prea puţine lucruri în comun cu verişorii noştri italieni care nici nu ne prea iubesc de altfel. Nici nu trebuie sã ne lãudãm prea mult cu acest împãrat roman care a trecut Dacia prin foc şi sabie. Politica de aşa zisã romanizare nu a fost decît o continuitate a cuceririi prin forţã. Nu trebuie sã-i vedem pe legionarii romani ca pe nişte gigolo drãgãlaşi care au cucerit inimile frumoaselor femei din Dacia. Unii vor sã facã din aceşti soldaţi adevãraţi feţi-frumoşi care s-au cãsãtorit cu Ilenele Cosînzene autohtone şi în urma acestor idile au ieşit românii ca o veritabilã spiţã italianã. Se ştie cã romanii erau foarte duri cu cetãţile care le opuneau rezistenţã. De pildã Scipio Africanul dupã ce a cucerit Cartagina şi-a pus soldaţii sã treacã populaţia civilã prin ascuţişul sabiei. Au fost mãcelãriţi fãrã deosebire bãrbaţi, femei, copii, bãtrîni. Nu mai vorbim de violurile sãlbatice pe care le-au comis aceşti soldaţi. Cucerirea romanã a fost în ansamblu durã. Romanii nu-i iertau prea uşor pe cei care le opuneau rezistenţã armatã. Sã luãm exemplu cazul Iudeei: populaţia a fost mãcelãritã iar Templul-simbolul naţionalismului evreu a fost ras de pe faţa pãmîntului. Cucerirea romanã în Dacia a pãstrat acest caracter unitar: violenţa şi duritatea cu care au tratat soldaţii romani populaţia civilã; cel puţin la început. Prin procesul de romanizare administraţia romanã nu a vãzut o ,,împletire“ între cele douã civilizaţii ci încercarea de distrugere totalã a culturii şi civilizaţiei vechilor autohtoni. Acest lucru s-a reuşit în mare parte dar nu total: s-au mai pãstrat în limba românã numele dacice al unor locuri şi rîuri. Este adevãrat cã aceşti colonişti aduşi în Dacia de cãtre administraţia romanã au adoptat obiceiul şi modul de viaţã al romanilor dar nu sînt strãmoşii actualilor italieni. Este adevãrat cã au fost aduşi şi colonişti din Italia într-un numãr destul de consistent dar erau puţini faţã de cei aduşi din alte pãrţi ale imperiului. Aceştia sînt strãmoşii noştri reali: dalmaţi, traci, greci, sicilieni, sirieni-vorbitori de limbã latinã contopiţi cu populaţia autohtonã printr-o colonizare fortuitã. Acestea sînt originile noastre de care nu trebuie sã ne fie ruşine. Spunem şi pe bunã dreptate cã poporul nostru s-a nãscut creştin. Traian pe care unii vor sã ni-l adopte ca strãmoş a fost unul dintre prigonitorii creştinismului: în anul 111 el a dezlãnţuit a treia prigoanã a creştinilor. Plinius cel Tînãr îi cere personal împãratului reguli pentru a stabili vinovãţia creştinilor acuzaţi. Traian îi rãspunde: ,,Cine nu se leapãdã de credinţã, sã fie chinuit şi ucis“

Efectele cuceririi romane
 

     Cucerirea romanã n-a fost deloc beneficã pentru cetãţenii romani. ,,De unde sã fi venit coloniştii?Din toate pãrţile împãrãţiei şi mai cu seamã din regiunile vecine cu Dacia, din Iliria de pildã, care era colonie romanã de sute de ani-prin urmare ilirii erau deja romanizaţi. Au venit desigur colonişti şi din Italia. Şi aici are loc iarãşi un fenomen interesant: pe mãsurã ce s-au întins posesiunile romane în urma unor neîncetate rãzboaie, a crescut şi numãrul de robi, prozonieri de rãzboi aduşi în Italia. Care a fost consecinţa socialã a acestui numãr de sclavi? Ţãranii din Italia sãrãceau fiindcã proprietarii de pãmînt, în loc sã-l lucreze cu localnicii din jur, lucrau pãmîntul cu robi. Asta explicã de ce atîţia ţãrani din Italia se angajau în legiuni sau plecau sã populeze Iliria, Galia, sau Dacia. Din punctul de vedere al limbii, s-a constatat de pildã cã limba românã se apropie cel mai mult de unul dintre dialectele din sudul Italiei. Au venit probabil şi de acolo mulţi sã caute aur în Dacia“ (Neagu Djuvara, O scurtã istorie a românilor povestitã celor tineri)

Amurgul dacilor
 

     Peste vitejii daci se lasã amurgul: urmele acestui neam destoinic se va mai pãstra doar în cîteva denumiri de localitãţi şi ape şi puţine cuvinte din lexicul românesc. Printr-o politicã perfidã administraţia romanã a reuşit-este adevãrat nu în proporţie de sutã la sutã- sã şteargã caracterul tracic al populaţiei autohtone. Asta a însemnat ,,importanta“ cucerire romanã în Dacia: exterminarea în mare parte a unui popor şi înlocuirea acestuia cu un hibrid vorbitor de latinã vulgarã. Cu timpul dacii din provincia traianã au început sã se lepede de propria civilizaţie. Şi-au însuşit cultura materialã romanã şi au început sã adopte credinţe şi obiceiuri romane, nume romane şi limba latinã- lucru esenţial în cadrul procesului de romanizare pe care romanii l-au folosit în toate provinciile cucerite de ei. Numeroşi autohtoni din rîndul populaţiei dace încep sã ridice monumente funerare de tip roman şi îşi iau nume romane. Vechile nume dacice vor fi pãstrate doar ca porecle. Interesul pentru a dobîndi cetãţenia romanã care le asigura drepturi depline îi face pe dacii din provincie sã adopte treptat limba latinã în locul propriei limbi. Este drept cã anumite cuvinte dacice vor pãtrunde în latina popularã vorbitã pe teritoriul Daciei şi se vor transmite limbii române de mai tîrziu. Limba latinã a devenit oficialã în întreg Imperiul. Cultura romanã nu a fost mai superioarã ca a altor popoare. Locul ei a fost fãcut cu sabia şi cu catapultele. Implementarea ei în rîndul popoarelor cucerite a fost a doua fazã a procesului de cucerire.

Daco-romanii
 

     A fost lansatã teza daco-romanilor care a stat la baza etnogenezei poporului român. Au existat aceşti daco-romani? Acest lucru este adevãrat într-o anumitã mãsurã. Dacã înţelegem prin romani coloniştii veniţi în Dacia din toate pãrţile imperiului şi care aveau cetãţenie romanã atunci putem vorbi de daco-romani. Dar dacã vorbim despre romanii-locuitori ai metropolei antice-şi a Italiei de astãzi lucrurile stau cu totul altfel. Aceşti ,,cetãţeni romani“ cu care s-au amestecat autohtonii daci într-un proces de simbiozã au fost romani doar în mãsura în care deţineau cetãţenia romanã şi au adoptat limba şi cultura romanã. Dar ei în esenţã au fost traci, iliri, dalmaţieni, greci, italieni din Sud (Sicilia) etc. Ne numãrãm printre popoarele care au latina ca bazã linvisticã alãturi de italieni, francezi, spanioli şi portughezi dar structura noastrã geneticã este latinã doar într-o anumitã mãsurã pentru cã Traian a adus în Dacia colonişti din toate pãrţile Imperiului, nu numai din Italia. Sinteza daco-romanã a existat în formã dar nu şi în fond. În ceea ce priveşte superioritatea limbii şi a culturii romane este o prostie. Populaţia din ţãrile cucerite de romani a adoptat aceastã culturã dintr-un instinct firesc de supravieţuire. Pentru cã dacã nu adoptai aceste lucruri nu erai considerat cetãţean roman. Şi ce înseamnã acest lucru? Nu puteai munci, nu te puteai înrola în armatã, nu aveai acces la funcţiile publice, copiii tãi nu aveau dreptul la educaţie şi nici viitor.

Continuitatea dacicã
 

     Nu poate fi pusã la îndoialã dãinuirea populaţiei autohtone dacice sub stãpînirea romanã care a fost demonstratã de istorici pe baza unor numeroase documente arheologice, epigrafice, numismatice şi lingvistice dar cu timnpul aceastã populaţie adoptã limba, cultura şi obiceiurile romane implementate prin coloniştii aduşi în Dacia deja romanizaţi. Prin acest lucru autohtonii daci au intrat în ,,romanitatea universalã“.

Dacii liberi
 

     Sînt dacii care n-au ajuns sub stãpînire romanã. În Moldova erau cunoscute triburile costobocilor şi ale carpilor iar în pãrţile Maramureşului ,,dacii mari“ Aceştia au atacat frecvent teritoriile romane din dreapta şi stînga Dunãrii. În sec. II-III relaţiile cu dacii liberi au început sã fie paşnice şi s-au caracterizat printr-un comerţ intensiv. Produsele şi moneda romanã vor pãtrunde pe cale comercialã în teritoriile dacilor liberi şi le vor influenţa într-un mod decisiv civilizaţia. Cu timpul dacii liberi vor fi supuşi la rîndul lor procesului de romanizare.

Retragerea Aurelianã
 

     În anul 270 d.Hr. la Roma urcã pe tron împãratul Aurelian. Acesta s-a nãscut în anul 214 în provincia dunãreanã Moesia. Aurelian parcurge treptele ierarhice datoritã serviciului militar. De la simplu soldat el va ajunge comandant de cavalerie sub împãratul Claudiu II. A fost proclamat împãrat de cãtre legiunile de la Dunãre şi recunoscut de cãtre Senatul roman. Momentul era neprielnic pentru imperiu care era ameninţat cu dezmembrarea: provinciile din Orient au fost ocupate de Zenobia, regina Palmyrei în timp ce Galia, Hispania şi Britannia au fost incluse într-un regat galic seccesionist. Aurelian a fost un comandant de oşti remarcabil şi a reuşit în scurta sa domnie (270-275) sã respingã atacurile popoarelor migratoare consolidînd frontiera danubianã. Printr-o campanie fulgerãtoare zdrobeşte armatele Zenobiei, cucereşte oraşul caravanier din Siria şi o ia prizonierã pe reginã (272) apoi lichideazã seccesiunea regatului galic (273) restabilind astfel unitatea imperiului. În anul 271, dupã 165 de ani de stãpînire romanã, Aurelian dispune retragerea armatei şi administraţiei romane din Dacia în vederea întãririi frontierei imperiale de pe Dunãre lãsînd aici o populaţie complet romanizatã. Acest eveniment a avut loc în anul 271 şi este cunoscut sub denumirea de ,,retragerea aurelianã“. Populaţia romanizatã care a rãmas în Dacia va da naştere poporului român-singurul popor romanic din Sud-Estul Europei.

Continuitatea populaţiei romanizate din Dacia
 

     Retragerea aurelianã nu a pus capãt procesului de romanizare care a continuat. În perioada migraţiilor va avea loc un fenomen care va întãri procesul: are loc o deplasare a populaţiei urbane spre centrele rurale, mai ferite din calea nãvãlitorilor. Dupã anul 271 au apãrut aşezãri descoperite la Bratei, Biertan şi Laslea. Relaţiile populaţiei romanice din Dacia cu romanitatea sud-dunãreanã sînt neîntrerupte iar produsele şi monedele romane vor intra aici frecvent. Un alt aspect important a fost propagarea credinţei creştine în limba latinã prin misionari veniţi din sudul Dunãrii; tot din sud ajunge în fosta provincie nord-dunãreanã tipul de cruce cu monograma lui Hristos. Paralel cu acest proces asistãm şi la extinderea populaţiei romanizate nord-dunãrene în regiunile neromanizate iniţial. Un alt aspect important îl ocupã mutarea totalã din sud spre nord a unui segment de populaţie care fugea de apãsarea fiscalã a aparatului birocratic roman avînd totodatã loc o deplasare în sens contrar a celor care fugeau din calea atacurilor popoarelor migratoare. Aceastã pendulare permanentã sud-nord; nord-sud a desãvîrşit procesul de romanizare. Desfiinţarea frontierei romane de pe linia Carpaţilor Orientali şi Meridionali care a permis carpilor sã pãtrundã în Transilvania a uşurat şi trecerea unui grup al populaţiei romanizate în exteriorul fostelor frontiere. De acest lucru au profitat din plin pãstorii cu turmele lor. Acest proces dureazã mai multe secole. În Banat şi Oltenia au fost descoperite urme romane posterioare retragerii aureliene iar circulaţia monedelor romane este frecventã în sec IV-VI d. Hr. În timpul lui Constantin cel Mare (306-334) şi Iustinian (527-565) anumite teritorii de la nordul Dunãrii se aflã sub stãpînirea Imperiului Bizantin, iar Constantin construieşte mai multe poduri peste fluviu. Se cunosc aşezãri care continuã sã fie romane precum Sucidava, Drobeta, Tibiscum etc. În sprijinul continuitãţii romane în Dacia avem dovezi epigrafice, arheologice, numismatice şi lingvistice.

Mãrturii epigrafice
 

     Deşi mãrturiile epigrafice dupã retragerea aurelianã sînt puţine ele totuşi existã: la Micia a fost descoperit un inel cu inscripţia ,,Qvartine Vivat“-,,Sã trãieşti Qvartine“ probabil un cadou cu ocazia unei zile onomastice. La Biertan, în judeţul Sibiu, a fost descoperit un donariu de bronz cu inscripţia în limba latinã: ,,Ego Zenovius Votum Posui“. Au mai fost descoperite inscripţii şi în alte locuri din ţarã: la Gornea, pe Dunãre, a fost descoperitã o inscripţie în limba latinã pe o cãrãmidã, un fragment ceramic descoperit la Porolissum şi o alta la Romula, toate datînd din secolul IV.

Dovezi arheologice
 

     La Sarmisegetuza au fost descoperite ziduri ridicate în secolul al IV-lea, tot atunci porţile amfiteatrului au fost blocate-el fiind transformat în fortãreaţã. La Apulum au fost descoperite obiecte de facturã romanã datînd din anii în care Dacia nu mai era locuitã de cãtre administraţia romanã şi armatã ci numai de populaţia romanizatã rãmasã aici. La Porolissum au fost descoperite morminte de înhumaţie din sec. IV. Aşezãrile romane de la Biertan, Bratei, Laslea, Sighişoara contureazã imaginea unui colţ de refugiu al populaţiei rãmase în provincie dupã abandonarea oficialã. La Sãrata Monteoru au fost descoperite vase de lut ars din secolele V-VI. Alte aşezãri autohtone au mai fost descoperite la Ţaga şi Soporu de Cîmpie (jud. Cluj), Cipãu (jud. Mureş), Noşlac (jud. Alba) şi Bratei. Au mai fost descoperite vase de lut ars lucrate la roatã din secolul V-VI.

Dovezi numismatice
 

     Continuitatea populaţiei romane este atestatã şi de monedele de bronz care au circulat pe aceste teritorii permanent. Se ştie faptul cã populaţiile migratoare nu acceptau schimbul comercial decît cu monezi de argint sau de aur. Aşadar monezile din bronz au fost folosite doar de populaţia romanizatã din fosta provincie romanã Dacia. Au fost descoperite adevãrate tezaure de monede la Sarmisegetuza, Cipãu (Tîrgu Mureş), Rãcãjdia (Banat). Acestea au fost îngropate în secolul IV. În sec. IV-V circulaţia monetarã pe teritoriul Daciei este foarte intensã.

Dovezi lingvistice
 

     Numele rîurilor Olt, Mureş, Criş, Timiş etc. derivã din denumirile dacice folosite în epoca romanã: Alutus, Maris, Samus, Crisius, Tibiscus, fapt ce demonstreazã cã în Dacia a rãmas o populaţie care folosea aceste denumiri. Foarte importantã este terminologia creştinã: cuvîntul bisericã derivã din latinescul ,,basilica“-numai în limba românã şi în cea retororomanã vorbitã pe un mic teritoriu din Elveţia se mai pãstreazã termenul latin ,,basilica“, în celelalte limbi romanice cuvîntul derivã din greacã: chiesa (italianã), eglise (francezã) Termenul grecesc este ,,ecclesia“. termenul de ,,basilica“ conferit doar lãcaşului de cult s-a generalizat în imperiu doar în perioada lui Constantin atunci cînd populaţia romanizatã din Dacia nu mai aparţinea de mult acestuia. Folosirea hidronimelor şi toponimelor care sînt aceleaşi în proporţie de 80% mai bine de 2000 de ani dovedeşte clar continuitatea daco-,,romanã“ în Dacia.

Ocupaţiile şi modul de viaţã al populaţiei
 

     Agricultura era o componentã de bazã a vieţii cotidiene-dupã retragerea aurelianã viaţa urbanã decade iar economia capãtã un caracter agrar. Totuşi meşteşugurile se pãstreazã dupã cum o dovedeşte descoperirea unui atelier de olãrie de la Napoca din secolul IV. În general meşteşugurile vor pãstra un caracter casnic. Retragerea aurelianã pune capãt existenţei relaţiilor de producţie sclavagiste-un lucru pozitiv iar populaţia autohtonã revine la forma strãmoşeascã de organizare a ,,obştilor sãteşti“ care se întãresc treptat. Acest lucru va duce la o dezvoltare socio-economicã unitarã pe întreg cuprinsul teritoriului actual al României.
( Ştefan Botoran )

Davele dacilor

     Dava este denumire geto-dacã pentru oraş. Era de fapt un centru tribal ,o aşezare mai însemnatã ,de obicei întãritã. Dava apare ca sufix la cele mai multe localitãţi din Dacia şi adesea dãdea numele tribului care locuia în prejurul cetãţii. Urmare a perfecţionãrii si generalizãrii uneltelor de metal, avântul economic şi explozia demograficã au impulsionat, în secolele XII - IV î.e.n. trecerea la realizarea unor lucrãri de fortificare de mari proporţii, suprafeţe de pânã la 30 hectare fiind amenajate ca fortificaţii de refugiu (Sântana, Corneşti, Ciceu-Corabia - jud. Bistriţa-Nãsãud). Ridicate pe înãlţimi greu de atins, construcţiile se adaptau perfect terenului, îndeosebi în zona muntoasã şi deluroasã, pe direcţiile slab protejate natural fiind amenajate şanţuri de apãrare de mari dimensiuni (adâncime de 4 m şi lãţime de cca. 13 m la Sântana) şi valuri de pãmânt puternice (25 m lãţime la 7 m înãlţime tot la Sântana), întãrite, în funcţie de materialul existent în zonã cu miez de piatrã nefasonatã, cu ziduri de sprijin de piatrã (Şeica Micã, jud. Sibiu, Şona, jud. Alba, Ciceu-Corabia jud. Bistrita-Nãsãud), sau placate cu lespezi de piatrã acoperitã cu lut ars (Babadag jud. Tulcea). În zonele de câmpie, unde, adesea, era necesarã ridicarea circularã a fortificaţiilor, se utilizau lutul şi lemnul, tehnica constând în realizarea unui nucleu de arsurã prin ardere deschisã sau aplicarea "turtelor" de pãmânt pe un schelet de pari şi bârne transversale (Popeşti, jud. Giurgiu; Bucovãţ, jud. Dolj) .
     În secolele VIII - IV î.e.n. conceptia şi execuţia fortificaţiilor se perfecţioneazã generalizându-se asezãrile tip pinten barat, apãrate de şanţuri, valuri de pãmânt cu palisarde de mari dimensiuni, cu ziduri de piatrã sau cãrãmidã, "bastioane" şi poartã cu intrare "în cleşte" reprezentative fiind cele de la Şeica Micã (jud. Sibiu), Coţofenii de Jos (jud. Dolj). Centre politice pot fi identificate în zonele complexului fortificat Jigodin (jud. Harghita), la Poiana (Piroboridava) - Barboşi (jud.Galasi), Cozla-Bâtca Doamnei (Petrodava?)(jud. Neamt), Piatra Craivii-Cugir-Sona (jud. Alba), Polovragi (jud. Gorj), Ocnita (Buridava - jud. Vâlcea), Cetãteni (jud. Arges), Pietroasele(jud. Buzãu), Câmpuri-Surduc (jud.Hunedoara), Tilişca - Arpaşu de Sus (jud. Sibiu), etc. Astfel construite, cetãţile dacilor s-au dovedit în mãsurã sã reziste maşinilor de rãzboi romane.
 

- Amutria - Aşezare romanã cu nume dacic, menţionata de Ptolemeu şi situatã de Tabula Peutingeriana intre Drobeta şi Pelendava.
- Aizis- Aşezare dacicã din Banat, atestata în timpul primei campanii a romanilor împotriva dacilor, identificatã pe teritoriul comunei Firlig, jud. Caras-Severin
- Argedava- Aşezare getica de tip dava, reşedinta a unei cãpetenii importante getice, probabil tatal lui Burebista, localizatã de unii cercetatori, la Popesti, pe Argeş.
- Cumidava - Aşezare geto-dacicã mentionata de Ptolemeu printre oraşele Daciei romane, identificatã pe teritoriul comunei Râşnov.
- Deva- Oraş în judetul Hunedoara în apropierea cãruia, pe dealul Cetãţii Deva, au fost descoperite mai multe niveluri de locuire începînd cu epoca bronzului.
- Dinogetia- Aşezare geto-dacicã menţionata de Ptolemeu, pe malul sting al Dunarii, la vãrsarea Siretului în Dunare.
- Marcodava- Localitate în Dacia, situatã, potrivit lui Ptolemeu, undeva în Transilvania centralã, în zona Ocna-Mureşului.
- Napoca- Oraş roman din Dacia dezvolat pe locul unei localitãţi dacice
- Petrodava - Localitate în Dacia, situatã, în nordul Moldovei pe teritoriul oraşului Piatra Neamt de azi.
- Rusidava- Castru roman de piatrã şi aşezare civilã ridicat pe locul unei aşezãri dacice situatã pe Valea Oltului pe drumul ce ducea de la Romula la Apulum, indentificatã pe teritoriul cartierului Momoteşti al oraşului Dragãşani.
- Tapae- Localitate în sud-vestul Daciei, aşezatã pe trecãtoarea dintre Caransebeş şi Haţeg, indentificata ipotetic cu Porţile de Fier ale Transilvaniei. Aici au avut loc luptele dintre Decebal şi Tettius Iulianus (88en) şi dintre Decebal şi Traian.
- Ziridava- Aşezare dacicã (sec.2 ien—sec. 1 en) menţionatã de Ptolemeu în vestul Daciei, indentificatã la Pecica judetul Arad.

Calendarul dac
 

- La Grãdiştea Muncelului, unde s-au descoperit urmele capitalei statului dac Sarmisegetuza, ca şi în alte cetãţi dace, au fost descoperite şi o serie de construcţii de piatrã, de formã circularã sau dreptunghiularã, numite iniţial incinte sacre sau sanctuare, deoarece s-a presupus cã ele erau destinate cultului. Însã scopul lor era dublu, pe lângã cult ele servind şi drept calendar, acest ultim ţel fiind realizat într-un mod cu totul original, nemaîntâlnit la alte popoare antice. Într-adevãr, sanctuarul era format din douã cercuri concentrice : unul din blocuri de andezit, iar celãlalt din stâlpi groşi de lemn. Diametrul cercului exterior este de aproape 30m, în timp ce al celui interior abia depãşeşte cu puţin peste 6m. Cercul de piatrã numãrã 180 de stâlpi înguşti şi 30 de stâlpi laţi, aşezaţi într-o ordine precisã: dupã fiecare 6 stâlpi înguşti urmeazã un stâlp lat. Întregul cerc este format din 30 de grupuri de câte 6+1 stâlpi. Ipoteza cã fiecare grup ar reprezenta obişnuita sãptãmânã de 6 zile plus „duminica” a fost eliminatã, deoarece anul dac ar fi avut astfel 210 zile. Ipoteza actualã este cã anul dac avea 360 de zile, grupate în 12 luni a câte 5 sãptãmâni, de 6 zile fiecare. Deci stâlpii înguşti ar fi reprezentat zilele, iar grupurile de câte 6 stâlpi sãptãmânile. Diferenţa dintre anul dac de 360 de zile şi anul real era de 5,24 zile, care se acumulau ajungând la un an dac dupã 68 de ani reali. Însã incinta circularã de lemn numãrã exact 68 de stâlpi folosiţi într-un mod original şi întâlnit doar la daci, pentru corectarea diferenţei amintite, fiecare stâlp de lemn reprezentând deci o corecţie de 5 zile la fiecare an. Aceastã corecţie era necesarã, pentru cã altfel, prin acumularea micilor diferenţe anuale, s-ar fi ajuns, de exemplu, ca -dupã 34 de ani- iarna sã cadã în calendarul dac în plinã varã. Calendarul original al acestei construcţii complicate, ca şi datele astronomice valoroase pe care le exprimã ea, confirmã scrierile anticilor despre remarcabilele preocupãri astronomice ale strãmoşilor noştri daci.
- Dupã ce dacii şi-au „rânduit” problemele timpului, calendarul, se considerã cã ei au aplicat aceste principii şi la mãsuratul laptelui pentru pãşunatul de varã al oilor în munte.
În „Enigmele pietrelor de la Sarmizegetusa” , Ioan Rodean spune: „Menhirele, cromlehurile, dolmenurile şi aliniamentele apar ca o expresie artisticã a relaţiei dintre om şi lume.
„Este suficient sã luãm în considerare douã din traseele sanctuarului mare rotund de la Sarmizegetusa, şi anume triunghiul lui Pythagora, cu laturile de 15-12-0, şi diametrul cercului interior al sanctuarului, pentru a ne da seama cã unitatea de mãsurã utilizatã în construcţia sanctuarului este aceeaşi pentru lungime şi pentru timp. Caracteristicile acestui sistem de mãsurat, în care unitatea este aceeaşi pentru timp şi pentru lungime, ne amintesc de sistemele de mãsurat ale altor popoare, antice, chiar dacã acestea se referã la suprafaţã sau volum. Astfel diametrul cercului interior se prezintã ca fiind alcãtuit din trei segmente. Fiecare segment este alcãtuit din şase unitãţi de mãsurã.
- Astfel, chiar şi în primele decenii ale secolului al XX-lea, în regiunea Hunedoara, pãcurãrei cu 100-150 oi se întruneau câte şase, luau în arendã pãşuni din Munţii Retezat şi, dupã ce fãceau separarea mieilor de oi, se trecea a doua zi la mãsuratul laptelui. „A doua zi se fãcea mãsuratul laptelui în strungã, fiecare stãpân mulgându-şi oile sale. Mãsurile folosite erau: gãleata cea micã (un decilitru şi douã linguri), mãsura şi cupa. Şase gãleţi mici fãceau o mãsurã, şase mãsuri fãceau o cupã.” Este surprinzãtor sã constatãm cã mãsuratul laptelui în practica pãstoritului din regiunea Hunedoara se identificã, ca principiu, cu sistemul arhitectural al sanctuarului patrulater de la Costeşti, alcãtuit din 36 stâlpi, şi, de asemenea, cu sistemul calendaristic al dacilor, dupã care anul era împãrţit în 36 sãptãmâni. Asemenea sanctuare, din care unele diferit alcãtuite, au fost gãsite şi la Pietrele lui Solomon din Braşov, toate având legãturã cu mişcãrile astrelor.

Comments
Comentariu nou Cautare
Ion Corbu  - Neconvingator   |22-09-2011 22:13:39
"Cu timpul dacii liberi vor fi supuşi la rîndul lor procesului de
romanizare."

Greu de acceptat. Cum se va fi desfasurat procesul si ce
dovezi exista?

Mai degrabă existenţa limbii apropiate de limba latină în
teritoriile, cca. 86%, neocupate de romani, contestă "romanizarea
lingvistică". Şi demonstrază că aici se vorbea o limbă apropiată de
limba latină sau chiar latina. Iar războaiele de cucerire să fi fost, în
fapt, războaie fratricide.
davos  - ......   |10-11-2011 07:09:02
romanizare = teoria lui Bicilis
scorillo  - mucani   |13-11-2011 05:03:51
Nu exista nimic concret care sa confirme asa-zisa romanizare, ba dimpotriva.
Traditia populara a retinut si a oglindit exact contrariul, la fel cum o fac si
siturile arheologice. Nicio sursa nu si-a arogat nebunia, pana in sec. al- XVII
lea, de a pretinde ca daco-getii au ajuns sa-si piarda limba, sa fie
"romanizati".

Termenul de "roman" insemna "om liber",
el se referea la statutul juridic al unor cetateni care faceau parte din
imperiu, din semintii diferite, dintre care cei mai multi habar nu aveau de acea
limba latina inventata in sec. I pentru aristocratia din latium, vorbita la
inceput local, pentru a se diferentia de "vulg", apoi impusa in
institutiile civile si militare. Printr-o blestemata ironia a soartei stramosii
nostri au ajuns sa fie r o m a n i z a t i mult mai tarziu: de ureche, costin,
de "doctorii" ardeleni si alti lingai 'docti' ori habarnisti, carora le
pasa de ceea ce pastrase acest popor cat negrul sub unghie.

Sa pretinzi ca
stramosii nostri au fost romanizati fiindca imperiul a ridicat aici o colonie si
11 municipii unde nu puteau locui nici 18. 000 de oameni!
Sa pretinzi ca vreo 2.
000 000 - 3. 000 000 de oameni , cat este atestat ca erau doar dacii din
provincie/provincii, puteau invata latina de la cateva sute de insi care o stiau
bine!

Ce izvoare vorbesc despre colonizari demne de luat in seama? Cine sunt
aceia care vin in teritorii ostile care sunt atacate tot timpul in profunzime de
dacii liberi, in care mai au loc si rascoale ale unei populatii care nu se va
impaca niciodata cu ideea de ocupatie?

Cum puteau pretinde romanii ca dacii
liberii - cu care s-au luptat tot timpul pana la 259 - au fost
"romanizati"? Dovada ca nici nu au pretins, nici ei nici urmasii
lor!

"Romanii" nu au "romanizat" nici macar peninsula lor, unde
se vb peste 1800 de dialecte. Ar mai fi multe de spus, nici macar nu e de ras.
porcu mrina  - ma cheama porc   |19-12-2011 16:10:48
buuuuuuuuuuuuuuunnna hei fei hei zurgalai imi place coliundul
zugalai
zugalai veseli eu va cant hei .
porcu mrina   |19-12-2011 16:12:02
pacaleala !! sa nu credeti si nici nu ma cheama asa dar asta e idiul meu !!
scoris  - muntele Minciunii   |05-01-2012 02:19:07
Niciun sit arheologic nu atestă prezenţa masivă a unor grupuri aparţinând
altor popoare sau neamuri, cele câteva situri atestă că aceste grupuri nu
trec de câteva zeci de persoane.
Dacă venirea câtorva zeci de mii de
persoane(per total -daca acceptam o evaluare maximala) înseamnă o
"colonizare masivă", atunci lucrurile sunt clare.

Nu există nimic
oglindit de tradiţia populară care să se conformeze acestei opţiuni.

Dacă
facem un calcul sumar al legionarilor care se puteau lăsa la vatră - din cele
două, respectiv trei legiuni - este de tot râsul să pretinzi că aceşti
colonişti (care aveau tot interesul să înveţe limba dacilor, lesne de
inteles de ce), au fost un factor de "romanizare"; ca fapt divers, este
greu de imaginat că ştiau mai mult de câteva sute de cuvinte în latină.

Ce
puteau aduce nou "romanii" într-o gospodărie daco-getă
traditionala(ce obiecte de utilitate) de păstori sau agricultori, pentru ca să
existe un motiv real al unei pretinse romanizări. Răspunsul poate să si-l dea
oricine. Cum oricine poate sa-si dea seama ca ceva de utilitate putea fi preluat
inainte de 106.

Războaiele dacilor liber(fiindca din moment ce trupele romane
au fost conduse de imparati romani care si-au luat in 3 randuri titlul de
"dacicus maximus", se poate presupune ca au fost adevarate razboaie) au
încetat abia dupa intelegerea intervenita intre o puternică cualiţie
"barbara" condusa de carpi, pe de o parte, si imparatul Aurelian.
Intelegerea impunea in principal retragerea trupelor şi a administraţiei
romane la sudul Dunării. Este lesne de înţeles, pentru cine urmează sursele
romane, că toate războaiele dacilor liberi au avut ca scop principal alungarea
romanilor din nordul Dunării(cat se putea obtine atunci), şi nu cum s-a
declamat - din abjecţie sau nestiinta - că aceste razboaie au fost
"expediţii de jaf". Iar ca sa-i "jefuiesti" pe invadatorii care
iti luasera Tara nu putea fi decat un titlu de onoare, intarit de onoarea celor
care s-au rasculat in nenumarate randuri si alaturi de care
au luptat
costobocii, carpii, taifalii, bastarnii, yazigii etc.

"Historia
Augusta", "De mortibus persecutorum" - Lactantius,
"Panegiric"- Aelius Aristides", Dio Cassiu(aL), Eutropius, "Vita
Maximini" - Ammianus Marcellinus, Zosimos, Sextus Rufus, Procopius - "De
Aedeficiis"

v. emisiuni monetare; harta siturilor, cronologii
santa simplicita   |06-01-2012 22:46:54
Necunoasterea, prostia, aroganta, rautatea, mercenariatul - sunt factorii
"romanizarii"
ALEX. VLAD  - rolul tinerimii dace in romanizare   |03-02-2013 14:22:30
avand in vedere experientele traite de romani in relatia cu dacii, care
avusesera darul sa-i convinga ca nu pot avea incredere in factorii de decizie
politico-militari ai lui decebal , care incalcasera repetet acordurile de
vecinatate (foedus) , ar fi de inteles de ce romanii i-au eliminat fizic pe toti
dacii asociati cu aceste pozitii. Fara conducatori si militari care sa le
asigure sprijin, soarta populatiei ramasa , in afara celor luati sclavi sau a
celor ce s-au inrolat in cohortele de auxiliari , a depins in mare masura de
bunavointa cuceritorilor. copii si tinerii daci, baieti si fete , au constituit
contingente tocmai bune pentru a fi instruiti in a presta tot felul de munci sau
servicii in folosul romanilor , de la invatarea unor mestesuguri specifice
traditiilor romane , sau a deprinderii manuirii armelor- pentru baieti , pana la
invatarea modului de a intretine gospodariile si locuintele romane- pentru
fete. aceasta generatie , numarand probail cateva mii de oameni s-a integrat
prima , fara sa doreasca , noii societatii daco-romane .
Glad  - "Si unii vin si jura stramb Ca te-au ascuns dupa   |03-02-2013 22:10:25
era un razboi cu un imperialism criminal, mare tupeu aveti, nimic de zis. Cititi
mai bine istoria imp roman scrisa chiar de latini, o sa gasiti acolo toate
trucurile si mizeriile pe care le-au folosit romanii pentru a-si incalca
propriile tratate cu celtii, galii, germanicii etc.

Ce spui dumneata mai sus
sunt simple aiureli, poate vorbesti de copiii catorva sute de renegati, posibil.
In rest - numai rascoale si razboaie antiromane.
Alex  - tristă constattare   |14-11-2013 01:19:03
Tovarășe, lasă-ne, suntem sătui de basme! Să-i spui lui Mutu că romanii au
fost așa de convingători încât în decursul a aprox 270 ani au reușit să
romanizeze Dacia! Hai sictir! Presupun că nu au cucerit-o pentru a-și
implementa latina ci pentru a o exploata la maximum! Sigur nu i-a interesat
educarea populației ,,barbare" a provinciei (aprox. 15% din Dacia), darmite
efortul de a extinde vorbirea latinei asupra dacilor liberi. Eu propun să
lăsați idioțeniile și să vă puneți rațiunea la treabă! Dacă o să se
descopere vreodată (sunt convins că nu!) ruine de școli romane în care
copiii dacilor desfășurau cursuri intensive (și gratuite!) de latină, atunci
voi fi convins că eu vorbesc latina și nu daca (alterată în decursul
vremurilor de influențe ,,barbare"). Ciudații noștri istorici ne
povestesc cum a luat naștere și a evoluat limba română, de parcă Dacia a
fost colonizată cu profesori de latină și cu ci mai de vază cetățeni ai
Imperiului roman! Reveniți-vă prieteni! Nu cred că dacii au fost atât de
avizi de cursuri de limbi străine!
condrea  - Sunt dovez neobservate ale originei traco-romanei   |23-02-2014 16:39:20
In SE Europei sunt 4 grupe de rase de oi locale, romnesti ce atesta fosta si
actuala prezenta a traco-geto-dacilor romanizati pe un vast teritoriu (peninsula
balcanica, nord pontic -Bug,Nipru, Bazinul Carpatic, inclusiv Pannonia) Una se
numeste Valaha (gresit Zackel) este stiintific oaia Tracilor si este sa a fost
raspndit[ pe tot acest teritoriu. Celelalte 3 (Tigaia, Valaha cu coarne in
tirbuson, numita si , Ruda) sunt aduse de colonii romani si sunt raspandite
in trei zone diferite ale teritoriului. Dupa Transformarea Imperilui Roman de
Rasarit in Grec (Bizantin), anii 610,si venirea slavilor pastoritul a fost un
mijloc major de supravietuite a proto-romanilor
condrea  - una din cele 4 rase de oi ce atesta orignea si ras   |24-02-2014 14:41:35
Am notat un comentariu si a reaparut rubrica Exemplific


http://arhiva-romanilor.blogspot.fr/2013/12/cdra
ganescu-pastoritul-si-etnogeneza.html

exemplarul de pe internet are unele
scapari
DACISMU` pentru noi E MOLDOVEN  - DACISMU` pentru noi E MOLDOVENISMU` 2 !   |27-04-2014 08:28:09
Lista minciunilor sfruntate și a MINCINILOR PERFIDE PRIN OMISIUNE:
1)daniel
toxin A MINȚIT când l-a citat pe Eminescu
2)daniel toxin A MINȚIT când l-a
citat pe Hașdeu
3)daniel toxin A MINȚIT când l-a citat pe Stolnicul
CANTACUZINO
4)daniel toxin A MINȚIT când ”I-A UITAT” pe TOȚI CRONICARII
ROMÂNI
5)daniel toxin A MINȚIT când l-a citat pe Lactantius în problema
Împăratului DACO-ROMAN GALERIUS
6)daniel toxin A MINȚIT când a vorbit despre
”Împărații DACI ai Romei”
7)daniel toxin A MINȚIT când a vorbit de
așa-zisele ”cercetări paleogenetice”
8)daniel toxin A MINȚIT când a
îndrăznit să spună că Împăratul Nostru TRAIAN a cucerit ”DOAR 14%”
din Dacia.
9)daniel toxin A MINȚIT când a spus că LEGIONARII ROMANI NU ȘTIAU
LATINA
10)daniel toxin A MINȚIT când a vorbit de Împăratul Nostru Constantin
cel Mare
11)daniel toxin A MINȚIT când a afirmat că pe ”Tăblițele de la
Sinaia” sunt texte scrise ÎNTR-O FORMĂ DE LATINĂ
12)daniel toxin A MINȚIT
când a afirmat că ROMANIZAREA NU PUTEA AVEA LOC ”uitând” de
contraexemplele etruscilor,egiptenilor,sumerienilor și chiar ale tracilor
sud-dunăreni
13)daniel toxin A MINȚIT când NU A SUFLAT O VORBĂ despre
numărul uriaș de INSCRIPȚII LATINE descoperite în ROMÂNIA(Dacia
TRAIANA)
14)daniel toxin A MINȚIT când ”A UITAT” de ”Plugușorul
Românesc” și de BĂDICA TROIAN-TRAIAN al nostru.
15)daniel toxin A MINȚIT
când A FĂCUT ”UITAT” dicționarul de PLANTE CU NUME DACICE al lui
DIOSCORIDE,medicului lui Traian,care demonstrează că APROAPE NIMIC din limba
dacilor nu s-a păstrat până azi.
16)daniel toxin A MINȚIT când A FĂCUT
”UITATE” COHORTELE DACILOR din Britania Romană,care demonstrează
ROMANIZAREA DACILOR
17)daniel toxin A MINȚIT când a vorbit despre Împăratul
DACO-ROMAN REGALIANUS.
”A UITAT” să spună că era UN DAC CU PRENUME
ROMANE,căsătorit cu O ROMANĂ chiar din ROMA,Sulpicia DRYANTILLA,fiică de
SENATOR ROMAN,Pollio Sulpicius,fost GENERAL DE LEGIUNI ROMANE căsătorit și el
tot cu o femeie ROMANĂ,Claudia Dryantilla.
O DEMONSTRAȚIE CA LA MANUAL DE
ROMANIZARE A UNUI DAC ”din neam cu însuși Decebal”
Mai evident de așa
nici nu se putea.
18)daniel toxin A MINȚIT când ”A UITAT” să citeze ZECI
DE CRONICI STRĂINE,antice și medievale,înșirate pe 1900 de ani,de la
CRONICARII ROMANI la cei bizantini,greci,italieni,germani,polonezi,turci,ru
și,francezi.
19)daniel toxin A MINȚIT când ”A UITAT” să citeze
descoperirea sarcofagului cu inscripția ”Marcus Ulpius Celerinus INTERPREX
DACORUM” .
Celerinus TRADUCĂTORUL
dacilor!
http://2.bp.blogspot.com/-Jm2ieC9Deq0/Ubs
w_hEU8vI/AAAAAAAAADA/0XSM23opOho/s1600/poza.png
ht
tp://sites.google.com/site/supersimplex/Home/Marcu sUlpiusCelerinus.JPG
20)
daniel toxin A MINȚIT când l-a citat pe poetul roman OVIDIUS Publius
Naso
MINCIUNILE ORIBILE enumerate mai sus sunt MINCIUNI DOVEDITE,parte a unei
MANIPULĂRI EXTREM DE COMPLEXE și INSIDIOASE pe care am demascat-o CU PROBE
INCONTESTABILE.
Probe provenite în majoritate CHIAR DIN SURSELE pe care daniel
toxinKGB le-a CITAT MINCINOS PRIN OMISIUNE.
După ce I SE DEMONSTREAZĂ că a
fost mințit,înșelat,practic ESCROCAT ca la ”Alba-Neagra” și deci
MANIPULAT GROSOLAN,orice român nu poate avea decât o reacție de apărare și
de respingere totală a intoxicării.
daniel toxinKGB vopsit în ipostaza de
”MARE PROTECTOR” de sit-uri arheologice ESTE O STRATEGIE DE IMAGINE pentru
păcălirea naivilor.
POZÂND în mare ”dacist” el nu are decât o
țintă:câștigarea ÎNCREDERII ROMÂNILOR pentru ai putea ESCROCA și MANIPULA
în continuare.
Scopul:să-i determine pe români SĂ-ȘI NEGE ORIGINILE ROMANE
prin exacerbarea celor dacice și prin INDUCEREA URII RUSEȘTI ”DACISTE”
împotriva a tot ce ține de MAMA NOASTRĂ ROMA.
Țintele sunt geneza poporului
nostru,SFINTELE NUME DE ROMÂNIA,ROMÂN și NUMELE LIMBII NOASTRE:LIMBA
ROMÂNĂ(pe care Călăii OCUPANȚI RUȘI de 200 de ani o
vor…”MOLDOVENEASCĂ”)
daniel toxinKGB o vrea…”DACICĂ”.
Mai citiți
ce au scris cu sute de ani în urmă cronicarii români și străini.
REPETITIO
MATER STUDIORUM EST.
Iojica  - Frate esti dus rau...   |30-04-2014 22:12:59
Las-o in pace pe mama voastra ROMAnes si nu ne mai intoxica cu prostiile tale !
Grig  - Cum rămane cu analizele genetice?   |01-10-2014 18:12:26
Ştim că s-au facut studii genetice care dovedesc că avem o moştenire
biologică aproape exclusiv dacică. Tot KGB-ul o fi schimbat moleculele de ADN?
Ion Corbu  - Simpla catalogare nu înseamnă şi adevăr   |02-10-2014 00:17:17
Este posibil să aveţi dreptate. Însă nu putem accepta simple afirmaţii sau
negaţii ca având valoare de adevăr ori ca fiind valide.

Prin urmare,
aştept ca fiecare "minciună" (până la dovedire, folosesc
ghilimelele) să fie citată în forma în care a fost expusă de către Daniel
Roxin (utilizarea numelui "toxin" arta parti-pris-ul autorului şi îi
pune deja credibilitatea ştiinţifică sub semnul întrebării) şi, alăturat,
să fie expuse contrargumentele.

Sau, cel puţin, ar trebui făcute trimiteri
la link-urile care ar dovedi afirmaţiile de mai sus.
domani nosi  - teoria ridicolului   |16-06-2014 06:34:13
"factorii romanizarii":

1. "orasele" romane (de fapt este vorba
de vincii, canabae, municipii, colonii, ca peste tot in
imperiu)
_____________________

cercetarile de teren au ajuns la concluzia
depopularii cu 90% - 95% a locatiilor romane in epoca aureliana, o stie orice
specialist al perioadei
* pe teren sunt vizibile distrugeri de amploare din acea
perioada; circulatia monetara inceteaza atunci

Sunt 5 autori antici care
confirma retragerea colonilor de la nord de Dunare, vezi studiul prof. univ.
Nicolae Gostar - "Soarta oraselor din Dacia dupa anul 271 d. Hr."


2.
veteranii romani

doar legionarii puteau fi improprietariti in provincie, dupa
satisfacerea serviciului militar; majoritatea locuiau in vincia militares sau in
apropierea locatiilor romane, acolo erau improprietariti, cei putini care aveau
curajul sa ramana
__________________
legionarii vorbeau intre ei in limba
neamului lor si "isi duceau zeii", asta e stiut de orice student de la
istorie - din Vest

la nord de Dunare a stationat o singura legiune, LXIIIG, din
anul 169 i se adauga LVM, numita Macedonica dupa aportul la infrangerea
regatului tracilor macedoneni.

societatea traco-daca era organizata, la acea
vreme, in obsti, vezi HISTORIA AUGUSTA. HADRIAN

dupa estimarile specialistilor:
doar jumatate din legionari ajungeau sa "se lase la vatra", undeva intre
2500 - 3000 de persoane, legiunile nu au avut niciodata un nr fix de soldati,
chiar daca cifra a fost stabilita prin edict in cateva randuri

3. incorporatii
daci, cel mai ilar dintre "factorii" asa-zisei romanizari, fiindca
majoritatea ramaneau in provincii, cum s-a intamplat cu veteranii daci de pe
llimesul britanic

evident ca limba latina 'oficiala' nu era vorbita in mod
curent nici macar de latinii din Latium, cum nu va fi vorbita niciodata de
popor, se va pastra in cadrul initiatic ca limba de cult, in cultura
secularizata sau nu
Ion Corbu  - Vi se pare corect raţionamentul de mai jos?   |02-10-2014 00:09:59
Eu îmi pun următoarea întrebare pe care, sper să o găsiţi logică: o mare
parte din Transilvania, mai mare decât aceea cucerită de romani, a fost
ocupată de unguri mult mai mult decât a durat ocupaţia romană. De ce oare
populaţia aflată sub această stăpânire nu va fi fost maghiarizată? Să fi
fost fenomenul de pierdere, de renunţare sau de înlocuire a unei limbi cu alta
un fenomen unic în istorie?

În plus, statul evreu a fost ras de pe pământ
şi totuşi evreii, răspândiţi în toată lumea, au reuşit după 2000 de ani
să şi-l refacă fără să fi fost romanizaţi, de exemplu.

Au mai fost şi
multe astfel de ocupaţii. Vor fi reuşit aceste ocupaţii să înlocuiască
total limba popoarelor ocupate?

Se cunoaşte vreun popor, având o
continuitate istorică dovedită, care să-şi fi uitat limba şi în urma unei
cuceriri să-şi fi uitat total limba? Ştiu, sunt popoare care au ieşit din
istorie cu limbă cu tot. Dar nu cunosc eu, dacă are cineva cunoştinţă i-aş
fi recunoscător dacă ne-ar spune, un popor care să fi supravieţuit
cuceririlor altora, fie şi ca segmente, rămăşiţe, comunităţi şi care
să-şi fi uitat limba natală. Şi iau ca exemplu băştinaşii din America.
Atâţia câţi au mai rămas, deşi sufocaţi de o administraţie
atotstăpânitoare, de o mare cultură şi de o limbă vorbită de tot mai
mulţi oameni, limba engleză, ei bine, după sute de ani de stăpânire, îşi
păstrează limba lor natală.

Prin urmare, pornind de la aceste minime
premize, (sigur se poate detalia foarte mult) ar rezulta că
"romanizarea" Daciei, deşi a fost ocupată doar o parte din ea, după
unii chiar o mică parte, ar fi singura excepţie notabilă, din toată istoria
lumii, de la regula, potrivit căreia, un popor îşi poate pierde libertatea,
avuţiile, la limită chiar teritoriul şi statul, dar, dacă populaţia,
cetăţenii, reuşesc să supravieţuiască, nu-şi vor uita NICIODATĂ, limba
natală.

Ce contraargumente s-ar putea aduce acestui raţionament?
Elisav  - Romanizare?   |25-10-2014 19:44:53
O întrebare ale cărei posibile răspunsuri au dus în special în ultimii ani
la polemici, acuze, la un adevărat război de cuvinte, între puțini
profesioniști și mulți amatori în ale istoriei, răspunsuri care au, după
părerea mea, o oarecare iportanță și pentru subiectul acestei lucrări (in
pregatire).
Războiul se duce, ca întotdeauna, între tabere situate pe
poziții opuse, unele extreme: pe de o parte adepții romanizării dacilor prin
dispariția quasi totală a acestora și a limbi lor, exemplificată prin
rămânerea în limba română a doar câtorva cuvinte ”bănuite” de
sorginte dacică, practic teorie quasi oficială; pe cealaltă parte daciștii,
cei care resping orice influență benefică a elementului latin în etnogeneza
neamului românesc, dușmani ai jugului legionarilor romani (aș spune aproape
inspirați din marxism-leninism) și pentru care tot ceea ce-i bun și de
valoare in lume vine doar de la strămoșii daci (risc să spun, aproape copiind
panrusismul trecut prin filiera so-vietică).
Trecând peste contradicții
dintre cele două tabere, precum și peste teoriile ”daciștilor” unele
deadreptul hilare, altele părând a ascunde pericole nebănuite*, sau atacând
perfid sufletul neamului**, subiectul tratat serios ar putea aduce oarecari
clarificări ale unor puncte încă în ceață, măcar pentru unii, ale
etnogenezei neamului românesc.
(*Opinii care consideră că ”Dacismul
pentru noi e Moldovenismul II” de inspirație ruso-sovietică; **Zamolxismul
antihristic susținut de Mihai Vinereanu, jalnică încercare cu mască de
spiritualitate de a-L alunga pe Hristos din sufletul neamului românesc.)

Cel
mai adesea neînțelegerea începe de la întrebarea: cum a fost posibil ca un
neam mare și mândru, cum îl descriu anticii, ca al dacilor, sau geto-dacilor
să-și fi pierdut limba practic total, adoptând limba cuceritorului într-un
timp cu puțin mai mult decât un secol și jumătate, între anii 106 și 276?
Și trebuie să recunoaștem că aceasta nu-i cu totul fără
noimă.
Întrebarea poate încolți în mintea oricărui om care știe că
barbar și scit era considerat orice neam locuind în nordul Dunării, atunci
când află că în vara anului 865 împăratul Mihail al III-lea a protestat
printr-o scrisoare către papa Nicolae I pentru amestecul său în treburile
interne ale Bisericii Răsăritene, iar în scrisoarea de răspuns, papa îi
reproşa basileului că se proclama imperator Romanorum, deşi ignora limba
latină pe care o numea „barbară şi scitică”.
Dacă «grecii» puteau
fi acuzați de Roma în secolul IX de blasfemia, de a considera limba latină
drept barbară și scitică însemnează că această idee era veche de secole
și rezultase din cunoașterea de către greci a limbilor neamurilor astfel
numite în epcă, neamuri în majoritate trăind undeva dealungul Dunării de
Jos și mai departe în nordul acesteia, limbi cu siguranță diferite de a lor.
De altfel romanii înșiși considerau limba grecilor o limbă străină, o
”peregrina”, o limbă total diferită de ceea ce ei numeau latina
”prisca”, limba bătrână, limba latină populară.
Departe de a fi un
partizan al dacismului, cred totuși subiectul conține un sâmbure de adevăr
și că până astăzi cel mai credibil răspuns la întrebarea de mai sus îl
dă Nicolae Densușianu în monumentala-i lucrare ”Dacia Preistorică”.

”Cuvintele numite de autorii romani «barbare» erau așa dar cuvinte de
origine latină, însă forma lor era mai lungă, ori mai scurtă; uneori
literele erau dislocate, ori se pronunțau cu alte sunete. Peste tot, autorii
romani considerau ca limbă barbară idiomele populațiunilor, de rasă
pelasgă, din Africa, Hispania, Galia, …..Dacia, Sarmația meridională,
Tracia , Macedonia, Mesia și Illyric, în care se mai cuprindea Panonia,
Noricul și Vindelicia”.
Și cum bine știm, multe din provinciile enumerate
de Nicolae Densușianu reprezintă aria recunoscută de formare a neamului
daco-român.
Fie doar ca ipoteză, cred că romanizarea daco-geților, fenomen
greu de tăgăduit, s-a putut produce atât de profund și într-un timp aparent
atât de scurt , și datorită faptu-lui că limba daco-geților era o limbă
barbară latină , dacă nu precursoare cum susțin daciștii și nu numai ei ,
măcar soră, fie și vitregă, cu latina prisca, ambele strănepoate ale mamei
pelasge.
Numai considerând adevărate cele de mai sus am putea înțelege cum
începând din secolul II misionarii latini, dacă ar fi ajuns la daci, ar fi
vorbit aceiași limbă cu ei, așa cum afirmă Pr. Prof. Mircea Păcurariu.

Să fi recunoscut profesorul sibian indirect ceea ce majoritatea istoricilor
oficiali români evită încă să discute deschis sine ira? Răspunsul îl dă
tot dânsul când afirmă cu privire la romanizarea teritoriilor din afara
stăpânirii romane, Moldova și Muntenia că ”romanizarea s-a produs și în
aceste teritorii datorită caracterului proromanic al limbii geto-dacilor”
.
(Extras dintr-o lucrare in pregatire)
Andrei   |14-11-2014 04:37:21
Teoria romanizarii a cazut de peste tot, practic este in tandari. Si nu a cazut
din cauza "dacistilor", ci in fata Legii Vechi.


S-a sfarsit.
Anonim   |12-03-2015 16:42:23
observ viclenia mare a d-lui elisav, e de sorginte unitariana, dupa cum stiu cei
care mai cunosc cate ceva, ce le mai da prin cap acestor oameni care se agata cu
tot dinadinsul de romanizare. Ce legatura poate exista intre rusi si o teorie
care afirma ca romanizarea nu s-a petrecut si suntem urmasii geto-dacilor..numai
Dumnezeu stie.

"cei care resping influenta benefica a elementului latin in
etnogeneza"

aici se fac doua afirmatii:

anume ca a existat o influenta si
ca a fost benefica

numai ca avem o problema, influenta aceasta nu se regaseste
in nimic, gospodaria taraneasca si taranul nu a pastrat nimic de la ocupatia
vremelnica romana. Pastorul ce credeti ca ar fi putut pastra?!

Numai cineva
inept poate sa creada ca cele cateva zeci de cuvinte legate de cult care au

patruns, in limba, din latina, dar mai mult din greaca, inseamna romanizare.


Cuvinte fara acoperire, in realitate, si o teorie anapoda de mai mare rasul.
Nicolae   |18-10-2015 03:02:29
in concluzie: operatiunea Mani Pulite impotriva nasilor de azi ai romanizarii!
analfabet  - sa nu tac   |22-02-2017 16:49:39
Nu exista nici o romanizare a daciei...Limba vorbita de romani si daci e din
acceias oala...Romani se trag din triburile dacice..Dar noi invatam o istorie
retardata dictata de altii ... si mai nou nu se ia nici ce-a mai mica masura de
schimbare a ei...nare rost sa mai zic altceva decat ..Ma intorc in pamanturile
{meleagurile NU mai retin exact} strabunilor mei ... a zis Traian .. si inca
multe scrieri si dovezi sant , dar tarfele de istorici romani din nivelu
superior academic (latrai la securitate comunisti borati) nu introduc si nu fac
o schimbare... a istoriei noastre aducand noii dovezi ... latra toti bratari si
kosoniiiii..tot ei au incurat si din cauza lor sa ajuns in situatia acceasta..
cine merge sa predea la muzeu e luat ca o carpa si tratat ca infractor ..
felicitarii bravo si mai plang ca vai trebe sa le recuperam haha dati ba
cretinilor bani la cei care duc la muzee , nu asteptati sa va de-a in judecata
ca dupe matematica mea de balta e mai avantajos ....
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

În ediţia tipărită

Kovesi: E un asalt asupra DNA
{idkey=9080b0[url=http%3A%2F%2Fwww.monitorfg.ro%2Findex.php%3Foption%3Dcom_content%26amp%3Bview%3Darticle%26amp%3Bid%3D11291%253Akovesi-e-un-asalt-asupra-dna%26amp%3Bcatid%3D54%253Aeditia-tiparita%26amp%3BItemid%3D73][title=Kovesi%3A+E+un+asalt+asupra+DNA][desc=]}

 

     „E un asalt asupra DNA, pentru că eficientă DNA îi dispera pe unii, care vor că noi să nu ne mai facem treaba. De aceea sîntem atacaţi, de aceea mafia ne atacă, de aceea sînt presiuni, de aceea sînt hărţuiri. Dacă nu investigam pe nimeni, dacă nu ne atingeam de nimeni, toată lumea ne lăuda şi ar fi fost foarte bine. Nu o să cedăm. Eu nu o să cedez. O să ne continuăm treaba, cît vom fi lăsaţi, pentru că noi ne luptăm cu mafia“, afirmă procurorul şef DNA Laura Codruţa Kovesi. (continuarea doar în ediţia tipărită)

 

 
Dublu standard de calitate a alimentelor
{idkey=1686b0[url=http%3A%2F%2Fwww.monitorfg.ro%2Findex.php%3Foption%3Dcom_content%26amp%3Bview%3Darticle%26amp%3Bid%3D11292%253Adublu-standard-de-calitate-a-alimentelor%26amp%3Bcatid%3D54%253Aeditia-tiparita%26amp%3BItemid%3D73][title=Dublu+standard+de+calitate+a+alimentelor][desc=]}

 

     Aflată acum în faza analizelor de laborator, ancheta din România referitoare la posibilul dublu standard de calitate a produselor alimentare din Estul şi Vestul Europei completează de fapt o alta analiză realizată la iniţiativa Asociaţiei Consumatorilor din Slovacia, în aprilie 2011. Atunci, Asociaţia a pretins că majoritatea corporaţiilor din industria alimentară şi a băuturilor realizează produse de calitate diferită pe care le comercializează în mai multe state UE sub aceleaşi branduri. (continuarea doar în ediţia tipărită)

 

Caută in site ...

Vizitatori online

Avem 723 vizitatori online

Curs valutar BNR

Vremea in Fagaras

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

3.JPG

Cartea

Horoscop zilnic

FaceBook

Informatii utile

Publicitate

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 710
Număr afişări conţinut : 3826062


Ziare