Monitorul de Făgăraș - Ziarul care stă de vorbă cu oamenii!

Home Mică publicitate Intrarea Domnului în Ierusalim
Intrarea Domnului în Ierusalim Imprimare Email
Scris de SB   
Joi, 09 Aprilie 2009 20:31

Floriile

    ,,Îngropîndu-ne împreunã cu Tine, prin Botez, Hristoase Dumnezeul nostru, vietii celei fãrã de moarte ne-am învrednicit cu învierea Ta si cîntînd, strigãm: Osana, Celui dintru înãltime, bine esti cuvîntat, Cel ce vii întru numele Domnului“ (Troparul Sãrbãtorii)

    Duminicã, 12 aprilie a.c., crestinii ortodocsi si greco-catolici prãznuiesc Intrarea Domnului în Ierusalim sau Floriile, cum mai este cunoscutã sãrbãtoarea în popor. În toate bisericile se tin slujbe religioase speciale, iar crestinii asuc la sfntit ramuri de salcie ca sã aminteascã de Întîmpinarea Mîntuirorului Iisus în Ierusalim acum 2000 de ani de cãtre multimea care I-a recunoscut mãretia împãrãteascã. Ramurile de finic si de mãslin de atunci au fost înlocuite cu salcie.

Un praznic vechi

    Praznicul Floriilor este sãrbãtorit în amintirea Intrãrii lui Iisus în Ierusalim, cînd a fost aclamat de multimea de oameni si întîmpinat cu ramuri de finic. În popor aceastã Duminicã mai este cunoscutã sub denumirea de Duminica Stîlpãrilor pentru cã Mîntuitorul a fost întîmpinat de cãtre oameni cu ramuri în mînã, gest ce simboliza recunoasterea ,,regalitãtii“ sale; Iisus este Mesia, coborîtor din stirpea lui David si totodatã Fiul lui Dumnezeu. Prin acest gest multimea adunatã la Poarta Ierusalimului îi recunostea lui Iisus autoritatea spiritualã. Intrarea Domnului în Ierusalim se prãznuieste încã din perioada primarã a Bisericii. Începînd din secolul IV s-a generalizat si obiceiul de a se aduce la Bisericã ramuri de salcie în amintirea crengutelor de finic si de mãslin cu care multimile l-au întîmpinat pe Iisus. Acest obicei al ramurilor de salcie s-a perpetuat de-a lungul vremii si ca un semn al biruintei lui Iisus asupra întunericului.

Hristos Împãratul

    Cînd a intrat în Ierusalim Iisus a fost primit ca un adevãrat Împãrat. Chiar dacã unii dintre evreii entuziasmati si cuceriti de personalitatea lui Iisus nu întelegeau întru totul unde este împãrãtia Sa noi, crestinii, stim ceea ce nici ucenicii Sãi cei mai apropiati nu stiau la început: Împãrãtia lui Iisus nu este din lumea aceasta asa cum El i-a spus lui Pilat; este o împãrãtie spiritualã, a dragostei si a caritãtii. Împãrãtia lui Iisus vine din cer de unde El a fost trimis de cãtre Dumnezeu Tatãl sã-i rãscumpere pe oameni din robia întunericului. Sã-i elibereze de urã, invidie, lãcomie, zgîrcenie si de dorinta de a se îmbogãti. Iisus vine sã ne desprindã de cele pãmîntesti si sã ne arate adevãrata bogãtie, cea spiritualã pe care o purtãm în sufletele noastre. Cei care cred în Iisus îl recunosc totodatã si ca Împãrat. Crestinismul este Imperiul iubirii si al milosteniei: ,,Fericiti cei ce plîng; fericiti cei milostivi; Fericiti cei sãraci cu duhul; Fericiti cei ce însetoseazã dupã dreptate; Fericiti cei curati cu inima...“ Iisus intrã în Ierusalim cãlare pe un asin ori asinul este considerat un animal al pãcii precum calul este considerat animalul rãzboiului.

Sãrbãtoare bazatã pe Sfînta Scripturã

    Intrarea Domnului în Ierusalim are bazã biblicã. ,,A doua zi, o gloatã mare, care venise la praznic, cum a auzit cã vine Iisus în Ierusalim, a luat ramuri de finic, si I-a iesit în întîmpinare, strigînd: Osana! Binecuvîntat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împãratul lui Israel! Iisus a gãsit un mãgãrus si a încãlecat pe el, dupã cum este scris: Nu te teme, fiica Sionului; iatã cã Împãratul tãu vine cãlare pe mînzul unei mãgãrite. Ucenicii lui n-au înteles aceste lucruri de la început; dar, dupã ce a fost proslãvit Iisus, si-au adus aminte cã aceste lucruri erau scrise despre El, si cã ei le împliniserã cu privire la El. Toti cei ce fuseserã împreunã cu Iisus, cînd chemase pe Lazãr din mormînt si-l înviase din morti, mãrturiseau despre El. Si norodul i-a iesit în întîmpinare, pentru cã aflase cã fãcuse semnul acesta“ ( Ioan 12, 12-18 ) Înainte sã meargã la Ierusalim, Iisus îl înviase pe bunul sãu prieten Lazãr din morti. Acesta era fratele Martei si al Mariei, iar Iisus îl pretuia în mod deosebit. Învierea lui Lazãr a fost o prefigurare a biruintei definitive asupra mortii pe care Iisus o va dobîndi prin cea mai mare minune pe care a fãcut-o vrodatã: însãsi Învierea Sa din morti. Cuvîntul ,,Osana“ este de origine ebraicã si înseamnã ,,mîntuieste“; acest cuvînt provine dintr-un Psalm al lui David care le era foarte cunoscut iudeilor pentru cã se cînta în sinagogi: ,,O, Doamne, mîntuieste! O, Doamne, sporeste! Binecuvîntat este cel ce vine întru numele Domnului; binecuvîntatu-v-am pe voi din casa Domnului. Dumnezeu este Domnul si s-a arãtat nouã“ ( Ps. 117, 25-27 ). Osana reprezintã astfel un imn adresat Domanului care înseamnã ,,mîntuieste“ iar ,,întru cei de sus“ aratã cã Iisus nu este slãvit numai pe pãmînt ci si de cãtre îngerii din cer.

Se sãrbãtoresc florile

    Sãrbãtoarea Intrarea Domnului în Ierusalim mai este denumitã si sãrnãtoarea Floriilor. Desi acest termen nu are la prima vedere legãturã cu onomastica crestinã, cercetãtorii adux explicatii. ,,Duminica Floriilor este o sintagmã româneascã, de la substantivul floare, plural flori, folositã pentru a desemna marea sãrbãtoare, dupã modelul latin medieval, ,,dies florum“. Influenta crestinismului în forma latinã a primelor veacuri s-a manifestat puternic în Dacia, atît în nordul cît si în sudul Dunãrii. Dacã flora, zeita florilor si a primãverii, avea sãrbãtoarea numitã ,,Floralia“-,, ium“ cu sensul ,,al, a Florei“, acest nume s-a transmis pe cale cultã alãturi de numele vechi românesti, mostenite, ca floralia, nume frecvent în ultimele douã secole. Dupã traditie, fetele care se nãsteau în ajunul sau chiar în Duminica Floriilor primeau numele Floarea sau Florica, Floricica, iar bãietii, Florin, Florian, Floricã“ ( Dictionar Onomastic Crestin, aurelia Bãlan Mihailovici, Ed. Minerva, Bucuresti 2003, p. 219 )

Praznicul interior

    Trebuie sã ne învãtãm, ca pe lîngã solemnitatea exterioarã a praznicelor bisericesti, sã prãznuim si cu sufletul, sã ne încadrãm în contextul sãrbãtorii din punct de vedere sufletesc, duhovnicesc. Mai pe întelesul tuturor sã si trãim ceea ce sãrbãtorim. Prãznuirea exterioarã nu este suficientã ci este nevoie de o abordare spiritualã, interioarã a unor astfel de evenimente. ,,Rugãciune, isihia si cumpãtarea sînt mijloacele potrivite pentru ca omul sã se apropie în mod corect de aceste sãrbãtori si sã le prãznuiascã în chip sfînt, nu idolatric. Învierea lui Lazãr si intrarea triumfalã a lui Hristos în Ierusalim închipuie nãdejdea învierii de obste precum si intrarea lui Hristos în inima curatã a omului. aceste sãrbãtori trebuie sã depãseascã stadiul de evenimente exterioare si sã devinã prãznuiri lãuntrice“ (Mitropolit Hierotheos Vlachos ) . ( Stefan Botoran )

Traditii de Florii

- Se spune cã asa cum va fi ziua de Florii asa va fi si ziua de Paste.
- Fetele, pentru a-si visa ursitul, pun seara sub pernã busuioc sfintit.
- Pentru a ne apãra de boli e bine ca atunci cînd se va face baie, în apã sã se punã si cîteva flori sfintite.
- Nu este bine ca în ziua de Florii sã se spele pe cap, pentru a nu albii.
- In aceastã perioadã infloresc urzicile, si nu mai sunt bune de mîncat.
- Cei care se împãrtãsesc în Duminica Floriilor li se vor îndepli dorintele.
-De Florii, oamenii merg la bisericã pentru a sfinti crengute de salcie pe care le pun la geamuri, la usi sau la porti. In unele pãrti ale tãrii, locuitorii de la sate se încing cu ramurile de salcie peste mijloc pentru a-i apãra de boli si pentru a-i face mai robusti. De asemenea, apãrã casa de rele si o protejeazã de evenimente neplãcute.
-In Duminica Floriilor, gospodinele merg la bisericã si curãtã mormintele strãmosilor, agãtînd de cruci rãmurele de salcie.

Predicã a Pãrintelui Cleopa

    În Duminica Floriilor, Mîntuitorul nostru Iisus Hristos intrã ca un împãrat în Ierusalim, spre a se da de bunã voie la chinuri si la moarte pentru noi pãcãtosii. Ati auzit în Sfînta Evanghelie cu cîtã bucurie Il însotea multimea si cu cîtã urã si zavistie Il priveau cãrturarii si arhiereii iudeilor. Astãzi se încheie Postul Mare si începe Sãptãmîna Mare a Sfintelor si mîntuitoarelor patimi. Cei care ati fost mai silitori cred cã pînã acum v-ati spovedit si împãrtasit cu Trupul si Sîngele Domnului. Fratii mei, din seara aceasta încep deniile, cu patimile lui Hristos. Sint cele mai frumoase si miscãtoare slujbe si cîntãri de peste an. Sã mergem sãptamîna aceasta dupã Iisus Hristos, pe drumul Crucii, care pentru noi este drumul vietii, al iertãrii si al mîntuirii. Fãrã acest drum nimeni dintre oameni nu se poate mîntui.

    Iatã astãzi Hristos intrã triumfal în Ierusalim însotit de multime de oameni cu ramuri de finic în mîini. Sã-L intimpinãm si noi pe Hristos cu stilpãri de fapte bune. Hristos blesteamã smochinul fãrã roade care se usucã. Sã ne temem si noi, cã sintem ca niste pomi fãrã roade pe pãmînt, lipsiti de multe bunãtãti duhovnicesti. Hristos primeste pe femeia pãcãtoasã sã-I spele picioarele. Sã ne apropiem si noi de Domnul si cu lacrimi de pocãintã sã-I udam picioarele si sã I le sãrutãm. Hristos este vîndut de Iuda la iudei pe 30 de arginti. Sã ne fereascã Dumnezeu sã-L trãdãm si noi pe Domnul pentru bani, pentru cinste sau din fricã. Hristos spalã picioarele ucenicilor la Cina cea de Tainã, ca sã ne învete smerenia pe toti. Hristos Mîntuitorul nostru sãvîrseste prima Sfintã Liturghie la Cina cea de Tainã, întemeiazã deci jertfa liturgicã si împãrtãseste pe ucenici, înainte de patima Sa. Sã pretuim toatã viata biserica, sã mergem regulat la Sfinta Liturghie si sã ne apropiem cu evlavie si pregãtire de Sfînta Impãrtãsanie, mai ales la marile praznice si sãrbãtori crestine. Numai Iuda, vînzãtorul, cînd s-a împãrtãsit “a intrat satana în el”, cãci a primit cu nevrednicie Trupul si Sîngele Domnului. Asa vor pãtimi toti cei ce se împãrtãsesc cu necredintã si cu pãcate mari pe suflet. Vai de cei ce zac în pãcate grele si nici mãcar în sfintele posturi nu se pocãiesc si nu se împacã cu Mîntuitorul. Iatã, Vinerea Mare! Fiul lui Dumnezeu este rãstignit între doi tîlhari, pentru mîntuirea noastrã. Sã mergem cu sfintele femei mironosite sã plîngem pe Iisus Hristos si mai ales sã ne plîngem pãcatele noastre lîngã Crucea Lui. Hristos îsi dã duhul si apoi este pus în mormint. Sã îngenunchem cu mare credintã la Mormîntul Domnului, sã-L tãmîiem, sã ne rugãm si sã ne cerem iertare, sã ne împãcãm unii cu altii si în noaptea sfintã a Sfintelor Pasti sã asteptãm clipa de tainã a Invierii Domnului si a învierii noastre.

    De vom face asa, ne vom bucura cu totii de lumina învierii Mîntuitorului si vom putea cînta cîntarea îngereascã de biruinta asupra mortii si a iadului.

Comments
Comentariu nou Cautare
Scrieti comentariu
Nume:
Email:
 
Titlu:
 
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 

Caută in site ...

Curs valutar BNR

FaceBook

Poze din Făgăraş şi Ţara Făgăraşului

9.JPG

Portretul luptatorului la tinerete

Vizitatori online

Avem 1596 vizitatori online

Vremea in Fagaras

Statistici

Membri : 14
Conţinut : 652
Număr afişări conţinut : 1673827

Cartea

Publicitate

Horoscop zilnic 2011

Informatii utile



 

Magazinul de Ziare Ziare