Aproape cã am uitat de ţiganul Rilã. Cel luat de la coada ciurdei de vaci din satul Pãrãu şi ridicat de comunişti la rang de ministru. Dacã ar fi fost în zilele noastre aceastã mega promovare, îi spuneam lui Rilã, rrom. Un fel de ţigan spãlat, parfumat, integrat în UE, familist, cu nenumãraţi puradei alfabetizaţi pe la şcoli bugetate cu euro. Cum era sã uit de Rilã cînd situaţia românilor este precum acum 2-3 decenii. Cozi la ghişee, cozi la farmacii, cozi la alimentara, cozi la uşa ministrului, cozi la uşa şefului de la partid, cozi la şeful de post, cozi la medic, cozi la preşedintele de la consiliu sau la cel de la sindicat, cozi la Pensii, cozi la Şomaj, etc. Şi pilele funcţioneazã tot ca atunci. Un simplu telefon şi un plic sau comision cãtre primar, director, parlamentar, şef sau şefuleţ rezolvã orice problemã, loc de muncã, sau abatere de la legile sau ordonanţele în vigoare. Numirile pe funcţii tot pe criteriul ,,tainului“ se fac. La bar sau în buza sediului de partid se împart posturile din instituţiile bugetare. În urmã cu cîteva zile s-au împãrţit funcţiile de directori în şcoli, funcţiile în primãrie, funcţiile în serviciile publice de cãtre cei mai buni dintre „aleşii“ noştri. Aceia care iubesc sã fie şefi. Mã întreb cu un om poate sã se împartã între atîtea funcţii şi responsabilitãţi. Director de şcoalã, şef peste angajaţii toţi din administraţie, şef peste partid, şef peste dascãli şi educatori, şef peste comisii, şef peste oraş, şef în propria firmã, şi mai ştiu eu pe unde, dar tot şef. Şi sã mai aibã şi rezultate bune...de asta chiar mã îndoiesc. Este un fel de Rilã, promovat cîndva şi devenit ,,Duru“. În ritmul acesta Rilã poate deveni nemuritor. Vom avea o Românie în care în toate funcţiile cheie este cîte un Rilã, iar românii şi rromii deopotrivã vor spune la unison ,,Sã trãiţi Domnule Director Rilã“. Am tot încercat sã înţeleg fenomenul acesta. Pentru cã de bunã seamã este un fenomen care a cuprins toatã ţara, de la capitalã pînã în ultimul sat. Noi oamenii de rînd, crescuţi sub semnul omeniei şi al bunul simţ avem însã o satisfacţie. Cã acest Rilã tînjeşte dupã privirea noastrã mai mult decît dupã linguşelile şi banii primiţi pentru funcţia de sforar şef. (Lucia Baki)