Site icon Monitorul de Făgăraș

Biblia Rezistenţei Anticomuniste: ,,Brazii de frâng, dar nu se îndoiesc”

 

,Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc“ este CARTEA care stă la cumpăna dintre istorie şi literatură, singura care redă fidel adevărul anilor dominaţi de suferinţă în Ţara Făgăraşului, cînd s-a încheiat o epocă istorică şi o alta i-a luat locul. ,,Am scris pentru a lăsa mărturie că acest colţ de ţară nu şi-a plecat capul de bunăvoie în faţa comunismului. Să se ştie că au existat oameni care, cu sângele lor, au spălat faţa României, pătată de laşităţi şi trădări. Copiilor şi nepoţilor să nu le fie ruşine să se numească români” explica Ion Gavrilă Ogoranu. ,,De multe ori puţinilor supravieţuitori ai luptei de rezistenţă armată anticomunistă sau veteranilor închisorilor li se adresează  întrebări de genul acesta:

Ion Gavrilă Ogoranu, supravieţuitor al luptei anticomuniste, a rămas să răspundă generaţiilor viitoare la astfel de întrebări. Poate providenţa sau poate linia ireversibilă a istoriei ne-a lăsat această oportunitate pentru a înţelege pagina sîngeroasă a istoriei contemporane, de a afla adevărul din cea mai sigură sursă, eroul care a condus  lupta anticomunistă din Ţara Făgăraşului, Ion Gavrilă al Ogoranului, un fiu de drumar şi om al ţarinei făgărăşene. Volumele de memorialistică scrise de Ion Gavrilă Ogoranu sînt mărturii peste vremi de unde se pot afla răspunsurile la întrebările inserate chiar de autor în ,,Cuvînt înainte” la Vol V din seria ,,Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc”.

Şapte volume ,,Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc”  

Grupul Gavrilă, ţinta Securităţii comuniste

În prima zi a anului 1923 se năştea al doilea copil, după Ileana, fata cea mare, în casa drumarului Gheorghe şi a Anei Gavrilă din Netotu, azi Gura Văii. I-au dat numele Ion. După el a venit pe lume  şi Eugenia.  Au fost crescuţi cu dragostea de neam şi de ţară şi cu credinţă în Dumnezeu.   Cînd a fost ales de Casa regală să facă parte din clasa în care învăţa fiul regelui, părinţii au fost convinşi că Ion este un copil bun la carte şi au făcut sacrificii să-l  trimită la şcoli înalte. N-a plecat la Bucureşti să înveţe cu fiul regal şi a rămas în continuare la Liceul ,,Radu Negru” din Făgăraş, aproape de părinţi şi un ajutor nelipsit din gospodărie. A fost admis la două facultăţi, una de inginerie din Braşov şi cealaltă de agronomie din Timişoara şi a ales  agronomia.  În paralel, din 1948, urmează şi Academia Comercială din Braşov, la fără frecvenţă. Pe cînd era elev la ,,Radu Negru” a intrat în Frăţiile de Cruce, iar în 1947 conduce organizaţiile din Ardeal. N-a stat niciodată departe de tumultulul evenimentelor, astfel că îl găsim  în fruntea grevei studenţilor din iunie 1947 cînd  s-a ales cu o condamnare de 15 ani în contumacie, inclus fiind în lotul celor 200 de studenţi clujeni. O condamnare similară, dar de 10 ani muncă silnică, a primit şi la Braşov. Numele lui Ion Gavrilă a apărut şi în  procesul ,,Marii trădări”, ca reprezentant al studenţimii clujene, alături de Pop, amiralul Măcelaru, Bujoi, Nicolae Pătraşcu, George Manu, Nistor Chioreanu, etc. Hăituit de securişti revine în Ţara Făgăraşului unde comuniştii forţau ţărănimea să predea agoniseala şi pămînturile la Colectivă. Adună în jurul său tinerii cu aceleaşi principii şi se opun comuniştilor.   I s-au alăturat, la început, 12 tineri, foşti şi actuali elevi la ,,Radu Negru”, membri în Frăţiile de Cruce.  Pentru ei era ,,Moşu” şi organizatorul grupului. Lui Ioan Chiujdea din Berivoi, student la Cluj, i s-a spus în grup ,,Profesorul”,  pe  Laurean Haşu din Breaza, student la Cluj, l-au poreclit ,,Leu”. Elevii absolvenţi de ,,Radu Negru” promoţia 1948, aflaţi în plin examen de maturitate: Ion Ilioiu din Sâmbăta de Sus, Victor Metea din Ileni, Remus Sofonea (,,Brâncoveanu”) din Drăguş, Gelu Novac din Făgăraş, fiul profesorului Mihai Novac, Nelu Novac din Berivoi, Slviu Socol, Gheorghe Şovăială  din Berivoi, elev la Liceul Astra din Braşov. Andrei Haşu din Pojorta s-a alăturat grupului încă de la început venind de la Arad unde lucra ca tehnician la Astra Vagoane. A devenit pentru membrii grupului ,,Baciu” fiind considerat creierul grupului. Fratele lui, Ghiţă Haşu, meşter de acoperişuri, s-a încadrat în grup după fratele lui, în 1949. În 1950 pădurarul Jean Pop din Lisa a urcat în munţi să le fie de ajutor luptătorilor. Porecla ,,Filerul” a ajuns şi la urechile securiştilor, mai ales că era cetăţean american, fiind născut în SUA, în 1924. Toma Pirău din Ileni s-a alăturat grupului după ce a plecat din serviciul militar, devenind pentru luptători ,,Porâmbul”. A urcat în munţi alături de ei şi Petru Novac, tatăl lui Nelu, fiind persecutat de securişti, dar a rămas   un an, arestat fiind.  Li s-au alăturat ulterior încă doi foşti elevi de la ,,Radu Negru”: Nicolae Mazilu şi Ioan Mogoş din Toderiţa. Şi Marcel Cornea, fiul farmacistului Iacob Cornea din Şinca Veche s-a alăturat grupului Gavrilă. În 1950 se alătură Gheorghe Duminică şi Nicolae Stanciu care veniseră de la Victoria şi voiau să ierneze în munte alături de luptători. Erau de loc din Aluniş  Olt.  Dacă pînă la 1 mai 1949 au stat ascunşi prin sate, de atunci au urcat în Munţii Făgăraşului. Au fost hăituiţi timp de 7 ani, dar n-au putut fi prinşi de Securitate, Armată şi Miliţie. Unii dintre ei au căzut în confruntările cu securitatea, dar în 1955,  cei rămaşi au fost trădaţi şi capturaţi rînd pe rînd. Începînd cu 1957 au început execuţiile membrilor Grupului Gavrilă.

U Toma Pirău- Porâmbu– din Ileni. Se alătură grupului, iar în decebrie 1950 moare în luptă cu securitatea în şura lui Dumitru Cornea, la rîndu-i condamnat. Un rol bine pus la punct în prinderea lui Toma a fost fratele său vitreg.

Exit mobile version