Prof. Liviu IOANI: ,,Lăcrămioare” pentru Aron Pumnul

monitorfg.ro

7 ani ago

Perenitatea aniversărilor
Marginalii la monografia „Aron Pumnul” de Ilie Rad

Luna sfârşitului de an, 2018, a marcat un apogeu, ca al fiecărui an, care, îmbătrânind, dă startul unuia mai tânăr, dar şi un apogeu al Centenarului, ce a strălucit, după datină, în jurul Zilei Naţionale. Pentru Statul Naţional Român începe o nouă perioadă istorică, a cărei cronologie continuă cu cifra unu, care nu mai este cu totul iniţială, ci se înalţă pe un soclu, ce a înscris deja în dimensiunea sa reperul „o sută”. Înţelegem o sumă de acumulări, dar şi ecourile atâtor manifestări de cuget şi simţire faţă de istoria unei Românii întregite, cuvenite unui neam pentru care ideea de unitate nu a pierit, în ciuda atâtor adversităţi ale vremurilor. Împlinirile consemnate în emulaţia jubiliară se vor stinge, dacă nu li se va adăuga componenta de continuitate, pe care generaţia actuală rămâne datoare să o preia şi să o dezvolte în prezent şi în viitor. Dintre prea numeroasele dispute contradictorii înclin să afirm că atitudinile pozitive, optimiste, au prelevat. Desprind constatarea nu numai la manifestările oficiale, centrale, cu protocolul lor necesar spectacular, ci de la mult mai numeroasele şi fireştile manifestări locale, ce au antrenat oamenii de rând de toate vârstele şi profesiile sub imboldul loialităţii faţă de patrie şi al recunoştinţei faţă de pilda generaţiilor predecesoare. Multe dintre ele ne-au redimensionat istoria şi le vom păstra nu doar ca pe nişte momente ce s-au epuizat, ci ca pe nişte izvoare revitalizante ale gândurilor şi faptelor noastre de acum înainte. Cu o asemenea zestre afectivă am rămas la una dintre manifestările omagiale desfăşurate, ca în multe locuri, în ţinutul meu natal, „Țara Făgăraşului”. S-a intitulat „Pe urmele unităţii naţionale în Făgăraşul istoric. Sesiune internaţională dedicată Bicentenarului naşterii lui Aron Pumnul, a lui Ion Codru Drăguşanu şi Centenarului Marii Unirii” şi a fost organizată de Asociaţiunea ASTRA, Despărţământul Făgăraş, Muzeul Țării Făgăraşului „Valer Literat”, Casa Municipală de Cultură Făgăraş, cu aportul Primăriilor Hoghiz şi Drăguş. Programul, desfăşurat pe parcursul a trei zile la Făgăraş, precum şi în satul Cuciulata (comuna Hoghiz), locul naşterii în noiembrie, 1818, a lui Aron Pumnul, şi în comuna Drăguş, locul naşterii, tot în noiembrie, 1818, a lui Ion Codru Drăguşanu, a luat proporţiile unor serbări populare pline de culoare etnică, farmec şi ospitalitate. Profesorul universitar, dr. Ilie Rad, prezent şi implicat în suita manifestărilor, a reflectat într-un cuprinzător reportaj de actualitate, publicat în „Flacăra lui Adrian Păunescu” (5-18 octombrie 2018), curgerea evenimentelor, adeziunea localnicilor, autorii punctelor din program şi susţinerea din partea autorităţilor locale, între care primarii „care au venit la manifestări să vadă, nu să fie văzuţi doar la începutul acestora”. Universitarul clujean a fost părtaş la evenimente şi în calitatea sa de autor al celei mai relevante şi cuprinzătoare monografii închinate lui Aron Pumnul, a cărei primă ediţie a apărut în anul 2002.

Momente întru eternizarea memoriei

Moartea prematură a cărturarului Aron Pumnul, la numai 48 de ani, survenită la Cernăuţi, pe 24 ianuarie 1866, a impresionat atât prin suferinţa ultimilor ani, din cauza unei malformaţii cardiace cu care se născuse, cât şi pentru că punea capăt prea devreme unei activităţi tumultuoase în slujba propăşirii neamului. Caracterul complex al personalităţii sale, într-o epocă de adânci prefaceri sociale, politice, culturale a fost evidenţiat de istoria noastră literară, iar în şirul lucrărilor evocatoare monografia „Aron Pumnul 1818-1866”, publicată de Ilie Rad în 2002, la bază teză de doctorat, a adus o relevanţă nouă omului, epocii şi posterităţii. Oportunitatea unei asemenea lucrări rezidă şi din faptul că în 2016 a fost necesară o a doua ediţie „revizuită şi adăugită” într-un context comemorativ:150 de ani de la moarte. Iată că, anul trecut, în ambianţa Centenarului Marii Uniri s-a marcat şi Bicentenarul naşterii lui Aron Pumnul, iar pentru solemnităţile din satul natal, Primăria comunei Hoghiz, de care aparţine satul Cuciulata, a comandat şi finanţat o suplimentare de tiraj, exemplare puse la dispoziţia participanţilor, în prezenţa autorului. Gestul autorităţilor locale pentru susţinerea valorilor culturale, într-o firească preocupare civică, asigură anvergura spiritului nostru naţional. Dacă mai adăugăm detaliile că satul dispune şi de un muzeu, în care una dintre încăperi conţine mărturii ale vieţii şi operei ilustrului fiu pornit de aici în lume, şi că în faţa frumoasei clădiri a Căminului cultural se află statuia în piatră a lui Aron Pumnul, ridicată încă din anii ’80, confirmă sentimentul de încredere în viitor al unei naţiuni care ştie să fructifice virtuţile generaţiilor predecesoare. Știm că în cazul lui Aron Pumnul recunoştinţa „învăţăceilor gimnazişti” din Cernăuţi faţă de profesorul lor de limbă română, într-o şcoală unde limba de predare era germana, s-a manifestat printr-un gest unic. La sugestia profesorului I. G. Sbiera, succesorul lui Pumnul la catedră, şapte dintre elevii ciclului superior au creat o culegere de „Lăcrămioare”, cu atâta râvnă şi consideraţie încât a ajuns să fie tipărită şi difuzată deja în ziua înmormântării, 27 ianuarie 1866. Fapta rămâne memorabilă, întrucât a doua dintre poeziile incluse, „La mormântul lui Aron Pumnul”, aparţine lui Mihai Eminescu şi constituie debutul literar al celui hărăzit să se afirme drept poet naţional al românilor. Relevant rămâne şi faptul că din cele şapte poezii, două sunt scrise în limba germană, iar autorul unei dintre acestea, E. Franzos, adaugă o notă la subsol, în care precizează, între altele, că, în timpul Revoluţiei de la 1848, ungurii puseseră un premiu pe capul lui Aron Pumnul. Refugiul bucovinean rămâne soluţia vitală. Nu putem trece cu vederea în şirul consideraţiilor enumerate de Ilie Rad nici hotărârea Comitetului „Soţietăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina”, al cărui membru fusese şi Aron Pumnul, hotărâre adoptată chiar în după-amiaza zilei de 24 ianuarie, de a se constitui „Fundăciunea Pumnuleană”, cu scopul de a strânge fonduri prin contribuţii benevole în vederea ridicării unui monument în memoria răposatului şi asigurării un număr de burse pentru studenţii meritoşi. Fundaţia şi-a îndeplinit obiectivele. Monumentul funerar ridicat în Cimitirul Horecea din Cernăuţi a fost sfinţit în iulie 1888, în mijlocul unor solemnităţi cu o mare participare populară, iar bursele acordate de fundaţie au rămas active până la sfârşitul secolului. De forma unui altar de piatră cu chipul lui Aron Pumnul în basorelief şi placă de marmură cu text evocator, monumentul se menţine şi astăzi în bună stare.

Cartea, un monument viu

Atras de studiul monografiei lui Ilie Rad, sub stimulentul manifestărilor omagiale, am trăit impresia că învăţatul ardelean-bucovinean reînvie, întinerit, din negura a două secole, iar cărţile, elixir al vieţii, rămân cele mai grăitoare monumente. Fraza de început: „Personalitate enciclopedică […], Aron Pumnul s-a impus în conştiinţa contemporanilor ca lingvist, istoric, publicist, istoric literar, filosof, profesor, militant politic şi mare animator al vieţii spirituale a românilor” se vede argumentată pe parcursul a 400 de pagini, urmând firul vieţii şi al domeniilor în care s-a afirmat. Reluarea ei în final, ca o închidere de cerc, vine să confirme enunţul afirmativ de început, cu o riguroasă demonstraţie. Studiile de filozofie şi teologie aprofundate în cei patru ani de frecventare a Universităţii din Viena le-a valorificat în predarea disciplinei, ca profesor canonic la Gimnaziul din Blaj, prin solicitarea sa în domeniu de către Universitatea din Iaşi. A scris cărţi de lingvistică, a promovat fonetismul şi adoptarea alfabetului latin, în locul scrierii chirilice. Dascăl de vocaţie, promotor al învăţământului românesc, a elaborat prin efortul propriu „Lepturariul românesc”, „capodopera” sa, prima crestomaţie de literatură, tipărită în anii 1862-1865 la Viena în patru tomuri, totalizând peste 2000 de pagini. Monografia lui Ilie Rad analizează lucrări şi domenii neglijate până acum de istoriografia literară, cum sunt traducerile de filozofie şi cărţile didactice, lucrarea de istorie culturală „Fondul Bisericesc din Bucovina”, vocaţia epistolară, concretizată prin descoperirea în arhive a 39 de scrisori (în reportaj se indică 40) de relevanţă personală, documentară şi artistică, dovedind calităţi narative, portretistice, exprimări aforistice şi umoristice. Exegetul literar clujean are în pregătirea acestui an publicarea în volum a Scrisorilor, semn că cercul în care a conturat personalitatea lui Aron Pumnul nu a rămas închis, ci generează arcade noi. Cartea lui Ilie Rad are meritul de a revitaliza istoria noastră naţională şi de a o include între resursele de energie pozitivă pentru generaţiile de azi. (Prof. Liviu IOANI)