Este definită ca lipsa unuia sau mai multor dinţi datorită neformării mugurilor dentari. Terminologia folosită în cazul lipsei ereditare de dinţi este variată:
- hipodonţie- lipsa a 1-6 dinţi
- oligonţie- lipsa a mai mult de 7 dinţi
Anodonţia este mai frecventă la dentiţia permanentă. Lipsa ereditară la dentiţie permanentă produce modificări fizionomice cât şi funcţionale inportante. De obicei anodonţia afectează ultimul dinte al unui grup, şi anume a molarului de minte, a premolarului 2, a incisivului lateral.
Anodonţia poate fi:
- bilaterală
- unilaterală.
Cauze
- boli infecto-contagioase ale mamei
- deficienţe nutriţionale ale mamei
- consum de tutun şi alcool în timpul sarcinii
- trauatisme intrauterine
- traumatisme survenite la naştere
- osteomielita
- iradiere
- tumori
Anodonţia a fost constatată la mai mulţi membri ai unei familii de-a lungul mai multor generaţii. Conduita terapeutică depinde de localizarea anodonţiei, vârsta pacientului şi constă în închiderea spaţiului edentat, protezarea spaţiului edentat, menţinerea dintelui temporar pe arcadă. Anodonţia poate fi diagnosticată în urma examenului medical şi a unei radiografii panoramice care surprinde imaginea completă a dentiţiei. Astfel se stabileşte tratamentul personalizat, în funcţie de complexitatea anodonţiei, împreună cu ortodontul şi chirurgul. (Dr. Dan Gavrilă)