Izvorul Tămăduirii este sărbătoarea care se prăznuieşte în Vinerea din Săptămâna Luminată, iar la Mănăstirea Brâncoveanu este al doilea hram. La altarul din pădure sute de oameni au asistat la slujba religioasă oficiată de IPS Laurenţiu Streza, episcopul Ilarion Făgărăşeanul şi un sobor numeros de preoţi. Cam tot pe atâţia însă erau în mişcare, la izvorul din incinta mănăstirii, la tarabele din complexul turistic sau se plimbau lejer prin pădure şi la lacul de deasupra mănăstirii. La altarul ce acoperă fântâna din curtea mănăstirii se formaseră coadă, fiecare persoană îşi umplea cel puţin un bidon de 2 litri cu apă sfinţită. Aghiazma mică a fost sfinţită de preoţi încă de dimineaţă. Mulţi dintre enoriaşi au ajuns la Izvorul Părintelui Arsenie pentru a se reculege şi a lua apă. Monitorul de Făgăraş a stat de vorbă cu oamenii prezenţi la hram, iar o parte dintre opiniile lor sunt redate în rubrica ,,Vocile Ţării Făgăraşului”. Majoritatea au ţinut să amintească de Părintele Arsenie Boca şi de sfinţia sa. ,,Când venim la Mănăstirea Brâncoveanu de hramul Izvorul Tămăduirii ne gândim la Părintele Arsenie Boca” au spus oamenii. Înainte de săparea fântânii cu apă vindecătoare şi de ridicarea mănăstirii, în acea poiană a fost doar un izvor pe care oamenii l-au descoperit acum mai bine de 500 de ani. La scurtă vreme, au început vindecările celor care beau din apa lui. De aceea, a fost numit Izvorul Tămăduirii. Legenda spune că voievodul Matei Basarab a trecut şi el prin apropiere. O boală de piele îl chinuia de ani buni şi nu fusese vindecată nici de cei mai pricepuţi doctori. După ce s-a spălat cu apa izvorului pe mâini şi pe faţă, n-a trecut mult şi pielea a început să i se cureţe. Apoi, scăldându-şi întreg corpul în apa izvorului, domnitorul s-a vindecat în mod miraculos. Cum mama lui ceruse construirea unei bisericuţe de lemn în apropierea izvorului, domnitorul a fortificat-o pentru a fi apărată în faţa atacurilor străine. Călugării locului spun că izvorul i-a vindecat pe mulţi credincioşi de boli incurabile. Bolnavii de epilepsie, de cancer, de boli psihice şi-au găsit aici alinarea. Una dintre credincioasele care a venit cu speranţă la Mănăstirea Brâncoveanu a fost şi Liliana Bârsan, din localitatea Crucea, judeţul Constanţa. Îl adusese pe copilul ei, care îşi pierduse vederea într-un accident. A luat din apa izvorului tămăduitor, care fusese sfinţită de preoţi, şi a spălat ochii copilului. Mare i-a fost bucuria când, la două zile înaintea aniversării lui, acesta şi-a recăpătat vederea. Părintele Ieromonah Dionisie Ignat de la Mănăstirea Albac povesteşte cum o veche prietenă a sa a fost vindecată de izvorul tămăduitor. Era student în anul I la Teologie când duhovnicul lui l-a îndemnat să meargă două săptămâni la Sâmbăta. N-a mers singur, ci a luat-o cu el şi pe Maria Silaghi, o tânără de 17 ani care suferea de scleroză multiplă. „Era într-o vineri când am ajuns acolo, spune părintele. Chiar în vinerea aceea s-a spovedit, a fost la Sfânta Liturghie, s-a împărtăşit, a stat la Sfântul Maslu, apoi ne-am înţeles să o duc eu cu căruciorul până la izvor. (…) Acolo, s-a spălat pe picioare, pe mâini, pe faţă, a spus „Cuvine-se cu adevărat”, apoi, când să plecăm, mi-a spus că simte aşa o putere în picioare. (…) A mers până la mănăstire, unde a intrat pe picioarele ei.”
Marian Rasaliu, prefectul judeţului Braşov
- ,,Izvorul Tămăduirii este una dintre cele mai importante praznice ortodoxe, un eveniment important pentru creştinătate, pentru lumea ortodoxă. Am venit acasă, la Făgăraş, unde altundeva să mă simt mai bine decât în Făgăraş alături de enoriaşii de aici, de preoţi, de prieteni, de familie. Am venit cu mult drag. Am venit ca de obicei cu inima deschisă, cu credinţă, aici, la mănăstire. Doresc făgărăşenilor sănătate multă, prosperitate şi să ne înţelegem bine unii cu ceilalţi pentru că asta ne lipseşte astăzi, unitatea”.
Vasile Andreaş, primarul comunei Sâmbăta de Sus
- ,,În fiecare an, în Vinerea de după Înviere este mare sărbătoare, iar la Mănăstirea Brâncoveanu este mare hram, Izvorul Tăăduirii. Vin oameni din toate părţile, lumea îşi doreşte săparticipe la slujbă. Pentru mine este o zi specială şi deaceea vin de fiecare dată să asist la slujba de la altarul din pădure. Apa de la Izvor este deosebită, se poate lua şi astăzi şi în fiecare zi. Voi lua şi eu apă”
Maria şi Traian Veştemean, Cisnădie
- ,,Hramul mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, ,,Izvorul Tămăduirii” este o sărbătoare însemnată. De câte ori am putut am venit la Mănăstirea ,,Brâncoveanu” pentru a participa la slujbele religioase de hram şi nu numai. Aici totul este frumos. În urmă cu zeci de ani, cam în anii 1978 – 1979, băiatul nostru a stat o lună de zile la mănăstirea ,,Brâncoveanu” pentru a face pregătirea necesară preoţimii. Dorea să devină preot şi a ţinut să fie alături de părintele Teofil care l-a primit. I-a prins bine acea perioadă, dar băiatul nostru nu a ajuns preot, are însă o altă carieră, una deosebită, Dumnezeu a vrut să aibă un alt drum. A urmat Conservatorul. Împreună cu soţia mergem mereu în pelerinaj, acum am ajuns la Sâmbăta, iar următorul ne dorim să fie Sighet. Aici, la Mănăstirea ,,Brâncoveanu”, ne rugăm şi ne simţim bine. Am fost şi la izvorul părintelui Arsenie Boca şi ne-am rugat. Părintele Arsenie Boca, pe mine, m-a ajutat mult, m-a vindecat. Pentru mine părintele a fost şi va rămâne un sfânt. Soţia a avut norocul să-l vadă aici, în curtea mănăstirii ,,Brâncoveanu”, şi a rămas cu acea frumoasă imagine. În urmă cu cîţiva ani am fost bolnav grav şi am ajuns la Mănăstirea de la Prislop unde m-am rugat Părintelui care m-a vindecat. Am fost internat mult timp la o clinică privată din Sibiu şi am stat în comă indusă trei săptămâni. Niciun medic nu mi-a dat vreo şansă să mai trăiesc. Credinţa însă m-a ajutat să mă vindec. M-am trezit din comă după ce l-am văzut pe Tatăl ceresc. Era un tunel luminat, iar Tatăl ceresc a venit lângă mine şi m-a binecuvîntat. Avea un chip frumos, strălucitor, şi nişte aripi mari. După ce m-a binecuvîntat, m-am trezit din comă. Cazul meu a şocat pe toată lumea, pe medici. Acum sunt bine sănătos”
Elena Mocofan, 64 ani, Cisnădie
- ,,Am venit pentru prima dată la Mănăstirea ,,Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus cu ocazia hramul ,,Izvorul Tămăduirii”. Suntem din Cisnădie şi ne bucurăm că am ajuns aici, este o zi frumoasă şi o mare sărbătoare care ne aduce bucurie sufletească. Aici, la Mănăstirea Sâmbăta, totul este frumos, iar sfânta liturghie ne-a adus linişte sufletească. Cu această ocazie am luat apă de la mănăstire care a fost sfinţită şi este tămăduitoare. Despre Izvorul Tămăduirii am auzit multe, cu apa sfinţită s-au vindecat mulţi bolnavi. Povestea apei de la izvor este foarte frumoasă şi porneşte de la vindecarea slăbănogului. Era un bărbat bolnav, paralizat, de care nu avea nimeni grijă. Ca mulţi alţi bolnavi sta pe marginea apei vindecătoare şi nu putea ajunge în apă, nimeni nu-l ajuta. S-a apropiat de el Iisus şi atunci s-a vindecat prin credinţa lui. Apa de la izvor este sfinţită, iar cu credinţă este tămăduitoare”
Constanţa Anghel, 64 ani, Cisnădie
- ,,De zeci de ani venim la Mănăstirea de la Sâmbăta de Sus şi în special la hramul Izvorul Tămăduirii. Aici e linişte, iar slujba ne dă o stare de bine. Zona este foarte frumoasă şi revenim cu drag la Mănăstirea de la Sîmbăta de Sus de câte ori putem”.
Ana Raţ, 61 ani, Cisnădie
- ,,De obicei venim de două ori pe an la Mănăstirea ,,Brâncoveanu”, la cele două hramuri, la Izvorul Tăăduirii şi la Sfânta Maria, în 15 august. Aici ne simţim foarte bine, e linişte şi plecăm acasă încărcaţi cu energie pozitivă. Am venit cu drag şi astăzi, 3 mai 2019, ne-am luat şi apă tămăduitoare”.
Ilie Rotaru, 62 ani, Tălmăcel
- ,,De 30 de ani venim la Mănăstirea ,,Brâncoveanu”. Prima dată am ajuns în 1978 cînd aveam vârsta de 19 ani. Îmi aduc aminte că biserica nouă era în construcţie. Pot să spun că venim des în Țara Făgăraşului, am fost şi pe Valea Sâmbetei pentru că Munţii Făgăraşului sunt foarte frumoşi. Anul trecut am făcut patru excursii în Munţii Făgăraşului şi am ajuns şi la chilia Părintelui Arsenie. Iubesc munţii foarte mult. Am fost cabanier la Bâlea Cascadă şi revin cu drag pe potecile munţilor. Deşi am 62 de ani mă urc în parapantă. Este o frumuseţe să vezi peisajul plutind deasupra munţilor”.
Elena Paicu, 79 ani, Olt
- ,,Nu este prima dată când vin la Mănăstirea Brâncoveanu, am mai fost şi cu ani în urmă. Altarul acesta din pădure a fost construit de Părintele Arsenie pe când slujea la această mănăstire. Slujbele la acest altar sunt foarte frumoase, mă încarcă cu energie pozitivă, îmi întăresc credinţa. Am fost şi la Prislop şi m-am rugat la mormântul Părintelui Arsenie. Cele două mănăstiri sunt renumite şi au spiritul Părintelui Arsenie. Voi mai reveni aici dacă voi fi sănătoasă”
