Site icon Monitorul de Făgăraș

Rezistenţa Anticomunistă: Condamnaţii din oraşul Făgăraş

 

 

În noaptea de 14/15 mai 1948 au fost înregistrate cele mai multe arestări din istoria recentă a României.  Statisticile spun că peste 15.000 de  persoane, majoritatea studenţi şi legionari au fost ridicaţi direct de la casele lor de echipe de securişti.  Mulţi au fost ridicaţi şi din Ţara Făgăraşului, iar despre soarta lor nu s-a mai ştiut până în 1964, la eliberarea dată de Dej, când  au ieşit pe porţile închisorilor şi lagărelor comuniste îmbătrâniţi, bolnavi şi suferinzi. A urmat arestarea elevilor la sfârşitul de an şcolar 1948. Prea puţini  elevi de la Liceul Radu Negru din Făgăraş au scăpat atunci de arestare, iar cei care  s-au ascuns au urcat începând cu 1 mai 1949 în munţi. În Munţii Făgăraşului s-a organizat cea mai puternică şi lungă luptă anticomunistă din România, grupul condus de Ion Gavrilă Ogoranu fiind sprijinit de oamenii din sate.  Sediul Securităţii din Făgăraş era neîncăpător faţă de numărul elevilor ridicaţi din clase sau de acasă. Operaţiuni similare s-au înregistrat la toate liceele din ţară. Cea mai răsunătoare şi cu urmări greu de imaginat a avut loc la Liceul din Blaj. Un alt val masiv de arestări s-a  înregistrat în  5 mai 1952, când peste 44.000 de români dintre care peste 10.000 copii au fost scoşi din casele lor din Banat şi deportaţi  în  Bărăgan. Este cunoscută operaţiunea securiştilor din acea noapte ca ,,Rusaliile negre”.

 Operaţiunea semnată de Teohari Georgescu şi Ana Pauker

Aºa cum  aratã documentele din arhivele CNSAS,  operaþiunea  din noaptea de 14/15 mai 1948 a fost organizatã cu mult timp înainte.  Comandanþii unitãþilor de securitate erau în posesia unor plicuri sigilate în care erau listele cu persoanele ºi domicilile tuturor celor implicaþi  în lupta de rezistenþã.  Arestãrile au început în ziua de 15 mai. Era o acþiune masivã, spectaculoasã, desfãºuratã pe întreaga þarã ºi dupã un plan minuþios stabilit. Teohari Georgescu, ministrul de Interne ºi Ana Pauker ºi-au calculat lovitura cu sânge rece. Securitatea întocmise vreme de peste trei ani dosarele tuturor grupãrilor care proliferau în þarã ºi al tuturor indivizilor periculoºi.   Comuniºtii, care fuseserã o simplã fracþiune a Internaþionalei comuniste, suplineau lipsa totalã de popularitate prin forþã ºi violenþã.   Teohari Georgescu ºi consilierii lui s-au servit de vechea poliþie, care deþinea ºi informaþiile despre Miºcarea Legionarã, dar ºi unele date compromiþãtoare despre membrii Partidului Comunist, date care puteau fi folosite la nevoie împotriva oricui”  scria în memoriile sale pãrintele Gheorghe Calciu, pe atunci student la Medicinã, condamnat.  Cei arestaþi au fost supuºi unor metode de torturã îngrozitoare, pentru a divulga informaþiile pe care Ministerul de Interne nu le cunoºtea încã. Mulþi au murit în anchetã în sãptãmânile care au urmat. Arestãrile au continuat luni la rând, zi de zi ºi noapte de noapte. În Þara Fãgãraºului s-au înregistrat ultimele arestãri ºi procese de condamnare  în 1958, dar percheziþiile ºi anchetele au continuat  ºi în anii urmãtori pentru  gazdele, sprijinitorii ºi  simpatizanþii celor din rezistenþã. Pentru toþi au urmat ani grei de chinuri în închisorile ºi lagãrele de pe întreg întinsul þãrii.  Au fost suspuºi  la un regim de exterminare, la acþiuni de reeducare pe termen lung care vizau anihilarea fizicã ºi psihicã a  celor condamnaþi.   În închisoarea de la Piteºti a fost aplicat experimentul Makarenko  în care peste 5000 de deþinuþi  au trãit infernul de pe pãmânt. Acelaºi  fenomen începuse însã la Suceava înainte de 1950. Reeducãrile au continuat apoi la Târgu Ocna, la Aiud, la Gherla ºi la Canal. Supravieþuitorii acestor închisori sunt cei îndreptãþiþi sã vorbeascã despre iadul prin care au trecut, iar în cãrþile de memorii semnate de ei  se regãsesc,  pas cu pas, suferinþele ºi umilinþele indurate.

Calvarul din Cetatea Fãgãraºului

Cetatea Fãgãraºului, frumosul edificiu medieval, a fost transformatã în închisoare comunistã. Încãperile în care au locuit cândva prinþese au devenit celule ale chinurilor. Erau amenajate celule mici în care erau înghesuite ºi 16 paturi suprapuse. Au fost închiºi aici miliþieni, avocaþi, doctori, studenþi sau simpli þãrani care nu au fost de acord cu colectivizarea. În perioada anilor 1948 – 1962 au fost încarcerate aici  aproximativ 5000 de persoane, iar, oficial, au fost declarate 161 de decese, dar conform mãrturiilor  supravieþuitorilor  numãrul celor morþi ar fi fost mult mai  mare.  Metodele de torturã aplicate de gardieni deþinuþilor din  Cetatea Fãgãraº au fost cele preluate din  sistemul rusesc.   Se începea cu un interogatoriu dupã care urma ancheta, o primã etapã a torturii. Se bãtea mult, se înfometau deþinuþii, iar cei care ajungeau la ,,Neagra” mâncau odatã la 3 zile, ºi atunci o ciorbã slabã. ,,Fructe stricate erau învelite într-o faþã de masã, ºi cu acest sul se începea lovirea organelor ascunse, precum ficatul ºi rinichii, pentru a nu lãsa urme de violenþã. Niºte scânduri erau prinse pe spatele condamnatului, care se loveau, iar acele lovituri în timp duceau   desprinderea plãmânilor de corp. Mai târziu, scândurile au fost înlocuite cu sãculeþi umpluþi cu nisip amestecat cu pãmânt, cu care loveau în mod repetat plãmânii”  au descries supravieþuitorii acestei închisori. Deþinutul era dus apoi în Turnul Negru unde tortura continua. Era dezbrãcat complet, legat cu mâinile ºi picioarele la spate, era ridicat la un metru deasupra solului, iar cu un fãcãleþ, era lovit, în mod repetat, la tãlpi. ,,Cei care decedau erau scoºi noaptea cu o cãruþã de alþi deþinuþi ºi duºi în cimitir, unde la o margine s-a sãpat o groapã comunã” a relatat Gheorghe Fãtu.

 

 Familia profesorului Mihai Novac

 

Fostul prefect al Făgăraşului trece prin ororile Aiudului

Virgil Mateiaş , avocat, comandant legionar şi fost prefect al Făgăraşului a cunoscut mai toate închisorile comuniste, trecând şi prin reeducarea lui Makarenko de la Ocnele Mari. A avut un rol  important în comandamentul general al rezistentei armate anticomuniste pe ţară. Este arestat în 1948, e tinut 10 ani nejudecat, apoi condamnat la 20 ani muncă silnică. A mai fost condamnat şi încarcerat şi după 1941. A trecut prin închisorile:  Miercurea Ciuc, Ocnele Mari unde începuse reeducare după modelul Piteşti,   Codlea, Făgăraş, Văcăreşti, Jilava, Aiud.   Iese din închisoare în 1964, de la Aiud-ul condus de torţionarul Gheorghe Crăciun.  Moare în ianuarie 1995.

 Paraşutaţi în 1953

 

 Familia de ţărănişti, Ursu, ani grei de temniţă

Familia Literat arestată

 

Preotul Coriolan Buracu şi fiii săi, toţi arestaţi

Profesorii de la Radu Negru, arestaţi şi condamnaţi

Elevi şi studenţi încarceraţi

Femei din Făgăraş care au sprijinit Rezistenţa

Medicii încarceraţi

Legionarii au fost toţi condamnaţi

Exit mobile version