În Sfânta și Marea Luni se face pomenirea lui Iosif, fiul patriarhului Iacob și al Rahilei, cel care a fost vândut de către frații săi și a ajuns ministru în Egipt. Iosif a fost invidiat de către frații săi, aruncat mai întâi într-o groapă și vândut sclav. El ajunge în Egipt, la curtea lui Putifar, șeful gărzii Faraonului. Soția lui Putifar îi face avansuri dar tânărul Iosif refuză și aceasta îi înscenează o faptă necurată pe care el nu a săvârșit-o. Este întemnițat mai întâi iar în locul de unde este închis începe să tâlcuiască visele a doi dregători. Este scos din închisoare iar povețele sale scapă țara de o foamete mare. În cele din urmă este recunoscut de către frații săi și îi ajută pe aceștia devenind model de iertare.
- ,,Iosif este preînchipuirea lui Hristos. Și Hristos a fost urât de iudeii cei de același neam cu El, a fost vândut de ucenicul Lui cu treizeci de arginți, a fost închis într-o groapă întunecoasă, în mormânt. Sculându-Se de acolo prin El însuși împărățește peste Egipt, adică peste tot păcatul, îl învinge cu putere, conduce toată lumea și ca un biruitor de oameni ne răscumpără prin darea hranei celei de taină, dându-Se pe El însuși pentru noi și ne hrănește cu pâinea cerească, cu trupul lui cel purtător de viață” spune Triodul.
Tot în această zi se pomenește pilda smochinului neroditor.
,,Și lăsându-i, a ieșit afară din cetate la Betania, și noaptea a rămas acolo. Dimineața, a doua zi, pe când se întorcea în cetate, a flămânzit; Și văzând un smochin lângă cale, S-a dus la el, dar n-a găsit nimic în el decât numai frunze, și a zis lui: De acum înainte să nu mai fie rod din tine în veac! Și smochinul s-a uscat în dată”. (Luca 21, 17-19)
Smochinul se referă la inimile în care nu se găsește rod potrivit. În Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul se spune:
- ,,Eu sunt Alpfa și Omega, Începutul și sfârșitul. Celui ce însetează îi voi da să bea, în dar, din izvorul vieții. Cel ce va birui va moșteni acestea, și-i voi fi lui Dumnezeu, și el îmi va fi Mie fiu. Iar partea celor fricoși și necredincioși și spurcați și ucigași și desfrânați și fermecători și închinători de idoli și a tuturor celor mincinoși este în iezerul care arde cu foc și cu pucioasă, care este moartea a doua” (Apocalipsa 21, 6-8) Iisus este Cuvântul lui Dumnezeu prin care s-a creat lumea, El este și Cel ce va judeca lumea. Prin El toate s-au făcut și tot prin El lumea va fi judecată, de fapt El este Judecătorul Suprem al întregii istorii din antichitate și până acum.
- ,,Cine e nedrept, să nedreptățească înainte. Cine e spurcat, să se spurce încă. Cine este drept, să facă dreptate mai departe. Cine este sfânt, să se sfințească încă” îi spune Iisus Hristos lui Ioan în vedenia de pe insula Patmos. (Apocalipsa 22,11) Smochinul uscat îi simbolizează pe cei leneși, bârfitori, lacomi, invidioși, turnători ai celor de lângă ei, ispititori, clevetitori, zgârciți, neîndurători, ucigași, desfrânați, idolatri, mândri, toți aceștia au inima uscată precum crengile smochinului care nu a dat roade.
- ,,Iată, vin curând, și plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după cum este fapta lui”. (Apocalipsa 22,12) Tot ceea ce a săvârșit Iisus are nu doar valoare de simbol, a existat cu adevărat și s-a răsfrâns în istorie, asupra întregii omeniri. Așadar, nu Dumnezeu, ci noi ne pedepsim prin faptele noastre. Iisus doar trage linia: ,,Eu sunt Alpha și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă, Începutul și Sfârșitul!” spune ultima carte a Scripturii, (Apocalipsa 22,13) Verdictul este clar:
- ,,Afară câinii și vrăjitorii și desfrânații și ucigașii și închinătorii la idoli și toți cei ce lucrează și iubesc minciuna!”. (Apocalipsa 22,15)
(Ștefan BOTORAN)