Sinaxarul zilei- Vineri, 1 mai: Sf. Prooroc Ieremia
Profetul Ieremia era fiul lui Helchia, dintr-o dinastie sacerdotală, adică de preoți și făcea parte din seminția lui Veniamin. El s-a născut în jurul anului 650 î. Hr., în localitatea Anatot. Își începe activitatea spirituală la o vârstă destul de tânără și este înzestrat de către Dumnezeu cu darul prevederii viitorului și nu numai. El a vestit încă din vremea domniei lui Iosia, regele Iudeii, necazurile prin care va trece poporul evreu din cauza necredinței și a fărădelegilor care domneau în sânul său. Ieremia continuă să-și avertizeze poporul vreme de 40 de ani și apucă el însuși să trăiască unele din profețiile sale, cum ar fi căderea Ierusalimului din anii 587-586 î.Hr. Viața sa zbuciumată cât și întâmplările teribile prin care a trecut poporul evreu, căzut în robia Babilonului sub regele Nabucodonosor, sunt povestite în cartea care îi poartă numele.
- ,,Sedechia era de douăzeci și unu de ani când a început să domnească și a domnit în Ierusalim unsprezece ani. Numele mamei sale era Hamutal, fata lui Ieremia din Libna. El a făcut rele în ochii Domnului, precum făcuse și Ioiachim. De aceea a venit mâna Domnului asupra Ieusalimului și a lui Iuda până într-atât încât i-a lepădat de la fața sa, și Sedechia a fost dat jos de regele Babilonului”. (Ieremia 52, 1-3)
Cartea sa cuprinde 52 de capitole. Unul dintre cele mai frumoase poeme ale literaturii universale dar și un șir de incantații neîntrerupte pentru întoarcerea poporului la pocăință îl cuprinde ,,Plângerile lui Ieremia”, în cinci capitole, care urmează cărții propriu-zise a lui Ieremia. Aici întâlnim și cererea milei lui Dumnezeu:
- ,,Întoarce-Te către noi și ne vom întoarce; înnoiește zilele noastre ca în vremea cea de demult” (Plângerile lui Ieremia, 5,21). Profetul plânge pentru căderea Ierusalimului:
- ,O, cum a rămas pustie cetatea cea cu mult popor! Cum a ajuns ca o văduvă cea mai de frunte dintre neamuri; doamna cetăților a ajuns birnică”. (Plângerile lui Ieremia 1,1).
- ,Acest Sfânt și Mare Proroc Ieremia era evreu și a trăit în vremea Vechiului Testament, sub patru regi din țara lui Iuda: Iozie, Ioachim, Iehonia și Sedechia (612-586 î.Hr.)…Din cartea rămasă de la el, care se află în Biblie, se vede că Ieremia a trăit în vremea celor mai mari tulburări din istoria evreilor, vremea când se pregătea dărâmarea Templului și a Ierusalimului și ducerea poporului evreu în robia Babilonului. Aceste fapte s-au petrecut o dată cu năvălirea vestitului Nabucodonosor, marele împărat chaldeu al Babilonului (604-597). Și robia avea să dureze 70 de ani…Când regele a citit cuvintele lui Ieremia, scrise de Baruh, ucenicul acestuia, cartea a fost ruptă în bucăți și aruncată în foc. Adeseori Profetul a fost închis în temniță, cu picioarele în butuci, sau aruncat în fântâna cu noroi, până la gât. A avut însă și apărători, care de mai multe ori l-au scăpat de la moarte. Când bogații și căpeteniile iudeilor au fost duși în robia Babilonului, Ieremia a rămas aproape de poporul sărac, pe pământul pustiit al țării, îndepărtând toate cinstirile cu care îl îmbia regele cuceritor. Iar după uciderea lui Godolias, omul Babilonului, în Ierusalimul dărâmat, când poporul a fugit în Egipt, de frica răzbunărilor, Proorocul s-a dus și el acolo, nevrând să se despartă de poporul său. Ieremia a luat parte la înnoirea vieții religioase a poporului său, începută sub regele Iozia, în anul 621, după descoperirea Deuteronomului în templu și după citirea lui în auzul tuturor…Când și unde și-a sfârșit zilele nu se știe. Tradiția ne spune că ar fi fost ucis cu pietre de evreii fugiți în Egipt”. (Proloagele II) El a mai fost numit ,,Proorocul dreptății lui Dumnezeu”.
(Ștefan BOTORAN)