Luna mai, ziua 8- Sinaxar:
Sf. Apostol și Evanghelist Ioan Teologul; Sf. Cuv. Arsenie cel Mare
Sfântul Apostol Ioan, supranumit și ,,Teologul” pentru profunzimea Evangheliei sale, ,,ucenicul iubit al lui Iisus”, cel care și-a rezemat capul pe pieptul Mântuitorului la Cina cea de Taină, a fost cel mai tânăr dintre apostolii Domnului. El este singurul dintre ucenici care nu L-a părăsit nicio clipă pe Iisus și a rămas cu El până sub picioarele crucii, când Iisus i-o încredințează pe mama Sa:
- ,,Și stăteau lângă crucea lui Iisus mama Lui și sora mamei Lui, Maria lui Cleopa și Maria Magdalena. Deci Iisus, văzând pe mama Sa și pe ucenicul pe care îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău! Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Și din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine”. (Ioan 19, 27-28)
El a fost persecutat din cauza faptului că îl mărturisea pe Hristos atât la Ierusalim cât și în Asia. În anul 95 d.Hr. este trimis la Roma. Aici este aruncat într-un cazan cu apă fierbinte dar reușește să scape nevătămat. Este exilat apoi în insula Patmos din ordinul împăratului Domițian. În insula Patmos primește o revelație eshatologică asupra istoriei întregii omeniri sintetizată în cartea ce încheie Noul Testament, intitulată sugestiv ,,Apocalipsa”. Se întoarce la Efes în anul 97, în timpul domniei împăratului Nerva.
- ,,După Rusalii, apostolii s-au despărțit, iar evanghelistul și Apostolul Ioan a plecat în Asia, unde a înființat numeroase biserici. Împăratul Domițian, auzind de faima lui, a pus să fie trimis la Roma, unde l-a întemnițat și apoi l-a aruncat într-un cazan cu ulei încins, dar Ioan a ieșit de acolo viu și nevătămat…Văzând acestea, împăratul Domițian l-a exilat în insula Patmos, unde trăind în pustnicie, acesta a scris cartea numită astăzi ,,Apocalipsa Sfântului Ioan”. Dar în anul 96 d. Hr., crudul împărat a fost asasinat, iar senatul roman a revocat toate legile pe care acesta le dăduse. Așa s-a întâmplat că Sfântul Ioan, care fusese exilat ca un tâlhar, a revenit cu mare cinste la Efes și toți mergeau să-l vadă, spunând: ,,Binecuvântat fie cel care vine în numele Domnului!” (Jacques de Voragine, Legenda Aurea- Viețile Apostolilor)
Evanghelia scrisă de el se deosebește de cele ale lui Matei, Marcu și Luca- numite sinoptice pentru că au foarte multe asemănări între ele.
- ,,Întreaga Evanghelie după Ioan este expresia mișcării de la slava învăluită la slava revelată” spune Andre Scrima.
Sf. Cuv. Arsenie cel Mare sau Avva Arsenie provenea dintr-o familie nobilă, senatorială și s-a născut la Roma, chiar în vremea morții sfântului Antonie cel Mare. Deține importante funcții la curtea imperială de la Constantinopol și, printre multe altele, i se încredințează educația celor doi fii ai împăratului Teodosie I, Arcadie și Honorius. La vârsta de 34 de ani se retrage în Egipt fără să știe nimeni și devine monah în Schetia pe lângă avva Ioan Colov. Șade o vreme la Petra, apoi la Canop (Alexandria), după care se refugiază la Troe (astăzi Tura, la 15 km de Cairo) după ce Schetia este devastată de saracini. Pleacă la Domnul în jurul anului 449 d.Hr.
- ,,Avva Arsenie, fiind încă în palatele împărătești, s-a rugat lui Dumnezeu zicând: ,,Doamne, îndrumează-mă, ca să știu cum mă voi mântui”. Și i-a venit glas zicându-i: ,,Arsenie, fugi de oameni și te vei mântui”. (Patericul)
(Ștefan BOTORAN)
