Foştii deţinuţi politici au lucrat pe şantierele deschise de comunişti în toată ţara. În condiţii grele şi cu multe lipsuri. Fără hrană suficientă, fără asistenţă medicală, fără tratamente, fără medicaţie, zdrenţuiţi şi flămânzi. Mulţi au murit epuizaţi, din cauza relelor tratamente, a condiţiilor de muncă şi a abuzurilor supraveghetorilor şi a comandanţilor lor. Au construit Canalul, au lucrat în minele de plumb, au lucrat la marile baraje de apă, au adunat stuful din Deltă, au lucrat în fabricile de pe lângă puşcării. Peste tot aveau norme de îndeplinit, aberante şi inumane pentru condiţia lor fizică. Erau aspru pedepsiţi dacă nu reuşeau să se conformeze. Mulţi au reuşit să lase urme care puteau, peste ani, să ateste că au trecut pe acolo. Zidurile celulelor din închisori sunt scârjelite cu numele lor. Sunt mii de nume. Unele au fost conservate, dar altele au fost şterse în anii ce au urmat eliberării lor, 1964. La Aiud sau Jilava, de exemplu, erau scrise pe pereţii celulelor versurile lui Radu Gyr, acestea fiind o mângâiere pentru toţi deţinuţii. Majoritatea dintre ei le-au învăţat, citindu-le de pe pereţi. ,,Am învăţat mii de versuri de Radu Gyr şi Nichifor Crainic. Erau scrise pe pereţi. Văruiau pereţii să nu se mai vadă, dar dacă scârjeleam apăreau din nou” spunea Dumitru Moldovan din Lisa. Şi Ioan Grecu din Şoarş a învăţat versurile lui Radu Gyr în închisoare, iar după eliberare, în 1964, le-a scris din memorie într-un caiet. Foştii deţinuţi politici din Ţara Făgăraşului au cunoscut chinurile din lagărele şi închisorile comuniste de pe întreg cuprinsul ţării, dar şi din sediile Securităţii unde începeau anchetele. Le-au mărturisit în memorii şi în interviurile date după 1990.
- „Eram închis într-o celulă mică fără lumină, unde era un prici din scândură şi atât. Era frig si umezeală. Când ne descălţam, sobolanii ne rodeau bocancii. A fost cumplit în celula de la Sibiu. Era un colonel foarte dur al cărui nume nu l-am reţinut însă se îmbrăca în halat alb, ca un medic, şi la anchete avea un bisturiu cu care mă ameninţa că mă castrează daca nu-i dau informatii despre fratele meu“ (Ioan Metea din Ileni)
- ,,Metodele de tortură ale lui Zăgan şi Stoica (Ciungul) la Securitatea din Făgăraş erau crunte. Îmi legau mâinile sau picioarele la firele unui magnetou electric si rotea de manivelă până îmi epuizau toate puterile. Pe lângă acest sistem de tortură mai foloseau bătaia la tălpi, după ce îmi legau mâinile şi picioarele peste un lemn sau mă acopereau cu blana şi mă loveau cu barosul. ” (Ioan Metea din Ileni)
Restaurarea din 1970 a distrus urmele închisorii din Cetatea Făgăraş
Cetatea Făgăraşului a fost transformată în închisoare în 1948 pentru elitele ţării, iar în 1962 a fost desfiinţată. În interiorul acestei cetăţi au fost închise aproximativ 5000 de persoane, dintre care decedaţi declaraţi au fost 161, dar cu siguranţă au fost mult mai mulţi. Existau aici camere de tortură, de anchetă şi celule mici de detenţie, cu aproximativ 16 paturi fiecare, dar şi o carceră. Morţii erau scoşi noaptea pe poarta cetăţii şi duşi într-o groapă comună săpată la marginea cimitirului. Urmele închisorii s-au şters odată cu şantierul de restaurare deschis prin anii ’70, care a desfiinţat toate celulele şi carcera din Cetate.
Muzeul rezistenţei anticomuniste din Făgăraş, a rămas tot o promisiune
Un muzeu al rezistenţei anticomuniste trebuie înfiinţat în Cetatea Făgăraşului. Din 1990 promisiunile au curs în acest sens, dar nu s-au concretizat. Despre această pagină de istorie locală sunt multe mărturii, documente, fotografii şi chiar obiecte ale foştilor eroi anticomunişti. Cele mai multe mărturii sunt cuprinse în volumele intitulate ,,Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc”. O listă cu numele celor care au fost implicaţi în lupta anticomunistă din Ţara Făgăraşului a fost alcătuită de Ion Gavrilă Ogoranu, Ion Ilioiu şi Lucia Baki, care este publicată şi completată în ediţia a 3-a a volumului III din această serie. Au fost recuperate şi o serie de obiecte de la supravieţuitorii regimului (1948-1964), dar cele mai multe nu au mai fost păstrate.
- De la Dumitru Moldovan din Lisa (al Bambului) am reuşit să găsim câteva bunuri: bocancii, pantalonii, brâul, ciorapii, o geacă, o traistă mare, o trăistuţă cu săpun de rufe, un castron aluminiu, o cană, o cratiţă, 2 linguri. Cu acest bagaj s-a întors din închisoare după 12 ani. A fost condamnat la 20 de ani de temniţă.
- Pe adresa familiei Ion Metea din Ileni s-a primit o scrisoare în 20 februarie 1962 de la penitenciarul Botoşani. Era adresată Virginiei Metea, mama lui Ioan şi lui Victor, cu următorul conţinut: ,,Vă trimitem următoarele efecte rămase în unitatea noastră de la deţinutul Mitiea S. Victor: una scurtă stofă neagră, una pantalon kaki IV. Terminat“.
- Caietul cu poeziile şi baladele lui Radu Gyr scrise de Ioan Grecu din Şoarş din memorie la ieşirea din închisoare. Sunt foi bătute la maşina de scris, îndosariate.
Mesaj scris pe un petic de sac de ciment
Recent s-a mai descoperit un document care atestă prezenţa foştilor deţinuţi politici pe şantierele care au edificat sau restaurat clădiri monument din ţară. Echipa care restaurează Cazinoul din Constanța a descoperit mesajul unor deţinuţi politici, care au lucrat în anii 1950 la repararea edificiului. Mesajul a fost scris pe o bucată de hârtie ruptă dintr-un sac de ciment şi a fost zidit în fereastra scoică dinspre mare a sălii de spectacole. Pe bucata de sac au semnat 14 dintre cei 100 de deţinuţi care au lucrat la renovarea Cazinoului. Edificiul fusese afectat la acea vreme de bombardamentele din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
- ,,Acest Cazinou este lucrat de către deţinuţii politici din anul 1951 luna 31 Decembrie, condusă de arhitectul Joja Constantin. Echipa de stucatori condusă de Rusu A Ioan, Botoş Dumitru jud Arad, Jercău Constantin, Ciscău Gheorghe, Coraş Ionel, Sava Nicolae, Pop Ioan, Vlădescu Ilie, Hosu Petre, Hosu Ghegor, Anastasiu Ştefan, Gorbovan Gh., Bamer Fidel şi Morton Iuliu”, scrie pe bucata de hârtie, ruptă dintr-un sac de ciment.
- ,,Este un sentiment înduioşător, este la fel ca atunci când găseşti în mare sau ocean câte un bileţel într-o sticlă. Vorbim despre nişte oameni care nu ştiau dacă vor mai trăi ca să iasă din închisoare. Ei au fost aduşi aici parcă spre exterminare, mulţi dintre ei nu cântăreau mai mult de 40 de kilograme când au venit aici. Nu ştiau dacă vor mai prinde libertatea. Cazinoul ne dezvăluie secrete, aceste mesaje erau o legendă şi iată că astăzi legenda devine un adevăr. Mesajele au fost descoperite atunci când a fost decoperată fereastra scoică, bucata de sac a fost găsită în tencuială. Este clar că ei au lucrat aici pentru că au putut să ascundă aceste mesaje. Ei nu aveau cum să transmită familiilor că sunt în viaţă aşa că s-au gândit să scrie nişte gânduri simple şi s-au iscălit. Sperăm ca în timpul lucrărilor să mai găsim mesaje ale acestor oameni. Ştim că unul dintre ei era din Arad, despre alţii nu ştim nimic”, a spus arhitectul Radu Cornescu.
- ,,O mărturie pentru viitor, scrisă pe o bucată de hârtie ruptă dintr-un sac de ciment, mesajul este dovadă incontestabilă a trecutului, lăsat cu speranţa că într-o zi, familiile şi prietenii vor şti că pe 31 decembrie 1951 aceşti oameni au fost în viaţă şi au lucrat la reclădirea Cazinoului”, se precizează într-un comunicat al Primăriei Constanţa.
- Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc a anunțat că va începe un proiect amplu pentru recuperarea memoriei foștilor deținuți politic care au participat la reabilitarea Cazinoului din Constanța la începutul anilor ‘50. IICCMER crede că este posibil ca multe alte astfel de mesaje să se afle în continuare zidite în pereții Cazinoului, așteptând să fie descoperite și să își ocupe locul cuvenit în istorie.
- Investigația se va finaliza prin redactarea unui Raport asupra celor petrecute în urmă cu șapte decenii, lucrare care va reliefa atât contextul politic, cât și suferința și traumele prin care au trecut cei care au lucrat la acest proiect.(Lucia BAKI)
