Plutonierul-adjutant Dumitru Nicolae Paraschiva din Făgăraş a reprezentat Aramata României la „British Rowing Virtual Championships”, un concurs de canotaj în sală organizat de British Rowing în parteneriat cu Invictus Games Foundation. Alături de făgărăşean a concurat şi plutonierul-adjutant (rz) Cătălin Cristian Olteanu . În finala probei de 2000 m, Dumitru Nicolae Paraschiva a obținut locul 1 cu un timp de 07:12.7 , câștigând astfel medalia de aur. Cătălin Cristian Olteanu a fost la doar la câteva vâsle în urmă, reușind să obțină un timp de 08:03.7 și să să se claseze al 5-lea în grupă. ,,Finala probei de 500 m i-a adus pe podium pe ambii competitor români, Olteanu reușind să urce pe poziția a III-a din clasament, Paraschiva adjudecându-și locul 2” scrie Observatorul militar.
Bronz la Jocurile Invictus de la Sydney
Făgărăşeanul a cucerit bronzul în proba de canotaj în sală la Jocurile Invictus şi în 2018, când competiţia, patronată de prinţul Harry al Marii Britanieii, s-a desfăşurat în oraşul australian Sydney. Atunci, delegaţia României a fost formată din 15 sportivi, la linia de start aliniindu-se 500 de participanţi din 18 ţări.
Cetăţean de onoare al Făgăraşului din 2016
Dumitru Paraschiva s-a născut în 1983, în judeţul Braşov şi este tată a două fetiţe, Anastasia şi Nectaria. Este încadrat la Centrul de Instruire pentru Infanterie și Vânători de Munte “Constantin Brâncoveanu” Făgăraș. El a fost grav rănit în anul 2009, în Afganistan. În 2016 a fost declarat cetăţean de onoare al Făgăraşului împreună cu Nicuşor Dorel Bica, şi el luptător în Afganistan. Despre misiunea lui în Afganistan, militarul a relatat reporterului Monitorul de Făgăraş.
- ,,În anul 2006 aparţineam de Batalionul Logistic al Poliţiei Militare de la Braşov iar în anul 2008 am plecat la centrul de pregătire de la Câmpulung Muscel. Acolo am făcut cursuri de pregătire şi misiune care au început în ianuarie iar pe data de 18 iunie am plecat în Afganistan, în cadrul Companiei 2, Plutonul 3 Infanterie. Nu mi-a fost niciodată teamă dar am avut un şoc când am ajuns la Kandahar şi s-a deschis trapa avionului. Nu-mi pot explica sentimentul dar nu mă aşteptam la aerul de căldură care a intrat înăuntru odată cu deschiderea trapei avionului. Am fost aşteptaţi de ai noştri în baza N.A.T.O unde se afla cantonat un pluton de români. Serveam în cadrul unor patrule mixte şi aveam la dispoziţie 6 AV-uri (N.R- maşini blindate de teren) americane. Colegii americani aveau şi ei traseele lor bine stabilite. Făceam parte din cadrul ,,International Security Afganistan Force şi supravegheam autostrada A1 care este singurul drum asfaltat din Afganistan ce ducea spre ruta Nord-Sud, adică Kandahar-Kabul. Prin zona noastră trecea rîul Tarnat care nu seca nici în sezonul ploios. Ca dimensiune se asemăna în mare parte cu Oltul dar în timpul sezonului secetos semăna cu debitul Berivoiului. Eram dotaţi cu arma de pe maşina de transport şi arma individuală pe care nu avem voie să o dăm publicităţii pentru că în meseria noastră este un consemn de armă conform protocoalelor aflate în vigoare. Misiunea noastră avea drept scop să ne facem prezenţa în rândul civililor care se simţeau în siguranţă şi se bucurau atunci cînd ne vedeau. Se bucurau mai ales copiii pentru că le împărţeam dulciuri şi prăjituri“ a relatat din experienţa sa din Afganistan plutonierul Dumitru Paraschiva pentru Monitorul de Făgăraş.
,,Războiul ne-a afectat pe toţi”
,,Noi acţionam într-o zonă muntoasă şi aridă care se află la 1000 de metri altitudine şi face parte din lanţul muntos al Himalayei. Am fost dislocaţi în oraşul Qalat din provincia Zabul, baza Lagman. Eram la graniţa cu Pakistanul la Est şi China la Nord-Est Talibanii nu se vedeau, era un război de gherilă. Ei se bazau pe elementul surpriză. Ştiai că pleci în misiune dar nu ştiai dacă ai să te mai întorci viu sau mort. Războiul ne-a afectat pe toţi, chiar şi pe cei care au scăpat cu bine. Am fost rănit în misiune de un dispozitiv explozibil improvizat ( DEI). Mina a fost declanşată cu câteva secunde înainte ca să trecem peste ea. Din explozie o bucată de asfalt m-a lovit în cap. Mi-a făcut o fisură pe cutia craniană care a fost lipită cu un fir de titan. Mi s-a mai pus o arteră mică de fier ca să-mi ţină oasele sudate la maxilar. O lună şi câteva zile am stat în comă indusă. Primul ajutor mi s-a acordat de către sanitarul român care era cu noi în patrulă. Fratele lui a murit în explozie. Pe data de 19 ianuarie am fost adus în ţară“ a relatat plutonierul făgărăşean.
- A rămas cu leziuni permanente la ochiul stâng, nu mai aude deloc cu urechea stângă, dar şi auzul la urechea dreaptă i-a fost afectat. (M.F.)
