Motto:
,,Vouă, scursori ale satelor, care v-aţi făcut unelte ale Satanei pentru a robi pe fraţii voştri, ţineţi minte că drumul pe care târâţi şi pe alţii va fi astupat cu stârvurile voastre. Când vă va suna ceasul, vă va suna şi scândura” (Fragment din Manifestul Grupului Carpatin, 1950)
De numele lui Ion Gavrilă Ogoranu este strâns legată lupta anticomunistă din Ţara Făgăraşului. A fost făgărăşeanul care a luptat împotriva regimului comunist în timp ce alţii au aşteptat cuminţi sub papucul sovietic finalul luptei. Unii dintre cei care au semnat pactul cu comuniştii îndrăznesc să spună că Ion Gavrilă Ogoranu şi Rezistenţa Anticomunistă nu sunt susţinute de istorie din lipsa documentelor. În Ţara Făgăraşului a fost multă suferinţă, sute de familii distruse şi marginalizate. Unii au fost legionari, alţii simpatizanţi ai lor, alţii ţărănişti, alţii fără partid. Toţi au avut în comun acelaşi scop, înlăturarea regimului comunist. La ani distanţă însă se vrea minimalizarea Rezistenţei Anticomuniste, iar luptătorii să nu fie consideraţi eroi. Este o pagină de istorie care nu poate fi ştearsă nici de Ellie WieseL, nici de IICCMER, nici de INSHR-EW, de nimeni. Un popor trebuie să-şi cunoască istoria aşa cum este ea, iar istoricii au obligaţia s-o scrie fără cenzură.
Informatorii din Ţara Făgăraşului
Au existat informatori zeloşi care au făcut ce au ştiut ei mai bine pentru a-i vinde pe tinerii luptători. În satul Voivodeni, acolo unde a sfârşit Andrei Haşu (Baciu), creierul Grupului Gavrilă, a acţionat Ioan Gălbincea din Sâmbăta de Jos. Un Raport semnat de căpitanul de Securitate, Ion Cârnu, cel mai dur dintre securiştii care au acţionat în satele făgărăşene, şi colonelul Ambruş Coloman prezintă atât modul în care s-a acţionat pentru prinderea şi împuşcarea lui Andrei Haşu, dar şi cine a fost informatorul. Rămâne întrebarea, de ce şi când Gălbincea a trecut de partea regimului trădându-şi camarazii?
- ,,Gălbincea a fost trimis în satul Voivodenii Mici, numărul 31, la Gheorghe Căbuz, arătând un bilet scris de fugarul Haşu Andrei, în 24 decembrie 1951, bilet în care Haşu l-a rugat pe Căbuz să îl ducă lui Gălbincea în zilele de 19 sau 20 februarie 1952. Biletul suna astfel: Cei trei vin până la sfârşitul lui Februarie. Le comunici să ne întâlnim la omul cu mielul furat, iar după 1 Martie, la femeia văduvă din Lisa. Căbuz i-a spus lui Gălbincea că îl cunoaşte pe cel cu mielul furat, că este locuitor din Voivodenii Mici. Gălbincea întreabă pe Căbuz ce-a făcut cu biletul, spunând că l-a rupt. S-a luat legătura cu Gălbincea la Herghelia Sâmbăta de Jos, pentru prinderea celor trei bandiţi, care urmează să vină la el, după 20.02.1952. Col. Ambruş Coloman, Cpt. Cârnu Ion”
Cei trei la care face referire Raportul erau: Haşu Gheorghe, Pop Jean, Chiujdea Ioan. În Arhivele CNSAS există şi declaraţia lui Gheorghe Căbuz legată de Gălbincea.
- ,,În anul 1952, ziua 6-7 ianuarie, a venit şi m-a sculat din somn, Gheorghe Ramba, vecin, şi mi-a spus să-l urmez la el în şură, unde era un om necunoscut, cu cojoc, raniţă şi armă. Acesta era fiul lui Rucăreanu, Haşu Andrei, frate cu Ghiţă, pe care îl cunoşteam de când eram fecior. ,,Măi fraţilor, când m-am tras din munte către Breaza, şi treceam drumul, au trecut doi inşi care au strigat după mine, am trecut pe lângă Pojorta, şi-am venit aici” Eu n-am vrut să-l primesc, dar dimineaţa l-am găsit tot în şură. M-a rugat să nu spun nimic la femei, că mâncare caldă nu-i trebuie, ci numai pâine şi apă. Aşa l-am alimentat eu. Mi-a lăsat un bilet să il dau lui Gălbincea din Sâmbăta de Jos, acest bilet l-am ţinut trei-patru săptămâni, şi apoi l-am dat acestuia: ,,Frate Ioane, de doi ani te-am supărat destul. Comunică la cei doi oameni care vin la tine până pe 1 Martie, să întrebe de mine, la omul cu mielul furat, iar după 1 Martie, la femeia văduvă din Lisa. După ce citeşti, să rupi biletul”. A venit din nou Gălbincea să-i repet ce scria în bilet. Pe la 15 februarie, Gălbincea a venit din nou şi m-a întrebat ce conţinea biletul. Am fost întrebat de Haşu Andrei, ce-am făcut cu biletul, şi i-am spus ce-am făcut. Haşu Andrei a spus că mai vrea să stea câteva zile, şi s-a dus la Ungherul, Ioan Ramba. A venit Gălbincea a treia oară să mă întrebe unde este Haşu Andrei, i-am spus că s-a dus la Ioan Ramba. A zis: mi-a dat un doctor medicamente să i le dau. Gălbincea a plecat la Ramba Ioan unde a vorbit cu Andrei Haşu” Gheorghe Căbuz.
Baciu a fost prins în casa lui Ioan Ramba
La 23 Februarie 1952 era scris procesul verbal în care era redată prinderea şi împuşcarea lui Andrei Haşu şi semnat de Cpt. Cârnu Ion, cpt. Mezei Gheorghe, lt. Marina Alexandru. În dimineaţa de 23 februarie, ora 5.00 securiştii au descins la locuinţa lui Ramba Ioan, acolo unde au fost informaţi de Gălbincea că se afla Andrei Haşu.
- ,,În timpul percheziţiei, banditul Haşu Andrei, a sărit din şura cu fân, fugind în spatele gospodăriei, prin grădină. Deschizându-se foc asupra lui, a fost rănit din spate mortal, de un cartuş, fiind găsit culcat cu faţa la pământ, cu pistolul Parabelum în toc la curea, având cartuş pe ţeavă. A fost fotografiat atât cadravul cât şi culcuşul banditului. Cadavrul a fost ridicat de noi şi transportat la morga spitalului Făgăraş. Numitul Ramba Ion, gazda banditului Haşu Andrei, chiabur, fost PNŢ Maniu, în prezent neîncadrat, a fost ridicat de noi şi reţinut pentru cercetări” (fragment din procesul verbal)
După ce a fost împuşcat din spate mortal, corpul neînsufleţit al lui Andrei Haşu a fost pus pe o scară şi lăsat trei zile în faţa primăriei din Voivodenii Mici. Lângă el a fost pus şi Ramba Ion căruia i s-a pus în mâini o armă. Scopul acestei inumane acţiuni a fost de a băga groaza în săteni.
Informările lui Constantin Vulcu din Breaza
Un alt informator zelos a fost Vulcu Constantin din Breaza. A scris informări pe bandă rulantă şi a făcut orice pentru a ajuta Securitatea.
- ,,După Crăciun, fiind împreună cu Ion Ţarog din Breaza am văzut un om înarmat. Ion Ţarog a dat imediat telefon la securitate, care în ziua următoare a făcut urmărire la Breaza, dar fără rezultat. Noi am bănuit că a fost Haşu Andrei. I-am deplasat la mine acasă , pe ofiţeri, şi unde au bătut chiar şi rudele mele. Acţiunea a fost condusă de un căpitan gras şi solid Cârnu. Oamenii spuneau că atunci când apărea acest om îi apuca groaza. Noi l-am supranumit ,,spaima judeţului”. Semnează Constantin Vulcu.
Sprijinitorii din Voivodeni au fost condamnaţi
Acţiunea Securităţii care a şocat satul Voivodeni a fost uciderea lui Andrei Haşu în grădina lui Ioan Ramba, prin trădarea lui Gălbincea. Au sprijit însă lupta anticomunistă mai mulţi localnici, iar în gospodăriile lor şi-au găsit loc şi ascunzătoare luptătorii din munţi. Gheorghe Căbuz, ţăran, şi Ioan Râmbeţ, au fost gazde şi i-au sprijinit pe luptătorii din munţi. Ioan Ramba (Ungheru) în şura căruia a stat ascuns Andrei Haşu care apoi a fost împuşcat, a fost condamnat la muncă silnică pe viaţă. Ciobanii Gheorghe Ramba (Gheorghioi) şi Gheorghe Ramba (Sotcan) i-au ajutat şi ascuns pe partizani atât acasă cât şi la stânile lor. Familia Drugă, Gheorghe şi Minodora care era sora lui Ghiţă şi Andrei Haşu, i-a sprijinit de asemenea pe luptători. Tot din Voivodeni a fost arestat Gheorghe Bica în 1958. A fost acuzat de instigare împotriva ordinii de stat, iar Tribunalul Militar Braşov l-a condamnat la 8 ani de închisoare prin sentinţele nr. 706/1958 şi 863/1958. A stat la Securitatea din Braşov după care a fost trimis la închisoarea Codlea şi la închisoarea din Cetatea Făgăraş. S-a întors acasă, la Berivoi, abia în 1963.
Învăţătorul din Lisa a trădat
Câţi astfel de turnători au existat în fiecare sat făgărăşean? Ei s-au făcut răspunzători de moartea unor tineri ai locului, nevinovaţi. Cât de mult şi-au putut urî semenii pentru a-i trimite la moarte? Sau cât de mult au cântărit pentru ei banii şi funcţiile pentru a-şi ucide copiii, fraţii, colegii, consătenii. Gesturile şi faptele lor sunt tot atât de grave precum ar lua ca ţintă trupul nrevinovat al unui copil şi ar trage fără şuvăire. Un astfel de individ, un trădător, a fost şi învăţătorul din Lisa, Gheorghe Caţavei (Clean). Pentru generaţiile de azi sau viitoare merită publicată integral o notă informativă scrisă de acest dascăl şi formator de caractere, învăţătorul Gheorghe Caţavei din Lisa.
Nota informativă, vol 53, fila 551, semnată de Caţavei Gheorghe
- ,,Ioan Bica, notar, a fost liberal ca Alexandru Popa, al cărui frate din Bucureşti a distrus o pădure. Gheorghe Drăghici şi Alexandru Gavrilă au fost legionari. Josim Greavu şi Pop Ion mari susşinători ai Maniştilor, ei au strigat că Guvernul Groza e al ţiganilor. Tatăl banditului Moldovan Dumitru e prieten cu Greavu Ioan, mari manişti, mari duşmani ai poporului sărac. Au case cu patru camere. Nu s-au asociat la frontul plugarilor ci s-au pus în fruntea clicii reacţionare cu Gheorghe Broscăţean, Ghioerghe Dreghici, Alexandru Gavrilă, Gheorghe Stroe şi Axinte Stanislav în frunte cu Sorin Greavu. Nu-şi predau cotele şi nu lămuresc poporul să le predea. Nu şi-a pus bilet roşu la poartă că-i bolnav de boală molipsitoare. Are legături cu partizanii din munţi şi în scurt timp vom fi trădaţi ca călăul de Tito care a trădat poporul iugoslav. Toate le cunosc, căci am muncit ca secretar al celulei PCR, preşedinte al Frontului Plugarilor, Preşedinte al Reformei Agrare, Preşedinte al Tineretului, Preşedinte al ARLUS, deputat al sfatului popular, membru în comitetul executiv al PMP Lisa. Acest Bica e duşman şi pe linie culturală. Trăiască prietenia româno-rusă. Trăiască Partidul Muncitoresc Român. Trăiască lupta pentru pace în frunte cu genialul conducător tov. Iosif Visarionovici Stalin”
Informatorii din Ileni şi Râuşor
Un Referat semnat de comandantul postului Ileni, plutonierul major Oncescu aflat în volumul 53 din dosarele ,,Gavrilă”, poate demonstra cine au fost persoanele din acest sat care au acceptat misiunile date de Securitate şi care au dus la aflarea familiilor şi persoanelor care i-au ajutat pe luptătorii din munţi. Aparţinea de postul Ileni şi satul Râuşor de unde şi-au însuşit misiunea de informatori Roşca Vichente, Ţipu Ioan şi Roşca Ioan.
- ,,Asupra activităţii agenţilor informatori Roşva Vichentie, Ţipu Ioan şi Roşca Ioan din satul Râuşor. Activitatea susnumiţilor, nu s-a mărginit numai la descoperirea bandei Arsu Gheorghe, Socol şi alţii, în satul Râuşor, Mândra, Toderiţa, Părău, şi în târgul porcilor Făgăraş. Susnumiţii au luat parte activă, ca călăuze în satul Râuşor, cauze desăvârşite în noaptea de 14 spre 15 Noiembrie 1950, dată la care nu au mai adus aport pozitiv asupra bandelor, ci numai demascarea unor găzduitori din Râuşor. Vichentie Roşca, Ţipu Ioan, împreună cu Ioan Roşca, fiul lui Roşca Vichentie, au fost remuneraţi cu câte 1000 lei fiecare. Spre a se putea menţine în viitor legătura cu aceştia, suntem de părere să apreciaţi sumele cu care-i pot remunera, deoarece numiţii, până în prezent, au fost încunoştinţaţi că procesul nu s-a judecat, şi la momentul potrivit, Miliţia Făgăraş îi va satisface mulţumitor” Semnează plt.maj. Oncescu de la Postul de Miliţie Ileni.
La procesul care l-a avut în centru pe profesorul universitar Volcinschi de la Cluj şi care s-a desfasurat la Cluj în perioada 15-18 mai 1957, completul de judecata fiind de la Tribunalul Militar Regiunea a III-a Cluj, a fost judecat şi condamnat Corneliu Ursu. Acesta a vorbit despre Ion Albu din Voivodeni şi el inculpat.
,, Despre acest ins pot spune că este o javră. Nu-l învinovăţesc pentru ceea ce a făcut pentru că nu se putea trece prin Securitate fără să se spună ceva, cât de cât, securiştilor. Cei care refuzau categoric sau mureau sau înebuneau. A fost condamnat la 8 ani, dar nu a executat niciun an. A rămas la dispoziţia Securităţii şi i-a convenit să fie omul de bază al comuniştilor. Era introdus de securişti în celulele deţinutilor pentru a obţine informaţii şi folosea numele diferiţilor deţinuţi. Traieste în Cluj si se pare ca a terminat totusi medicina“ a relatat cu ani în urmă profesorul Corneliu Ursu. Aceleaşi cuvinte le-a avut şi despre colegul lui Matei Bucureci din Cârţişoara-Streza, devenit informator. Va urma. (Lucia BAKI)
