De cele mai multe ori durerea este principalul motiv pentru care pacienţii se prezintă la medic. O situaţie nu foarte frecventă care îndrumă pacientul spre cabinetul de medicină dentară este reprezentată de limitarea deschiderii gurii. Aceasta are cauze variate
- Patologii ale articulaţiei temporo-mandibulare. Acestea se pot produce accidental dar cu frecvenţă crescută se regăsesc şi în urma unor tratamente chirurgicale incorect efectuate la acest nivel.
- Patologii musculare. Muşchii ridicători ai mandibulei sunt maseter, temporal şi pterigoidian intern. In momentul în care muşchii ridicători se relaxează, are loc deschiderea gurii. Dacă muşchii ridicători cresc în volum datorită unei inflamaţii, relaxarea lor nu se mai poate produce iar muşchii coborâtori nu deţin forţa necesară de a duce la capat deschiderea completă a cavităţii orale. Astfel, apare limitarea deschiderii gurii, direct proporţională cu gradul de inflamaţie musculară. Limitarea deschiderii cavităţii orale de cauză musculară este cunoscută şi sub numele de trismus.
- Infecţii ale molarilor inferiori. În special în cazul molarilor de minte incluşi, există situaţia în care ţesuturile din jur se pot inflama, dacă agenţii microbieni găsesc o poartă de intrare prin gingie sau osul alveolar. De asemenea, când molarii de minte se află în timpul erupţiei. Ca manifestări ale proceselor supurative ale molarilor de minte inferiori avem limitarea deschiderii gurii prin tumefacţia ce înconjoară regiunea mandibulară posterioară, durere pulsatilă şi apariţia unei picături de puroi la presiunea capuşonului de gingie.
- Luxaţia articulaţiei temporo-mandibulare. Aceasta poate să apară când pacientul menţine gura deschisă prea mult timp (de exemplu în timpul tratamentelor stomatologice) sau accidental. In acest caz nu numai că deschiderea gurii este limitată dar nici închiderea acesteia nu poate să se realizeze.
Tratament
Tratamentul limitării deschiderii de cavitate orală se adaptează situaţiei care a provocat-o. (Dr. Dan Gavrilă)