De ziua Sfântului Andrei era celebrat Anul Nou al dacilor, motiv pentru care această zi mai este numită şi Ziua lupului, care îşi are originea în simbolul dacic al lupului.
- În Maramureş sărbătoarea mai este cunoscută şi ca „Andreluşa“, denumire care, de asemenea, îşi are originile în tradiţiile dacilor liberi.
- În Bucovina, poartă numele „Andreiu’ cap de iarnă“
Primul altar creştin de pe teritoriul românesc, Peştera Sf. Andrei
În ziua praznicului, credincioşii pun în sticle cu apă crengi de prun, măr, cireş sau corcoduş. Acestea vor înflori în Ajunul Crăciunului în gospodăriile în care de la Anul Nou vor poposi belşugul, armonia şi liniştea sufletească. De la această zi şi până la Crăciun, gospodinele nu mai ţes în război şi nu torc, de frică să nu se supere Maica Domnului pe ele.
Sfântul Apostol Andrei a primit misiunea de a predica Evanghelia Mântuitorului Hristos şi în vechea provincie Scitia Minor (Dobrogea de astăzi). Ierarhii bisericii sunt de părere că locul în care a sălăşluit şi s-a rugat a fost peştera unde, actualmente, există mănăstirea ce-i poartă hramul – Sf. Apostol Andrei. Lăcaşul de cult – unicat în spaţiul monastic românesc – include ceea ce se crede a fi primul altar creştin de pe teritoriul românesc. Legenda locului spune că Apostolul Andrei ar fi locuit o perioadă de timp în această peşteră unde, într-o nişă, se află un fel de pat scobit în piatră pe care se spune că l-ar fi folosit Apostolul, iar pe pereţi sunt scrijelite diverse cuvinte neinteligibile pentru profani, dar cu o încărcătură aproape mistică pentru credincioşii ce vin să-şi spună păsul şi să obţină vindecarea trupească sau sufletească. În apropierea mănăstirii izvorăşte un fir de apă care, asemenea celui de la mănăstirea Dervent, potrivit legendei, ar fi fost scos la suprafaţă chiar de Sfântul Apostol Andrei, cu o lovitură de toiag în piatra stâncii.
Moş Andrei
• Andrei purta un toiag cu cruce la capăt, prin care făcea minuni, ca Moise. În cetatea Sinopi, un pictor al timpului i-a zugrăvit chipul, aceea fiind prima icoană creştină a unui apostol.
- Prin poruncă împărătească, s-a hotărît ca Andrei să fie omorît prin răstignire. Şi fiind iarnă, trimişii împăratului au făcut un foc mare ca să se încălzească, iar pe Andrei, după ce l-au bătut cu bicele de cai, l-au dezbrăcat în frig, l-au pironit pe o cruce din lemn de tei, în formă de X, şi apoi l-au întrebat: „Unde este stăpânul tău să te salveze? Îl aşteptăm“. Apostolul însă le-a răspuns: „Eu sunt cel dintîi chemat de El, I-am văzut minunile, I-am ascultat porunca. L-am văzut răstignit, mort, dar a înviat şi s-a înălţat în slava de unde venise şi unde şi eu voi merge“.
- „Pomeneşte-mă Doamne în Împărăţia Ta!“ şi şi-a plecat capul. Ca din senin s-a stârnit o furtună teribilă, cenuşa şi focul orbindu-i pe cei de faţă, iar copacii fiind smulşi din rădăcini. Atunci prigonitorii au îngenuncheat şi s-au rugat Sfântului Andrei să ceară mila lui Dumnezeu şi să-i ierte.
- Sfântul Andrei trecuse la Domnul în ziua 30, luna a 11-a. Era anul 87, iar el avea 90 de ani.
- Toţi cei care, cu credinţă curată şi adevărată, bolnavi şi sănătoşi, s-au atins de sfintele sale moaşte, de-a lungul timpului, au primit mângâiere şi vindecare.
- În tradiţia poporului român, Moş Andrei este cel cu care se începe luna darurilor, aducând vestea Evangheliei şi, tot cu el, se apropie în această lună a lui „Andrea“ darul cerului: pruncul Iisus.
- De la Sfântul Andrei, apostolul dacilor, credinţa strămoşească s-a păstrat aşa cum a lăsat-o întâiul chemat. În folclorul dobrogean şi în colidele vechi, Sfântul Andrei apare ca un moş cu toiag, care se întâlneşte cu colidătorii şi le dă o nouă veste, a lui „Moş Crăciun cel mai bătrân“.
Crucea Sfântului Andrei
Sfântul Andrei şi-a găsit sfîrşitul la Patras, lângă Corint, când a fost torturat şi martirizat cu capul în jos pe o cruce în formă de X, căreia i s-a spus de atunci „Crucea Sfîntului Andrei“. Corpul său a fost înmormântat acolo de Maximilia, o convertită la creştinism, dar mai târziu rămăşiţele sale pământeşti au fost transferate la Amalfi, Italia, într-un mormânt în care se păstrează şi azi. Pe 30 noiembrie 1976, Papa Paul al VI-lea a predat preţioasa relicvă a capului Sf. Andrei Bisericii din Patras şi matrimoniului Bisericii bizantine, spre împăcarea Bisericilor surori, Catolică şi Ortodoxă. După aproape două mii de ani de creştinism, moaştele capului Sf. Apostol Andrei au fost aduse pentru prima dată şi în România, în 1996, într-un pelerinaj impresionant, în Moldova şi la Gurile Dunării, la Iaşi şi la Galaţi.
Obiceiuri străvechi
- De Sfântul Andrei se pune grâu la încolțit. Se spune că dacă va crește frumos până la Revelion, noul an va fi plin de bogăție și abundență. Dacă nu crește sau se usucă până la finalul anului, va urma un an greu.
- Fetele măsoară nouă cești pline de apă, pe care le toarnă într-un castron și le pun sub icoană. A doua zi, dis-de-dimineață, le măsoară din nou. Dacă mai rămâne apă pe fundul castronului, vor avea noroc.
- Se mai spune că în noaptea Sf. Andrei, strigoii ies prin sate. Gospodarii ung cu usturoi tărușii de la poarta, ferestrele și pragul ușilor. În anumite zone, se ung chiar și fântânile pentru a ține la distanță duhurile rele.
- Se mai spune că în această noapte, animalele prind puterea de a vorbi, iar cine le ascultă va muri.
- Se mai spune că în această zi lupul devine mai sprinten și prada nu îi mai scapă. De aceea, 30 noiembrie este considerată, în tradiția populară, Ziua Lupului.
- O altă superstiție spune că tinerele își pun 41 de boabe de grâu sub pernă. Dacă visează că cineva le fură grâul se vor mărita.
- Nu ai voie nici măcar să îți piepteni părul în această zi de sărbătoare. Se spune că dacă îți piepteni părul și cad câteva fire, atâtea fire câte vor fi pe dinții pieptanului înseamnă numărul de ghinioane care te vor paște în anul ce vine.
- Nu ai voie să muncești în această zi. Trebuie să te odihnești deoarece, așa cum spune tradiția, oamenii care își caută de lucru se pot îmbolnăvi, pot întâmpina o serie de necazuri.
-
Persoanele care vorbesc spurcat în această zi sau îl mânie pe Dumnezeu riscă să se înece, să aibă amețeli sau să își ardă limbă de la ciorbă.
- Trebuie să îți cureți soba dacă vrei că anul ce vine să fie unul prosper. Fă asta cu o zi înainte de Sfântul Andrei astfel încât să ai noroc la bani și să te înțelegi bine cu rudele și prietenii.