Înainte de ultimul Congres al PCR, în 1989, generalul Emil Macri l-a vizitat pe Teodor Şuteu, directorul general de la combinatul Chimic Făgăraş, însoţit de maiorul Popa, şeful pazei din Combinat. L-a salutat ca de obicei, folosind apelativul „excelenţă”. A închis uşa, apoi şi-a scos pistolul Makarov, pe care-l purta la brâu şi l-a pus pe birou.
- ,,Numai voi ştiţi asta”, a început pe un ton foarte grav. „În primăvară vom avea mari probleme în ţară. Eu propun să dinamităm principalele secţii ale combinatului şi comanda detonării să fie la Securitatea din Făgăraş”, i-a spus, privindu-l în ochi temutul general. Şuteu a reuşit cu greu să-şi păstreze cumpătul înainte de a răspunde:
- Combinatul nu e al meu, e al statului român. Adu-mi o hârtie semnată de şeful statului!”
- Macri s-a întors spre maiorul care îl însoţea, încruntat. „Ştiam că n-o să fie de acord. Popo, dacă o să fie necazuri, şi nu colaboraţi să apăraţi combinatul, cu ăsta vă împuşc”, i-a mai spus generalul cu mâna pe pistol.
În 18 decembrie 1989, Teodor Şuteu era în Bucureşti. Fusese chemat să discute cu reprezentanţii Armatei la Inter, despre un contract cu Libia, prin care statul român urma să construiască în ţara din nordul Africii un combinat pentru producerea de pulberi explozibile. L-a surprins faptul că ofiţerii nu au venit ca de obicei îmbrăcaţi civil. Erau în uniforme, cu pistoalele la brâu.
- „Când unul dintre ei mi-a spus că sunt în alertă din cauza unor evenimente de la Timişoara, am făcut tot posibilul să plec şi să mă întorc la Făgăraş. De aici l-am sunat la generalul Macri. Mi-a răspuns şeful său de cabinet, care mi-a spus să sun la Timişoara 3, un număr de pe firul guvernamental. Când l-am prins la receptor, l-am întrebat direct: «ce fac acum? Mă tot gândesc la Makarovul ăla…». Mi-a spus apăsat: «Să nu trageţi! Spune-i lui Popa să le ia toată muniţia ălora de la Gărzile Patriotice. Ia şi armamentul de la paznici». Era agitat şi înainte de a închide mi-a spus că s-ar putea să nu ne mai vedem niciodată. La scurt timp după revoluţie, Macri a murit în duba care îl ducea de la puşcărie la tribunal. Oficial, a făcut un infarct” a relatat Teodor Şuteu cu ani în urmă pentru Monitorul de Făgăraş.
Telefoane diversioniste
În acele zile de Decembrie 1989, lucrurile s-au petrecut cu mare repeziciune. Directorul Şuteu spunea că a reuşit să-şi păstreze cumpătul şi să ia cele mai bune decizii. ,,În biroul meu se afla un telefon guvernamental, pe care, în decembrie 1989, au venit tot felul de ordine criminale. În 23 decembrie am fost anunţat că un elicopter alb va ataca combinatul dinspre calea ferată. Au fost aduse trei rachete Strela, din poligonul de testări al Combinatului, din Dejani şi un tun KS 19. Am reuşit să evit o catastrofă, ordonând să nu se tragă. Pilotul elicopterului, victimă la rândul lui a dezinformării, s-a întors înainte de a survola combinatul. Cristi, fiul meu, a luat rachetele şi le-a băgat în portbagajul propriei maşini pentru a le duce înapoi. Câteva zile mai târziu, pe acelaşi telefon, mi s-a ordonat să trimit un detaşament de gărzi patriotice să apere Gara Şercaia, unde un grup de terorişti vrea să arunce în aer vagoanele cu îngrăşământ. La fel de prevăzător, am telefonat pe un alt fir, special pentru legăturile CFR, la Şercaia. Am aflat că şi şeful de gară fusese anunţat că un grup de terorişti, venind de la Făgăraş va ataca gara. Aşa am reuşit să evit masacrul” şi-a amintit Teodor Şuteu. Pentru Nitramonia, combinatul pe care Teodor Şuteu îl dezvoltase toată viaţa, revoluţia a fost o mare păcăleală. De altfel pentru mare parte dintre români. Când s-a pensionat la 1 aprile 1990, ing. Şuteu s-a şocat să vadă cine ocupă funcţiile înalte din statul român.
,,Am văzut că printre noii guvernanţi erau tot securiştii şi activiştii pe care îi ştiam. Atunci m-am dus la Bucureşti şi am luat-o de la zero. În tot acest timp, Nitramonia a fost distrusă” relata ing. Teodor Şuteu în 2008.
,,Profesioniştii au fost înlăturaţi şi readuşi incompetenţii şi ,,derbedeii”
- Interviu realizat în 2013 de Monitorul de Făgăraş. Redăm o parte din acesta:
Reporter: Dacă rămîneaţi la conducerea CCF după 1990, cum era astăzi fabrica? Ce colaboratori păstraţi? Imi daţi niste nume?
Teodor Şuteu: Era o situaţie similară cu a Combinatului Oltchim, dar pînă în 1994 cînd mă pensionam, avînd vîrsta de 60 ani. Aş fi păstrat următorii specialişti: Foghel Dan, Telu Popa, Faina Octavian, Stelea Ioan, I. Bondane-pînă la deces, G. Mogoş, Scharer-pînă la deces, A. Rogozea, I. Dumitrescu, I.Tănăsescu, I.Dobartă, M.Leonida, D. Lungu-pînă la deces, V.Ciora-pînă la deces, A. Koorch, V.Sidorciuc, I. Moldovan, Ceambur senior şi junior, R. Adamescu, A. Cîrcu şi pe cei de la care generaţia noastră a învăţat meseria de chimist, de economist, mecanici: Zeno Ionaş, Chirilă, Stoianescu, A.Vladic, Muler, Crişan, A. Diaconescu. Cînd am preluat eu conducerea CCF, prim-secretar la Făgăraş era Topoleanu. Nu dorea decît să-i dau afară pe aceşti profesori ai noştri căci au fost acţionari, simpatizau cu legionarii, nu aveau şanse să devină membrii PMR. Zicea: ,,Cum stau ei pe asemenea posturi?” Făceam marea greşeală a vieţii! Aşa au procedat însă urmaşii mei. Au aruncat în stradă tot ce am avut mai bun, oamenii valoroşi, au menţinut numai hapsînii, calicii, făţarnicii şi obtuzii mai proşti ca ei. Au adus în Nitramonia pe toţi hoţii şi derbedeii care au fost daţi afară, tocmai ca să dea tonul la jaf. Acum vedeţi rezultatul.
Ing. Teodor Şuteu a decedat în ianuarie 2020