Este o afecţiune în care pacientul încleştează sau scrâşneşte dinţi sau poate aparea fenomenul de frecare al dinţiilor. Aceste fenomene pot aparea pe timpul nopţii sau al zilei. Poate avea o multitudine de cauze. Clinic, în faza de debut a bolii, se observă „tocirea dinţilor”, prin creşterea translucenţei suprafeţelor smalţului, datorită subţierii lui. Mai apoi, pe măsură ce boala avansează, dinţii devin galbeni. În acest stadiu, pierderea ţesuturilor dentare determină pacientul să resimtă apariţia unor serii de probleme: hipersensibilitate şi hiperestezie dentinară, fisuri, fracturi, inflamaţia pulpei sau chiar necroză pulpară. De cele mai multe ori, în cursul unui control stomatologic, aflaţi că suferiţi de bruxism. Medicul stomatolog vă poate informa despre cauzele acestuia, simptomele resimţite, ce complicaţii pot apărea şi, mai ales, cum poate fi tratat. Nu s-au putut determina cauze precise pentru acest tic, cu toate că au fost realizate multe studii pe această tematică, însă bruxismul a fost asociat cu mai mulţi factori:
- stresul, emoţiile, sarcinile solicitante, furia, tensiunea, durerea, supărarea, frustrarea, anxietatea, agitaţia, frica, evenimentele marcante, etc.
- incongruenţele dentare sau erupţia dentară
- schimbarea dentiţiei temporare cu cea definitiva.
- obturaţii recente sau lucrări protetice recente care sunt adaptate ocluzal necorespunzător. Stabilirea planului de tratament în cazul bruxismului se face luând în considerare sursa potenţială a problemei. În funcţie de gradul de uzură dentară şi de potenţiala cauză, medicul stomatolog poate recomanda:
- utilizarea unui dispozitiv tip gutieră pe parcursul somnului.
- relaxare. Stresul, de zi cu zi, constituie o cauză importantă pentru bruxism
- reechilibrarea reliefului ocluzal, pentru corectarea muscaturi.
Daca aveţi un simptom sau mai multe asociat bruxismului este importanta prezentarea la medicul stomatolog pentru a nu lasa aceasta afecţiune să provoace complicaţii. (Dr. Dan Gavrilă)