Octav Bjoza, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, a fost demis din funcţia de subsecretar de stat la Secretariatul de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989.  S-a întâmplat luni, 15 martie 2021, decizia fiind publicată în aceeaşi zi în Monitorul Oficial.

,,Am aflat luni seara, la ora 20.00, de această decizie. Este o ruşine! O pagină ruşinoasă a PNL! Nu există o justificare, este incredibil cum le amplifică pentru a-şi atinge scopul. Liberalii au murit lângă noi în temniţele şi lagărele comuniste, acei liberali adevăraţi care au făcut România Mare,  şi, astăzi, vine un neica-nimeni să strice tot. Această funcţie a fost creată de PSD, Victor Ponta,   la 1 octombrie 2014, iar acum PNL o desfiinţează. De la început am spus că noi,  foştii deţinuţi politici, nu aşteptăm  să fim numiţi politic, că vom  avea coloană vertebrală indiferent de situaţie ş  ce au înţeles ei? Doar noi am mai rămas singurul filon al dreptăţii în ţara aceasta pentru care am luptat. Nu ne-au îngenunchiat nici comuniştii cu toată securitatea lor, nu ne vor îngenunchia nici cei de azi. Unde se va ajunge? ” a declarat Octav Bjoza pentru Monitorul de Făgăraş.

Octav Bjoza este preşedintele AFDPR din 2009, urmându-i în funcţie lui Ticu Dumitescu.

  • În prima zi de mandat ca președinte, 22 decembrie 2014, Klaus Iohannis l-a decorat pe Octav Bjoza cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler, afirmând că prin acest gest recunoaște și onorează „sacrificiul și curajul de care au dat dovadă femeile și bărbații care au suferit și pierit pentru libertate în vremea comunismului și în zilele din decembrie ’89”. Cu toate acestea, preşedintele nu este străin de această decizie, amintind aici activitatea gemenilor Murariu, Andrei, numit recent ambassador în SUA, şi Alexandru, consilier  consilier onorific al premierului și reprezentant Special al Guvernului României pentru Promovarea Politicilor Memoriei, Combaterea Antisemitismului și Xenofobiei. Iată ce interpretare dă  acest Murariu declaraţiilor  lui Octav Bjoza: ,,Derapajele și declarațiile inacceptabile cu privire la relativizarea Holocaustului ale domnului Octav Bjoza sunt incompatibile cu poziția de demnitar al Executivului. În calitate de Reprezentant Special al Guvernului României pentru Promovarea Politicilor Memoriei, Combaterea Antisemitismului și Xenofobiei, condamn cu fermitate astfel de poziții publice, precum ale domnului Bjoza, acțiuni care angrenează întregul Executiv, imaginea României și care nu pot fi tolerate”.
  • În 2013, Octav Bjoza a primit Decorația Regală „Nihil Sine Deo” când  a fost invitat la Castelul Peleș, de către Regele Mihai, decorația fiindu-i acordată tot în numele Asociației Foștilor Deținuți Politic din România.

Ce zice Cîţu

O societate democratică și civilizată, cum este România, rămâne ferm angajată în condamnarea Holocaustului și a oricărei forme de stigmatizare etnică, socială sau religioasă. Este angajamentul fără echivoc al statului român, iar în calitate de prim-ministru, îl voi apăra cu toată convingerea. A pune în discuție dimensiunile Holocaustului și a încerca să pui pe umerii comunității evreiești aducerea comunismului în România este nu doar o încercare de a mistifica istoria, ci și un gest periculos pentru valorile democratice. un afront și o mare nedreptate față de toți cei care au suferit din cauza ororilor comunismului și Holocaustului… O asemenea atitudine a unui demnitar al statului român este extrem de periculoasă pentru valorile democratice câștigate și apărate cu multe sacrificii în ultimii zeci de ani. Este o abordare incompatibilă cu statutul de membru al echipei noastre guvernamentale și de înalt responsabil al Guvernului României. Din aceste motive, am decis demiterea subsecretarului de stat Octav Bjoza, președinte al Asociației Foştilor Deţinuţi Politici și Victime ale Dictaturii din România”.

 

Deputatul Florin Roman: ,,Este o eroare. Decizia s-a luat „în spatele cortinei” și i-a fost înmânată „în plic” premierului

Deputatul PNL Florin Roman califică drept „o eroare” demiterea lui Octav Bjoza din funcţia de subsecretar de stat la Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist. El spune că decizia s-a luat „în spatele cortinei” și i-a fost înmânată „în plic” premierului. „Schimbarea domniei sale este o eroare. Văd că mulți arată cu degetul spre Florin Cîţu. Cei care au luat această decizie sunt, ca de obicei, în spatele cortinei. Ei iau decizii politice și le înmânează, în plic, premierului”, a scris Florin Roman marți pe Facebook, făcând apel la revenirea asupra acestei deicizii: „În cazul domnului Bjoza mai e încă timp pentru cei care au negociat sinecura unui erou să revină asupra deciziei”. Octavian Bjoza nu este doar numele preşedintelui foştilor deţinuţi politici, ci unul dintre ultimii eroi în viaţă ai neamului românesc.  Un adevărat “Memorial al durerii” în carne şi oase.  Un om căruia regimul comunist nu i-a îndoit nici coloana vertebrală, nici convingerile. Schimbarea domniei sale este o eroare

Alături de Octav Bjoza. Fundația Ogoranu reacționează față de destituirea din funcția de subsecretar de stat a președintelui AFDPR

Fundația Ion Gavrilă Ogoranu, înființată de luptători în Rezistența anticomunistă și urmași ai acestora, a luat cunoștință cu stupefacție de decizia premierului liberal Florin Câțu de a-l destitui pe domnul Octav Bjoza din funcția de subsecretar de stat la Secretariatul de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989. Suntem încredințați că întreaga lume românească trăiește în aceste momente aceleași sentimente de indignare și frustrare în fața acestei samavolnicii de care nu a fost capabilă nici o altă guvernare anterioară. Fărădelegea este cu atât mai mare cu cât România este o țară în care represiunea comunistă a fost una dintre cele mai dure, afectând sute de mii de persoane, iar consecințele ei au fost resimțite de milioane de oameni, membrii familiilor victimelor acestei represiuni. În condițiile în care România se află pe ultimul loc în ceea ce privește reparațiile morale acordate acestor victime și urmașilor lor, iar participanții direcți la lupta de rezistență aproape că au dispărut din punct de vedere biologic, prezența domnului Octav Bjoza în Guvernul României constituia nu doar o necesitate de reprezentare a unui grup social, ci mai ales un reper moral. Nu greșim dacă spunem că, printre figurile șterse ale atâtor guvernări caracterizate prin corupție și incompetență, Octav Bjoza a reprezentat singura figură emblematică și purtătoare de substanță morală. Considerăm util să reamintim că înființarea unui post de secretar de stat destinat problemelor celor care au luptat împotriva comunismului a constituit un deziderat permanent al foștilor deținuți politici după 1990, pentru care au militat activ oameni ca Ion Gavrilă Ogoranu, Constantin Iulian, Gheorghe Jijie, Constantin Ticu Dumitrescu și alții. Ignorat de toate guvernele de stânga sau de dreapta, acest deziderat a fost pentru prima dată împlinit în 2014, ca urmare a lobby-ului făcut de fostul președinte al României, dl Emil Constantinescu, astfel apărând postul de subsecretar de stat ocupat de domnul Octav Bjoza în toate guvernele de atunci și până acum. A devenit o cutumă aceea ca titularul pentru acest post să fie desemnat de Asociația Foștilor Deținuți Politici din România (AFDPR), așa cum postul de secretar de stat era ocupat de reprezentantul revoluționarilor. A fost pentru prima dată când luptătorii anticomuniști și urmașii lor au fost reprezentați în Guvernul României, așa cum era firesc, iar funcția exercitată de dl Octav Bjoza a fost una nu politică, ci în primul rând de reprezentare morală. În toți acești șapte ani de activitate în cadrul secretariatului de stat, președintele AFDPR a reprezentat cu demnitate și profesionalism, în țară și în străinătate, pe luptătorii anticomuniști și urmașii acestora. Au fost ani dedicați integral luptei pentru perpetuarea Memoriei Rezistenței, terfelite de urmașii celor care au instaurat comunismul, și drepturilor camarazilor săi de luptă și copiilor acestora, până astăzi nedreptățiți de copiii celor veniți pe tancurile sovietice. Au fost ani în care Octav Bjoza nu a precupețit nici timp, nici sănătate, dormind câteva ore pe noapte și fiind permanent pe drumuri, între Secretariatul de stat și AFDPR, între diferite locuri din țară unde susținea conferințe, participa la săpăturile de căutare a osemintelor celor exterminați de comuniști sau susținea demersurile celor pe care îi reprezenta. Se pare că integritatea domnului Bjoza, care niciodată nu a tăcut în fața nedreptăților și a criticat de fiecare dată inclusiv măsurile incorecte ale guvernelor din care făcea parte, nu a plăcut niciodată. Dar nimeni până la acest guvern nu a îndrăznit să se atingă de reprezentantul foștilor deținuți politici din executivul României. Este limpede că avem de-a face cu o decizie de ordin represiv, o sancțiune pentru modul în care domnul Octav Bjoza a ridicat glasul împotriva măsurilor de discriminare pe criterii politice a memoriei luptătorilor anticomuniști și drepturilor copiilor acestora, împotriva confiscării IICCMER, epurării istoricilor de prestigiu ai acestuia și deturnării sale de la rostul inițial: investigarea onestă a crimelor comunismului. Dar și criticării modului impertinent în care anumiți deputați înțeleg să perpetueze către noile generații măsurile persecutorii adoptate împotriva luptătorilor în Rezistență. Nu știm dacă guvernul PNL-USR-PLUS realizează că prin decizia de ieri, de destituire a domnului Octav Bjoza din funcția de subsecretar de stat, comite nu doar un uriaș abuz moral, ci aduce o gravă ofensă comunității foștilor deținuți politici, a luptătorilor anticomuniști și urmașilor acestora. O măsură de natură a redeschide în societatea românească răni care ar fi trebuit vindecate printr-un proces de reconciliere națională.  Ceea ce știm cu certitudine este faptul că ne vedem, din nou, aruncați din raportul de drept, de reprezentare în cadrul instituțiilor statului român, într-o poziție care ne amintește tot mai mult de aceea în care au fost ținuți zeci de ani părinții și bunicii noștri. (Fundația Ion Gavrilă Ogoranu, Președinte: Coriolan Grigore Baciu, Secretar: Florin Dobrescu)

AUR:  ,,Eroii nu pot fi eliminați prin decizii administrative”

Conducerea  AUR a emis  următorul comunicat de presă: „Eroii nu pot fi eliminați prin decizii administrative. Alianța pentru Unirea Românilor își exprimă dezamăgirea față de faptul că, prin decizia premierului Cîțu de a-l demite pe dl Octav Bjoza din funcția în care îi reprezenta pe deținuții politici anticomuniști, statul român transmite cetățenilor săi și lumii întregi că demnitatea, curajul și verticalitatea morală nu sunt lucruri care să merite a fi promovate și onorate. Gestul premierului PNL de a-l demite pe singurul anticomunist autentic din aparatul guvernamental arată care este adevărata culoare a coaliției de guvernământ: roșul aprins, al tancurilor sovietice, bolșevice… Diferența esențială dintre Octav Bjoza și Cîțu este că în timp ce Octav Bjoza s-a jertfit pentru țară, actualii guvernanți sacrifică țara pentru interesele lor. Duplicitatea guvernanților este stupefiantă. Chiar dacă au condamnat verbal sinistrul experiment comunist, PNL și președintele Iohannis nu au ezitat să decapiteze conducerea IICCMER, instituția care investiga crimele odiosului regim, iar acum să-l arunce la coș pe singurul reprezentant al demnității naționale din Guvern, pe Octav Bjoza… AUR este și va fi alături de foștii deținuți politici, de cei care au luptat pentru demnitatea și întregirea Țării și va face totul pentru ca memoria lor și a celor care s-au opus deschis comunismului să fie onorată de generațiile viitoare, pentru ca acestea să știe că în România s-a luptat și s-a murit pentru Libertate!”.

 

Octav Bjoza, 15 ani de închisoare în regimul comunist

Octav Bjoza s-a născut la 11 august 1938, în municipiul Iaşi, fiul lui Ioan şi al Georgetei, de naţionalitate română şi religie ortodoxă. Din anii 1941-42 se stabileşte cu familia în zona Braşov, tatăl fiind CFR-ist. Este absolvent al Colegiului Naţional „Andrei Şaguna” din Braşov (1956). Între anii 1957-58 îl găsim student al Facultăţii de Geografie-Geologie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. La finele anului I, după ultimul examen, pe 25 iunie 1958, a fost exmatriculat şi arestat de Securitatea din Iaşi. Între anii 1956-1958 a făcut parte împreună cu alţi 14 elevi, studenţi şi muncitori din organizaţia anticomunistă „Garda Tineretului Român” din Braşov, care avea drept scop „înlăturarea regimului democrat popular din ţara noastră pe calea violenţei”.La Iaşi este anchetat de cpt. David Isidor si de către lt. maj. Gaşparovici Eugen, apoi foarte scurt la Securitatea URANUS din Bucureşti de către cpt. Gheorghe Enoiu şi în final la Securitatea din Braşov de către lt. maj. Traian Urzică şi mr. Stelian Alexandrescu.A fost judecat de către Tribunalul Militar Braşov la data de 10 octombrie 1958 şi condamnat la 15 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii, prin sentinţa nr. 672/10.10.1958  pentru delictul  crimă  de uneltire împotriva ordinii sociale. Preşedintele completului de judecată a fost faimosul maior de justiţie Dragoş Cojocaru, cel care a trimis la moarte loturile de luptători anticomunişti ale maiorului Nicolae Dabija, Ion Gavrilă Ogoranu şi altele. Pedepsele fiind exagerat de mari, în comparaţie cu faptele comise, la  9 februarie 1962, prin decizia nr. 34 a Tribunalului Suprem al Republicii Populare Române (RPR) – Colegiul Militar, admite recursul declarat de Procurorul General al RPR, casează sentinţa de mai sus şi îl condamnă la 4 ani temniţă grea. A trecut prin închisorile: Codlea, Gherla, Galaţi, Brăila, Văcăreşti şi Jilava, prin lagărele de muncă din Balta Brăilei de la Strâmba, Stoieneşti şi Salcia, precum şi cele din Delta Dunării ca Bacul „4” şi Periprava – Secţia Grindu de unde a fost eliberat la 23 iunie 1962. S-a căsătorit imediat cu prietena Carmen Sireteanu care l-a aşteptat cei 4 ani, cu care va avea un fiu, pe Mircea. A fost împiedicat să reia studiile superioare. De nevoie, împreună cu soţia, urmează cursurile unei şcoli tehnice postliceale de instalaţii pentru construcţii civile şi industriale (curs de zi de 3 ani), între anii 1962-1965. După ce din anul 1965 s-a permis reluarea cursurilor superioare, în 1966 dă examen de admitere şi intră la Facultatea de Electromecanică din cadrul Universităţii din Braşov, pe care a absolvit-o în anul 1972. A fost salariat la două întreprinderi:  Trustul de Instalaţii şi Montaje Braşov (1965-1972), Trustul Electromontaj Bucureşti – Şantierul Braşov (1972-1992), de unde s-a pensionat la limită de vârstă.

Consecinţe ale detenţiei politice

  •  tatăl, Bjoza Ioan este arestat şi reţinut de Securitate timp de 5 luni şi îşi va pierde serviciul avut pentru totdeauna (octombrie 1958 – martie 1959);
  • mama, Bjoza Georgeta, contabilă, dată afară din serviciu, iar după un an, reprimită  ca muncitor necalificat (încărcător manual de cărămidă în vagoanele Căilor Ferate Române -CFR) ;
  • pierderea terenului şi a casei părinteşti din municipiul Iaşi, familia fiind terorizată psihic, este “obligată” să le doneze statului. Era în anul 1978, când secretar al Partidului Comunist al judeţului Iaşi era Ion Iliescu;
  •  imposibilitatea promovării în serviciu;
  •  nu a primit locuinţă din fondul de stat;
  •  nu i s-a permis plecarea la muncă în ţări arabe şi în excursie în ţări occidentale; unicul fiu, Mircea, a reuşit la Liceul de Marină din Constanţa, dar după 2 luni este exmatriculat din cauza dosarului tatălui (figurează retras la cerere!!!) s-a îmbolnăvit psihic, peste mai mulţi ani, de diabet, moare la 42 de ani, lăsând în urmă doi copii, orfani de ambii părinţi;
  • printr-o reţea de informatori, prieteni apropiaţi, Securitatea l-a urmărit de la eliberare până în 1989.

Alte precizări:

  •  nu a fost membru al Partidului Comunist Român;
  •  în decembrie 1989, este ales cu unanimitate de voturi, de către salariaţii Electromontaj Braşov,   preşedinte al Frontului Salvării Naţionale, funcţie exerciată până în momentul în care îşi dă seama că « salvarea” se referea la activiştii de partid, securişti şi miliţieni;
  •  este membru fondator şi vicepreşedinte al Asociaţiei pentru Adevărul Revoluţiei din Decembrie 1989 (APAR) din Braşov, înfiinţată la începutul anilor 1990;
  •  în Caietele Revoluţiei nr.4-5/2010, editate de Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989, la  pagina 113 este consemnat: „Octav Bjoza este participant direct la Revoluţia din Decembrie 1989, fiind primul braşovean care a pătruns în sediul Securităţii Statului din Braşov. Nu a solicitat ulterior certificat de revoluţionar;
  •  nu a colaborat cu Securitatea, în conformitate cu decizia nr.28/19.03.2002 dată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS);
  •  posedă decizia nr. 4264/27.11.2003, privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă;
  •  cetăţean de onoare al municipiului Braşov din anul 1999;
  • În cadrul AFDP Braşov a deţinut următoarele funcţii: 1990 – 2001, membru în Comitetul de conducere; 2001 – 2006, vicepreşedinte; 2006 – 2009, preşedinte.

Este autorul următoarelor cărţi:

  • GARDA TINERETULUI ROMÂN, (Istoria unei organizaţii anticomuniste, 1956-1958), Editura Transilvania Expres – Braşov, ed. I – 1998, ed. II – 2008 şi ed. III 2010 (revăzută şi completată) ;
  • VICTIME ŞI CĂLĂI, vol. I, Editura Transilvania Expres – Braşov, 2010 ;
  • OCTAV BJOZA ÎN MASS MEDIA volumele I şi II, Editura Transilvania Expres – Braşov, 2010.
  • De asemenea, a prefaţat şi tradus în trei limbi străine ALBUMULIMAGINI DIN GULAGUL ROMÂNESC de RADU BERCEA, Editura Transilvania Expres, 2010.

 

1 COMENTARIU

Dă-i un răspuns lui Rupa Vili Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here