Sute de turiști ajung în Munții Făgărașului, în această perioadă, pentru a admira covorul roșu format de bujorii de munte. La cote de peste 1.400 până la 2.000 metri altitudine, pășunatul alpin este acoperit de aceste frumoase flori cu miros plăcut, care rezistă doar o perioadă de doar 3-4 săptămâni. Salvamontiștii au dedicat bujorului de munte un festival care-i poartă numele și se organizează în luna iunie.
- ,,În acest an bujorul de munte a înflorit foarte târziu din cauza vremii. De regulă această floare înflorește în ultimile două săptămâni din luna mai și primele două săptămâni din luna iunie. În urmă cu 20 – 30 de ani, era invazie de localnici care spuneau că această plantă are proprietăți terapeutice și culegeau saci plini cu petale de bujori de munte. Acest obicei nu a dispărut, însă numărul persoanelor este mult mai mic. Din petalele bujorului, localnicii fac dulceață, sirop și ceai. Bujorul de munte înflorește treptat în funcție de altitudine, primele flori înfloresc deasupra pădurilor de conifere, în golul alpin până la cota 2.000. În această perioadă muntele devine roșu” a spus salvamontistul Tomas Bross.
- ,,Zilele trecute am organizat o drumeție în Munții Făgărașului împreună cu o clientă din Italia care a venit special să admire bujorul de mute. Turiștii străini sunt încântați de acest spectacol din natură. Este ceva unic. Aceste plante nu cresc ca brândușele la cote joase, se găsesc doar la cote înalte, la peste 1.400 metri. Sub Fereasta Mare, pe Valea Sâmbetei, bujorul a înflorit, iar zona este spectaculoasă” a spus Iulian Cozma, ghid montan.
- ,,În fiecare an, atunci când înfloresc bujorii, merg în zona alpină și culeg petalele să fac dulceață și sirop de bujor de munte. Pe Muchia Drăgușului sunt mii și mii de bujori. Această floare formează un covor spectaculos” a spus Nicolae Onofrei din orașul Victoria.
Plantă protejată
Bujorul de munte (Rhododendron kotschyi) sau smârdarul, cum mai este denumit popular, este originar din Balcani și face parte din genul botanic Rhododendron, gen extrem de variat ce cuprinde diferite specii care cresc doar la altitudine înaltă şi se extind din Himalaya și Caucaz până în Alpi şi Pirinei. A fost clasificat pentru prima oară de botanistul austriac Theodor Kotschy (1813-1866) şi a preluat numele acestuia. În România se întâlnește în special în Carpații Orientali și Meridionali, unde preferă versanții însoriți. Planta crește spontan în tufe pitice în zona alpină. Este o plantă perenă şi îşi păstrează frunzele verzi tot timpul anului. Culoarea florilor este de un roz către roșu aprins, acestea fiind grupate astfel încât dau senzația de buchete în vârful ramurilor. Este o specie protejată. Deoarece crește în condiții de relief, climă și altitudine foarte specifice, planta nu tolerează transplantări.